41,330 matches
-
sugestia de a nu lua cuvântul la ședință, urmând ca să facă acest lucru cu alt prilej și, poate, sub auspicii mai bune". Precum Janus, indivizii din această categorie, ne arătau două chipuri: pe de o parte, pozau în "curajoși", în "conștiințe", în "patrioți", pe de alta, erau mână în mână cu aparatul represiv care le aranja promovări spectaculoase, îi dota cu apartamente și le îngăduia să călătorească în voie în străinătate. propos de călătorii: într-o discuție din 25 noiembrie 1982
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
spun că aceștia, monștrii, dacă nu te privesc, obiectiv vorbind, nu pot fi și ei interesanți, când viziunea estetică desfigurează natura. Bosch atrage, fiindcă sperie. Delirul imagistic al Nefăcutului, ori Făcutului anapoda ne turbură, deoarece, în omul evoluat, acestea corespund conștiinței vinovate, vizitată de păcat. Ne recunoaștem cu un fior rece în cele fantastice, deviind de la firea umană... * Am toată stima pentru de-reglarea voită a confraților de obicei mai tineri, ce preferă somnolența, partea de somn a pămîntului, și îndrăznesc
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
unul n-a putut să pună frâu unei singure limbi, ci suprimând-o a deschis în locul ei și împreună cu ea mii de guri; iar celălalt s-a înfricoșat și atunci îndată după înjunghiere - căci frica îi zdruncina atât de mult conștiința, încât a crezut că a înviat din morți și făcea minuni -, și acum și în tot timpul și toată lumea după aceea atât prin el însuși, cât și prin alții. Căci oricine citește această Evanghelie spune: Nu Ți este îngăduit să
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și stăpâniți de patimi sufletești, venind la acești doctori duhovnicești, aducându-și aminte de greșelile proprii și dezvăluindu-și prin cuvânt rănile lor, au primit de aici atâta mângâiere, că îndată și-au venit în simțiri și și-au ușurat conștiința și s-au întors acasă plini de totala încredințare a iertării lor. Ca pe niște izvoare duhovnicești ce pot revărsa bogăție de ape, așa ne-a dăruit Dumnezeu mormintele sfinților mucenici. Și precum izvoarele naturale dau din belșug apă tuturor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
se preocupă să aducă. Ceea ce este acolo găleata pentru a scoate apă sunt aici mintea și ardoarea aprinsă și rugăciunea cu trezvie. Cel ce se apropie astfel, îndată dobândește mii de bunătăți: harul lui Dumnezeu în chip nevăzut îi ușurează conștiința, îi dă multă încredințare și îl pregătește să se desprindă de pământ și să se avânte spre cer”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cateheza aceluiași despre faptul că moaștele sfinților mucenici sunt un prilej de mare folos pentru noi, în
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
lui: Căci Domnul nu se uită la față, ci la inimă (1 Reg. 16, 7). Totuși nu mă îndoiesc că în această vreme, aceia pe care Domnul singur îi cunoaște și care stau înaintea Lui sunt deja martiri, prin mărturia conștiinței lor, fiind gata, dacă li se cere, să-și verse sângele lor pentru numele Domnului Iisus Hristos. Și nu mă îndoiesc că sunt și azi unii care-și iau crucea și-L urmează (Mt. 16, 24)”. (Origen, Omilii la Cartea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
PSB, vol. 6, p. 155) „Să ne luptăm (...) spre a lua asupra noastră cu desăvârșire nu numai martiriul în fața lumii, ci și pe acela din taină, ca să spunem și noi cu glas mare, ca Apostolul: Lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastră că am umblat, în lume, în sfințenie și în curăție dumnezeiască (II Cor., 1, 12)”. (Origen, Exortație la martiriu, cap. XXI, în PSB, vol. 8, p. 368) „Să-L urmăm pe Iisus Hristos și să purtăm crucea Lui. Încă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
socială, dependența dezvăluirilor de meandrele sentimentelor de adversitate dintre personaje, reflecția stăruitoare despre identitate. Titlul lung și (aparent) explicit dă o idee aproximativă despre intențiile întortocheatei narațiuni. Simțim din primele pagini tensiunea și că se desfășoară un dramatic proces de conștiință. Dintre scriitorii basarabeni, nici unul nu are ca Vladimir Beșleagă o asemenea disponibilitatea a limbajului analitic și reflexiv. Autoanaliza "nefericitului Filimon" e tot ce a dat mai bun proza basarabeană în sfera "anevoioasei căi a cunoașterii de sine", pe care o
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
Am dat un eșantion edificator din acest discurs narativ al incertitudinii, al căutării permanente într-o stare de neputință organică și semitrezie psihologică. Tot romanul e o îndelungă și chinuitoare zbatere în ceață: o explorare a memoriei fragmentate și a conștiinței tulburi, sub presiunea unui ultimatum. Acționează o somație interioară a sfârșitului amenințător. Filimon se simte ca și cum ar fi chemat la "ziua judecății" (p. 386), într-un proces lumesc al propriei vieți. Dar cine e acuzatorul? Un anume Nichifor Fătu, care
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
obține locuință. Între fiu (Filimon) și tată (Nichifor Fătu, necunoscut și nerecunoscut de fiu ca atare) se naște nu doar o rivalitate, ci și o ură de moarte. Episoadele acestei crunte adversități sunt numeroase. Frânturi din acestea reapar, pâlpâie în conștiința muribundului Filimon. Starea de confuzie a faptelor se menține pe tot parcursul romanului și e nevoie de un cititor foarte vigilent pentru a înțelege toate conexiunile și pentru a face toate deducțiile. Impresia de bâjbâială prin întuneric, prin pâclă, starea
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
și pentru a face toate deducțiile. Impresia de bâjbâială prin întuneric, prin pâclă, starea depresivă de imposibilă dezmeticire dintr-un coșmar se mențin copleșitor, compunând scriitura dificilă a unei agonii și a unei incertitudini existențiale. Romanul transcrie procesul obscur de conștiință a lui Filimon din ultimele sale trei zile de viață. E inevitabil ca scriitura unei agonii să se transforme într-un discurs narativ agonal, greu de suportat, greu de parcurs și la fel de greu de înțeles. Eu însumi m-am dumirit
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
în dragoste dintre fiu și tată. Vladimir Beșleagă redă foarte bine stările de vertij, de confuzie interioară, de dedublare, de frică, de semitrezie, de prag dintre viață și moarte - necesar a fi echivalate printr-o tehnică narativă specială a vocilor conștiinței tulburi. Rezultatul e un roman de investigație psihologică, având schițate câteva elemente de roman-anchetă, în spiritul înnoitor al deceniului opt al secolului XX, așa cum îl cunoaștem, exersat pe alte teme, din proza lui Augustin Buzura, D. R. Popescu sau Nicolae
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
perseverat în direcția prozei de inspirație rurală și de viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială, pentru a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a accede în zona tragicului modern. Ionicul basarabean are un foarte bun exemplu în Viața și moartea nefericitului Filimon. Romanul Zbor frânt al aceluiași prozator fusese primul în
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
realitatea în toată goliciunea sa... Goliciune ?!? Ehe! Soare, ștrand, goliciune, căderi pe stradă din cauza căldurii și o reporteriță de televiziune, hărnicuță și zeloasă, tocmai întrebându-l pe un bătrânel căzut leșinat pe trotuar: -Ce s-a întâmplat ? V-ați pierdut conștiința ? -Biata fată, din cauza căldurii, confundă termenii, zice nevastă-mea, Coryntina împăciuitoare... -Ei, cum să fie confuzie, dragă ?, o lămuresc. În caz de leșin, din punct de vedere reportericesc, cunoștința și conștiința e același lucru... O, dar câte se spun la
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
pe trotuar: -Ce s-a întâmplat ? V-ați pierdut conștiința ? -Biata fată, din cauza căldurii, confundă termenii, zice nevastă-mea, Coryntina împăciuitoare... -Ei, cum să fie confuzie, dragă ?, o lămuresc. În caz de leșin, din punct de vedere reportericesc, cunoștința și conștiința e același lucru... O, dar câte se spun la televiziune! Mai ales vara, când căldura poate avea efecte stranii asupra noastră, când mintea și memoria ne joacă feste dintre cele mai umilitoare... De-aceea, personal, îi invidiez pe mulți-chemații să
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
era un sentiment bine definit, o atracție fizică pură și totuși nuanțată, la început limitată de tăcerile lui, de capsula aceea impenetrabilă în care nu încăpea decât el, amplificată mai apoi de admirație, de o invidie care era doar admirație, conștiința talentului care la el dădea pe dinafară iar mie-mi lipsea. Oricum, nu mi se păruse nimic grav. Nu disimulam, dar nici nu credeam că e atât de vizibil. Întrebarea lui Jaime mi-a pus în mișcare instinctul elementar de
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
ai cum să fii corect, ca director, decât dacă ai băga la pușcărie pe câțiva din colegi. Și cine face asta? Cred că și eu aș ezita - au familie, copii, hm, cum aș putea duce o astfel de greutate pe conștiință? Cel mai grav e că directorii sunt mână în mână cu inspectoratele. În clipa în care iese pe ușa inspectoratului corpul de control, directorul școlii e anunțat și orice urmă de neregulă e ștearsă cu buretele, de la coridoarele murdare la
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
asumate: "mopete în această amiază cu soare lăptos,/ așezat la masă în curtea, cu mult ciment plumburiu/ pietruită, a bufetului nurca, își spune-am să scriu/ despre remușcările mele care vor să mă tragă în jos// în apele dense ale conștiinței de mine însumi - am să/ scriu în sfîrșit un roman lung cu personaje nenumărate./ (în jur, amiaza se răsturna înspre ploaie - și mate/ pale de umbră peste curtea de piatră iar se revarsă// și-l înconjoară cu răutate meticuloasă acum
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
dl Ceaușescu nu văd cum am putea forma mediul academic dorit de dl Baumgarten. Cele două acțiuni nu sunt consecutive, ci concomitente, ele se sprijină reciproc. Dl Baumgarten se teme că soluția propusă de dl Ceaușescu "în loc să ne elibereze de conștiința colectivă a marginalității, mai degrabă ne subliniază acest statut, postulând faptul că autenticul este a priori în altă parte și că singura sursă de legitimare este extrinsecă propriei noastre vieți academice". Numai că realitatea este alta. Intrând în jocul internațional
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
259-338), cu echivalente în dacoromână, franceză și engleză. Textele sunt concepute pe două coordonate ale existenței aromânești: viața de zi cu zi - exemplu viu de supraviețuire / adaptare istorică - și cea intelectuală, de cucerire, prin cultura proprie, a locului meritat în conștiința / memoria europeană. Aceste două niveluri sunt dezvoltate pe dimensiunea contemporaneității (Cu avionlu, La hotelu, La yeatru / doctoru, Ți-adrămu astâdz, La unâ agenție de turismu, La ristorantu, La theatru) și a trecutului zbuciumat (Istorie veacl'i). La acestea, se adaugă lecții
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
Terres, Grains d^espace, Eclablouissement, Si la nuit fremit, Orées, Le jardin des crépuscules, Cadeau pour une naissance, Chimčres de pluie et de plomb, Carričre d^etincelles), fiind destul de mefient cu creația simfonică. Cu toate acestea există un fel de conștiință a spiritului ce trădează încrederea în ceea ce face. Or, numai sufletele tinere exultă încredere (o plantă care în spiritele îmbătrânite crește foarte încet). Convingerea cu care compune, chiar dacă nu absolvă muzica sa de impresia unui cristal care crește într-o
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
Nancy - 1986; Bar-le Duc - 1983; Paris - 1998 și 2004; Strasbourg - 2000). întoarcerea la sincretismul artelor favorizează pe de o parte somaticul, ca sentiment vital ori colecție a tuturor funcțiunilor viscerale și al ecourilor pe care acestea le trimit în conștiința, iar pe de altă parte canavaua pe care se brodează principalele manifestări ale personalității. Deficitul de individualitate se estompează astfel odată cu senzația funcționării și a reîntregirii. Damien Charron știe acest lucru. Știe și că a fi compozitor este o povară
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
mea. Am avut noroc; am trăit într-un oraș viu care ne-a legănat într-o matcă de istorie, mit, căsuțe ieftine, mîncare bună și spirit de toleranță. Darurile orașului jazz-ului au fost intense, periculoase, pentru că am trăit cu conștiința că sfîrșitul era iminent. Din avion, New Orleans arăta ca niște insulițe abia ieșite din apă, ca floricelele din zăpadă, nu credea nimeni că în acest univers fluid mișună o lume complexă cu datini și culturi adînci. Simțeam tot timpul
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
prefăcut doar că discută, cum sugerează neinspiratele ghilimele. Studiul din 1963 al lui Liviu Rusu, urmat, în sprijin, de cel al lui Tudor Vianu, a făcut epocă, reprezentând nu numai "reconsiderarea" lui T. Maiorescu, dar primul semn clar al desprinderii conștiinței literare românești din chingile realismului socialist. Liberaliarea ideologică din deceniul șapte al veacului trecut, atâta câtă a fost, a început cu această revenire inechivocă la maiorescianism, iar faptului trebuia să i se acorde importanța cuvenită în "Documentarul", altfel necesar, publicat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
mai rafinată a interpretului, compozitorul se adaptează, preluând și acest rol. Cu cât înaintăm spre și în secolul 21, cu atât observăm cum compozitorii încep să piardă contactul cu actul interpretării și ethosul lui. Acest lucru declanșează marea criză a conștiinței creatoare de muzică. Desprinsă de actul redării și păstrată în mediul steril al unei mecanici abstracte, compoziția devine tehnologie: un fenomen elitist, lipsit de reală capacitate de a se înnoi. Contactul cu realitatea interpretativă, cu muzica în stadiul de formare
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]