561 matches
-
Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, 1994; Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, București, 1991-1996; Radu Ciuceanu, Memorii, București, 1994; Constantin C. Giurescu, 5 ani și 2 luni în penitenciarul de la Sighet, București,1994 etc. 266 Ion Bălan, Regimul concentraționar din România. 1945-1964, Fundația Academia Civică, București, 2000. 267 Ibidem, p. 126. 268 Viorel Măgureanu, Monografia Penitenciarului Tulcea, Editura Ex Ponto, Constanța, 1999. 269 Ilie Verdeț, fost prim-ministru, într-un interviu publicat în mai 1991, în serial, în România
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
am crezut într-un fel de miracol: nu numai că Vlad ieșea din pușcărie, dar mai eram și invitați să ne facem formalitățile de plecare! Plecarea era un lucru excepțional la începutul anilor ’60, când România prezenta imaginea unei lumi concentraționare, a unei țări complet ferecate. Singurii care plecau în vremea aceea erau persoanele oficiale, agenții regimului și emigranții evrei. În realitate, ceea ce ni se întâmpla ținea cu adevărat de o intervenție extraordinară a destinului în viețile noastre, datorită acelei rude
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
nou, ceva nemaivăzut pentru mine, ceva necunoscut, surprins pe viu. Noi, femeile, așezate pe jos lângă traistele noastre, priveam buimace la defilarea deținuților ce treceau la câțiva metri de noi. Descopeream astfel, fără să știm, realitatea de neînchipuit a universului concentraționar. Așa se face că, în ziua aceea, la capătul călătoriei cu trenul de la București la Poarta Albă, femeile acelea și cu mine am cunoscut un lucru nebănuit încă pe pământul României, țara pe care o cunoscusem până atunci. Mai târziu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
produselor agricole), totul fusese cedat sovieticilor de către comuniștii români pe care-i puseseră la conducere; ca să nu mai vorbim de întreținerea armatei sovietice staționate pe teritoriul românesc, până în 1958. Minciună, justiția adusă poporului de un regim instalat pe un sistem concentraționar - încă necunoscut în România - care a trimis în lagăre și închisori o jumătate de milion de persoane, din toate straturile populației și în care mii de țărani au pierit în vremea colectivizării. Patruzeci și cinci de ani de minciună au
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
la noi, în cadrul spațiului recluzionar, unde comunicarea între deținuții politici anticomuniști se derula sub forma unui limbaj încifrat, într-un cod specific: de la simplul limbaj bazat pe alfabetul morse până la tehnici mai complexe de comunicare. În volumul său dedicat experienței concentraționare feminine Strigat-am către Tine, Doamne 1, Doamna Aspazia Oțel Petrescu sublinia faptul că forme specifice ale discursului subversiv, create expres de către deținuți, asigurau dialogul văzut ca o posibilă evaziune din teroarea roșie. În fond, practica rugăciunii, a postului, a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o posibilă evaziune din teroarea roșie. În fond, practica rugăciunii, a postului, a ascezei spirituale în acel univers erau considerate de către regimul opresor manifestări ale discursului subversiv, lucruri perfect justificabile pentru o ideologie anticreștină. După decembrie 1989, o dată cu editarea literaturii concentraționare, s-a putut decela existența unui tip specific de discurs în contrapunct cu cel ideologizant bolșevic, un discurs ce presupunea subminarea celui oficial, propunând o variantă productivă, un fel de concevoir autrement le discours. Acest tip de discurs poate fi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
posibile delicte" și chiar "adepți" (adică toți cei care, într-un fel sau în altul, independent de intențiilor lor subiective, pot constitui un obstacol față de politica regimului, sau, mai precis, a liderului), chiar dacă este vorba de un fel de "univers concentraționar", format de persoanele implicate sau de "o structură politică de eradicare a țesutului social" care transmite efectele activității sale în tot corpusul social [ibidem, 61-94]. Aceste considerații duc la concluzia că dacă în regimul autoritar există o previzibilitate a sancțiunii
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
acesta poate continua cu acei intelectuali care s-au complăcut în apele călduțe, dar murdare, ale căii de mijloc, situate între ambiguitate și promiscuitate, acei inși care erau cu toți și cu nici unul. Îndeosebi în Est, și anume în spațiul concentraționar, adevărații intelectuali au fost însă repede marginalizați și, dacă respingeau vehement o complicitate benignă care li se sugera, o cumetrie cu fel de fel de meschinării, atunci ei erau numaidecît hăituiți, batjocoriți, anatemizați. Cîți dintre ei n-au zis, deschis
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de generația optzecistă. Ea se caracterizează printr-o opoziție mută dar admirabil de dârză față de cultura oficială, față de paternalismul grotesc al partidului, față de întreaga farsă stridentă a național comunismului pe un fond social tragic, cu aproape toate caracteristicile unei situații concentraționare 10. Valorile morale supreme se numesc: rigoare, fermitate, consecvență, spirit de sacrificiu. Au fost rare, extrem de rare, într adevăr. Dar ele au definit nivelul maxim de exigență al unei generații, respectiv al unei epoci întregi. Pentru a fi totuși obiectivi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
orizontului spiritual, rămâne și ea, mereu, foarte puternică. O revistă de provincie, făcută în special de poeți tineri, consacră un număr întreg Veneției (Euphorion, 4/1995). El exprimă, în subtext, toate frustrările, legitime, ale izolării și claustrării într-un infern concentraționar, urât și sordid, refugiul magnific, în decor venețian fastuos, al unei întregi generații. Dar ce gândește ea efectiv despre contextul imediat, putem cel mult deduce. O astfel de preocupare este total absurdă, neimportantă, deci neglijabilă, chiar și conștiinței poetice? Cel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și moartea se întâlnesc în însuși numele lui, "sfânt nume fără moarte". Numai că Thanase își asumă aici un rol social, încearcă să reveleze, prin spectacol soteriologic, memoria esențială și libertatea absolută a oamenilor amenințați de amnezie într-o lume concentraționară (Buchenwald extins la scara întregii Românii în comunism)"700. Pe aceeași undă, Ștefan Borbély, susține că de acest nume "semnificativ" se leagă două elemente complementare: escatologia regresivă a spectacolului arhaic, care facilitează anamneza, și antihegelianismul 701. Rostul spectacolelor "tradiționale, cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
scurt de istoria PCR” („Balconul rușinii”), un portret al celui care a condus țara prin șmecherii, vizite de lucru pe toate meridianele lumii și cuvântări pentru un popor care nu-i putea răspunde, pentru că „România nu era decât un lagăr concentraționar păzit cu strășnicie de o hoardă de lichele puse pe căpătuială, ucigași de profesie infiltrați prin delațiune, amenințări și represalii În intimitatea individului, demonetizând astfel ființa umană În numele conducătorului”. Era În 21 februarie 1990 când a publicat acest text În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
prin Uniunea Scriitorilor, în țări surori de la capătul pămîntului, cum ar fi voiajul nostru de nuntă în Mongolia sau repetatele noastre călătorii în Caucaz, lucrurile au fost cu totul altfel. O mare parte din scriitorii acestor țări trecuseră prin experiențe concentraționare, ca Marcel, ceea ce făcea că înțelegerea și comunicarea se realizau pe loc, fără mari probleme și unii dintre prietenii de atunci ne-au rămas prieteni pe viață. Anul 1968 a fost unul încărcat de evenimente naționale și personale. Generalul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un cuvânt, identitatea etnospirituală și religioasă românească'. Cei doi cred că se urmărea distrugerea 'genului românesc și creștin de existență' și schimbarea eului. Totuși, autorii adaugă că procesul n-a reușit să distrugă identitatea etno-religioasă a nici unui lider al comunității concentraționare: ' Fenomenul a reușit, probabil, la marginea acestei comunități, dar nici acolo definitiv și complet', făcând apoi o interesantă paralelă: 'Este de notat că sistemul hedonist occidental și sistemul totalitar răsăritean au avut o țintă comună: alungarea religiei din om, anihilarea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
suedeză, rusă, chineză, finlandeză, poloneză etc. (c) CASSIAN MARIA SPIRIDON (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Cassian Maria SPIRIDON VIEȚI CONTROLATE EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Vieți controlate adună texte publicate între anii 1996-2009 care au ca tematică ororile comunismului în spațiul concentraționar, dar și în cel civil. Cartea se vrea o mărturie în marginea documentelor referitoare la încercările prin care a trecut România în intervalul august 1944 decembrie 1989. Totodată este și un omagiu adus acum, la împlinirea a douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
această dată, să le aducă la o formă finală și să le pună pe amîndouă la adăpost în fața unei eventuale noi confiscări. Jurnalul este prefațat de un Testament politic în care încearcă a soluționa căile de ieșire dintr-un univers concentraționar cum, cu amărăciune și disperare, ne aducem aminte că devenise România sub regimul comunist. Sînt enumerate și explicitate trei soluții cu caracter practic și accesibile orișicui (să nu ne închipuim că au fost prea mulți care să le fi utilizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a murit, că ea trebuie să vină". Și tot aici, se precizează că a fost, între altele, "criticul de întîmpinare absolut necesar al epocii de confuzie ideologică pe care am străbătut-o". După cutremurătoarea carte-document, Fenomenul Pitești (1990), privind universul concentraționar autohton, în țară Virgil Ierunca va publica Românește (1991). Ambele volume fiind tipărite cu ani în urmă în străinătate. Românește este pentru autor "o parte din bilanțul-confesiune al unui intelectual care a trăit în exil tragedia comunismului înscăunat în România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
decembrie 2003) VICTIME ȘI EROI Nicolae Steinhardt, în Testamentul politic ce precede Jurnalul fericirii, afirmă trei soluții strict lumești și accesibile oricui, pe linia cea mistică, a credinței (posibilă în prezența harului prin esență selectiv), pentru evadare dintr-un univers concentraționar, fie lagăr, temniță, deportare etc. specifice oricărui tip de produs al totalitarismului. Prima este a lui Soljenițin, menționată în Primul cerc și preluată pe larg în primul volum din Arhipelagul Gulag, unde cel intrat pe mîinile Securității sau ale altui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de mărturii asupra gulagului românesc. Unele semnate de autori celebri, unii mai puțin cunoscuți, dar și volume ce adună mărturii sintetice ale celor trecuți prin iadul anchetelor. Sînt mărturii esențializate, care, ca într-o picătură de rouă, adună întreg universul concentraționar prin exemplaritatea acestor destine, mai toate înfrînte. În 1997, apare la Botoșani Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni, ce adună mărturii ale supraviețuitorilor consemnate de Dumitru Ignat. La acel moment, mai erau în viață, după cum consemnează realizatorul ediției, cam trei sute de foști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Rădulescu, Remus Niculescu, Iacov Noica, Theodor Enescu, inclusiv femei: Marieta Sadova, Simina Caracaș, dr. Anca Ionescu. Jurnalul se deschide cu un Testament politic în care sînt propuse cele trei soluții de a ieși dintr-un univers concentraționar, soluții prezentate pe larg în prima parte a articolului Victime și eroi ("Convorbiri literare", iulie 2005). Rememorările debutează cu o confruntare la Securitate, în ianuarie 1960, cînd, confuz, se decide a apela la soluția a treia, a confruntării și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că va fi în scurt timp grațiat, recuperat, redat societății etc., cu o condiție: trebuie să lucrezi foarte bine. Din mărturisirea lui putem conchide: s-a conformat întocmai, a fost un torționar model, de-o incredibilă ferocitate. Introdus în spațiul concentraționar, la Tașaul, Capul Midia, își intră în rolul de politruc, numește brigadieri peste deținuții politici aduși în lagăre pentru exterminare, între care un țigan, Stăngiucel Marin, zis și Hercules, care s-a dovedit, cum afirmă Țandără, unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
procesul comunismului vor deveni realitate, memoria rămîne singura formă de afirmare a justiției, minimă cale de exorcizare a răului. (Convorbiri literare, nr. 2, februarie, 2007) VIEȚI ÎNCĂTUȘATE (O ISTORIE CARE ÎNCĂ NU SE ÎNVAȚĂ LA ȘCOALĂ) La volumele despre spațiul concentraționar românesc publicate pînă în '89 în exil, după căderea comunismului s-a adăugat în Țară o adevărată bibliotecă de amintiri, mărturii și documente cuprinzătoare și cutremurătoare totodată. Între cele mai emoționante mărturii, ca impact, grație și imaginii, este serialul Memorialul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
școli, tinerii în facultăți, bunurile, casele și pămînturile nu s-au mai restituit" (L.H.L.). Urmarea deportărilor a fost doar ruina generalizată, de altfel unicul efect al comunismului, ruină economică, ruină fizică, ruină a sufletului. România a fost împînzită cu spații concentraționare, erau nenumărate închisorile și lagărele de muncă forțată în primii ani ai dictaturii comuniste, ca în final, sub Ceaușescu, să se transforme întreg teritoriul Țării într-un Gulag. Sub oblăduirea celor care în 1948 vor intra în Comitetul central al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Constantinescu, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraș, Constantin Pârvulescu, Mișa Levin, Iosif Rangheț, Chivu Stoica, Nicolae Ceaușescu, Iosif Chișinevshi, Dumitru Coliu, Constanța Crăciun, Alexandru Moghioroș, Lothar Rădăceanu, Mihail Roșianu, Alexandru Sencovici) ființează peste două sute de penitenciare. Lucia Hossu Longin, în episodul Sistemul concentraționar, face o succintă prezentare a acestor locuri de coșmar: "Jilava, Fortul 13, a fost ridicată în anul 1884. În taluzurile fortului, în adîncul pămîntului, au fost săpate celebrele celule ale Reduitului. Jilava a fost temniță de tranzit și loc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
13, a fost ridicată în anul 1884. În taluzurile fortului, în adîncul pămîntului, au fost săpate celebrele celule ale Reduitului. Jilava a fost temniță de tranzit și loc de execuție. Aiudul, închisoarea curată a morții, cea mai mare din spațiul concentraționar, era un sicriu, un vestigiu arhaic al unui trecut penitenciar medieval, populat cu oameni. La Aiud, în Zarcă, au fost închiși generalii și demnitarii guvernului Antonescu. A fost o închisoare a intelectualilor. Rîmnicu Sărat, o închisoare destinată recalcitranților, treizeci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]