6,940 matches
-
cu succes lipsa de expresie a unei măști mortuare egiptene. Buzele lui albite au articulat trei cuvinte enigmatice și - cel puțin așa mi-au sunat mie În urechi - amenințătoare: - A venit timpul! 12 Adam Adam tăcu brusc. Privea În gol concentrat, ca și când ar fi căutat Într-un spațiu nedefinit ceva - imagini, cuvinte, Înțelesuri, trăiri care se destrămaseră fără motiv și refuzau să se reînchege și să permită continuarea povestirii. Ori poate că profesorul obosise doar - nu-mi era foarte clar, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și apoi, eu mă pregătisem să ascult continuarea povestirii, nicidecum să improvizez răspunsuri - eventual, inteligente - la dileme fundamentale. - Tocmai pentru că era o utopie, probabil, iar oamenii nu au exercițiul trăirii utopice a propriei existențe, am răspuns șovăitor și nu foarte concentrat. După care, am dat drumul la bandă fără jenă: - Pentru că modelul său economic s-a dovedit falimentar În competiția cu modelul capitalist, pentru că regimurile comuniste au restrâns până la desființare libertățile cetățenești și au transformat democrația Într-o odioasă dictatură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
singurii interesați să se Îmbogățească peste noapte. Când spun „peste noapte”, mă gândesc la sensul propriu al expresiei... Încercam să destind pe cât posibil atmosfera și s-o readuc pe Eveline la starea ei obișnuită. Nu-mi plăcea fizionomia gravă și concentrată pe care o arborase Încă de la intrarea În cameră, mi se părea că vrea În felul acesta să fixeze Întrevederea noastră nocturnă și bilaterală În anumite limite, tocmai pentru că ne aflam În camera ei - treabă, nu-i așa, interpretabilă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
CEL MARE. Eveline mă urmărea indiferentă. În lipsă de ceva mai bun, probabil, când am terminat, a luat și ea un pix Între degete și a Început să caligrafieze textulețul cu o Încetineală iritantă. Desena apăsat fiecare literă, atentă și concentrată, temându-se parcă să nu greșească ori să nu omită cumva vreo linie, vreun cârlig, vreun bețișor. La sfârșit, a aruncat excedată hârtia și pixul pe masă: Îmi făcuse pe plac; mai doream ceva? Am Întins mâna să iau coala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
semnul exclamării. Îmi amintesc perfect că, În notele unchiului, după „lumii” nu era punct, ci semnul exclamării. Ca să vezi de câtă acribie pot fi capabilă În asemenea momente! I-am luat hârtia din mână și am cercetat-o Îndelung și concentrat. - Ești sigură? am Întrebat cu precauție. Absolut sigură? - Absolutisim! Nu există pe lume al doilea lucru de care să fiu la fel de sigură, poți conta pe asta. Dar de ce ți se pare atât de important acest băț cu punct În coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Moise. Parcă Cel de Sus, El însuși, îi încercase credința cu o anumită compasiune. După această întâmplare, Noah începu să scrie textele celor cinci cărți ale lui Moise cu un toc simplu, pe hârtie obișnuită. Dar pe când scria el așa, concentrat, adâncit în apa literelor, se auzi în aer un susur. Tocmai scrisese: LA ÎNCEPUT, DUMNEZEU A FĂCUT CERURILE ȘI PĂMÂNTUL. Aceste cuvinte mărturiseau un adevăr: că Dumnezeu era un Dumnezeu creator. Tocul zbura pe hârtia simplă. Susurul auzit se transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mult absorbite în vid și începu a urla înfricoșător la stele, ca și cum ar fi vrut să le spargă. Stupizenia sa îngheță pe loc însă imediat ce fu eliberată în frigul etern. Aici, în acest moment, în chiar această imagine, se afla concentrat singurul conflict veridic al umanității: neputința de a învinge bariera a ceea ce nimeni nu poate numi încă. Bariera întunericului. Bariera numerelor imposibil de calculat. Resemnat, cu urletul retrăgându-i-se în coșul pieptului, Clossettino tăcu brusc, fără a se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de lemn care era scena, nervos, încercând din răsputeri să se calmeze, Zulfik controla pentru ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și un singur buton. Naybet, cu părul său vâlvoi care îi adusese faima de nebun, testa concentrat bateria ce îi alimenta cratițele și tingirile care îl făcuseră celebru. Bubui dintr-o căldare de aramă, năucindu-i pe toți. Avalanșa sunetelor dezordonate și cacofonice antemergătoare acordajului, întrebările puse instrumentelor începură de îndată umplând întreaga Lume de Deasupra, încremenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
propria mea forță nu știu cui și nu știu de ce: adică voiam să beau mai mult ca alții și să fiu mai treaz ca aceștia. Și, deși votca nu-mi plăcea deloc și-mi impuneam fiecare mișcare pe care o executam extrem de concentrat, m-am simțit victorios când, după ce am consumat mai multe ceainice, Iag a închis brusc ochii, s-a albit la față și, cu capul sprijinit în palme, a început să respire atât de sacadat, încât i se cutremura tot corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
site-ul editurii, la adresa www.editurajunimea.ro, unde puteți comanda oricare dintre titlurile noastre, beneficiind de reduceri. (c) DAN TOMORUG (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA DAN TOMORUG HOTARUL ZEILOR EDITURA JUNIMEA IAȘI 2015 1 Inspectorul de poliție Cristian Toma conducea concentrat, încercând să păstreze o viteză de deplasare acceptabilă și totodată să mențină mașina pe drum. Fiind noapte, oglinda retrovizoare nu îl ajuta aproape deloc și fu nevoit să o regleze astfel încât să vadă bancheta din spate. Acolo, nevastă-sa, Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
își recupera mașina. Toate bune și frumoase, agent, spuse Cristi, numai că raționamentul tău are o mică hibă: după cum ai observat și tu, camionul nu era defect. Mda! Câteva minute, în mașină domni tăcerea. Cristian coborâse geamul portierei și privea concentrat marginea drumului. La fel ca și mai devreme, lângă camion, nu căuta nimic anume, dar era atent la orice detaliu. Pohoață conducea încet, așa cum îi ordonase inspectorul. Dădea din cap, șoptind încet în barbă. Cu cine te cerți, agent? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl auzi. Și-l imagina pe Cristi cărând un microscop în geanta de voiaj, așa, pentru orice eventualitate. Cam ce substanțe chimice ți-ar trebui? întrebă ea. Sare și niște acid acetic glacial. Adică oțet. Nu chiar oțet. Acid acetic concentrat. Se rezolvă. Vorbești serios? Foarte serios. Mergem la școală. Vorbesc eu cu colega mea de la chimie și folosim dotările de acolo. Excelent. Atunci să nu mai pierdem timpul. Drumul până la mașină și apoi înapoi spre oraș se desfășură fără probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dinspre ultimul șir de morminte. Două siluete îmbrăcate în haine negre își făceau de lucru acolo. Cazmaua se înfigea cu sete în pământul moale. Bărbatul arunca țărâna pe o bucată de folie groasă întinsă alături de marginea gropii. Săpa în tăcere, concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se auzi un zgomot înfundat când metalul lovi în sicriul de lemn. Aruncă cazmaua și luă o lopată cu care începu să curețe capacul coșciugului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici un cuvânt. Intrase tăcută în camera copilului de unde apăruse înapoi după numai câteva minute. Să mergem! îi șoptise ea, îndreptându-se spre ieșire. Drumul spre casa paznicului se desfășurase în liniște. Nici unul dintre ei nu scosese o vorbă. Cristian conducea concentrat iar Ileana, cu fața crispată, privea tăcută înainte, prin parbriz. Lăsaseră mașina la poalele dealului după care își continuaseră drumul pe jos. Odată ajunși acolo, Toma împinsese poarta și pătrunseseră în curte. Balamalele vechi scârțâiseră strident, ca și cum protestau în fața străinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le răspunse cu o înclinare scurtă din cap. Fără a catadicsi măcar să arunce o privire spre cel din lada camionetei, se îndreptă direct către cabina vehiculului. Porni motorul și ieși din curte, pe drumul ce urca sus, în munte. Conducea concentrat, cu dinții încleștați, concentrat la drum. În răstimpul cât durase de la sosirea în tabără cu cei doi prizonieri și până la momentul când pornise la drum, pusese la cale ultimele detalii cu privire la ce se va întâmpla după ce captura duhul blestemat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care România a intrat în 1941, sarcinile cadrelor didactice erau cele cunoscute, realizate în grade diferite, după conștiința fiecăruia. Dictatura lui Ion Antonescu a dat sarcini noi școlii: mobilizarea pentru front, sprijinirea frontului cu îmbrăcăminte și alimente, ajutorarea familiilor celor concentrați sau pe front, cantină școlară pentru copiii săraci, fără posibilități minime. S-au continuat activitățile anterioare în cadrul cooperativei școlare „Economia”, „colțurilor eroilor” întrun chip cu totul deosebit și demn de jertfa eroilor. Poate folosi ca model.41 O obligație în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
este un învățător conștiincios. Se notează cu „Foarte bine”. Subrevizor școlar (ss) I. Antohi Proces-verbal „Astăzi 14 Februarie 1940, am inspectat școala primară mixtă din satul Lunca, comuna Filipeni, județul Bacău. Dl director aș școlii, învățătorul Dumitru Arbureanu se află concentrat. Am găsit prezenți la datorie pe doamnele Maria Păvăluță, Elena Pintilescu și pe dl învățător I. Pintilescu. Din lipsă de mobilier suficient, învățământul se face doar în două săli de clasă, deși mai există o sală în localul vechi. Am
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
am dictat: „Mi-am învățat lecțiile și n-am nici o grijă”. În general scriu corect și cunoscă întrebuințarea semnelor de punctuație. Au cântat frumosă câteva cântece. Cu elevii clasei a IV-a s-au lucrat flanele, mănuși și ciorapi pentru concentrați, din care s-a trimisă o parte iar restul din care sunt deja gata, urmează a se trimite. Dna învățătoare este secretară a Căminului Cultural din localitate, care are o frumoasă activitate. Conduce și corul bisericescă format din foștii elevi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
reumatismului se mai foloseau băile cu frunze de nuc, fân, vâzdei (ghizdei), boz și tot felul de ierburi. Pentru durerile de ficat se folosea ceaiul de pelin, fără zahăr. Pentru bolile de plămâni se folosea floarea de tei, în ceai concentrat și îndulcit cu miere de albine. Mierea de albine amestecată cu hrean rasă se folosea pentru boala de plămâni. Contra bubelor dulci se folosea piatra vânăt arsă în focă și amestecată cu smântână curată. La accidente, luxații, fracturi se foloseau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
libertăți tot mai mari cetățenilor și consumatorilor, punând în același timp la punct, pe ascuns, noi forme de alienare pentru muncitori. Această a cincea „inimă” nu mai este un simplu oraș; acum este vorba de o întreagă regiune; industria e concentrată la Leiden, iar șantierele navale la Rotterdam. Regenții burghezi ai Amsterdamului domină provincia și controlează beneficiile, în ciuda conflictelor dintre marele guvernator al Olandei și stadhouder-ul Provinciilor Unite. Poporul trudește din greu și suferă uneori de foame, chiar dacă sclavia a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de neajutorată, dar știe că e foarte loială, atât de timidă, cu un simț al ridicolului atât de dezvoltat, încât nu crede nici acum că ar fi putut juca teatru, oare ar fi rezistat pe scenă?, e mereu atât de concentrată, n-are nici o detașare, poate scena ar fi omorât-o, e obositor să fii mereu altcineva... Și când ai avut cel mai mare succes? — Când m-a văzut Smoktunovski, la Moscova, în Hamlet și... — În Hamlet?, și Tina tresare curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și nu m-a durut chiar așa de tare, dar ce facem cu asta? Ce facem cu ce? Cu pata aia? Va dispărea cât ai clipi din ochi. — Dar nu dispare, s-a plâns ea după un moment de privire concentrată. Tot acolo e. Și arată ca pielea de om bătrân... Of, Amory, ce putem face? E chiar la Înălțimea umărului tău. — Maseaz-o, a sfătuit-o el, Încercând să-și Înăbușe râsul. Isabel a frecat delicat pata cu vârful degetelor. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tine? (Exit CECELIA. ROSALIND Își finisează coafura și se ridică de pe scaun, fredonând. Se duce la oglindă și schițează pași de dans În fața ei, pe covorul moale. Nu-și privește picioarele, ci ochii din oglindă, și nu nepăsătoare, ci mereu concentrată, chiar și când surâde. Ușa se deschide brusc și apoi se trântește În spatele lui AMORY, calm și chipeș ca de obicei. Văzând-o, el se zăpăcește instantaneu.) EL: O, scuze, credeam... EA (zâmbind radios): Ești Amory Blaine, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a lăsat cu un geamăt pe spate, pe peretele de fân. - Acum m-ai văzut, a zis ea calmă, și presupun că vei spune că ochii mei verzi ți-au ars sufletul. - Ce culoare are părul tău? a Întrebat el concentrat. E tuns băiețește, nu? - Da, e tuns. Nu știu ce culoare are, a răspuns ea gânditoare. Atât de mulți bărbați mi-au pus această Întrebare! O culoare banală, presupun... Nimeni nu se uită vreodată lung la părul meu. Dar am ochi splendizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mâini care căraseră kilograme, tone de ciment pe șantier sau acasă. Acestea sunt fesele lui, fese pe care se odihniseră mâinile lui Mișu. Mișu, care acum probabil se spetea la bar făcând whisky pentru el. Domnul Popa zîmbi, privindu-și concentrat fundul sub care stătea capul lui răsturnat. Se simțea un mic stăpân de sclavi, un mic Nero care învățase arta temperării și-a generozității. Acestea sunt coaiele lui. Mici pungulițe de viață care, da, la cincizeci de ani, dăduseră rod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]