27,363 matches
-
în același timp, este cuvântul de legătură cu acele peste treizeci de producții cinematografice la care a scris muzica Alfred Schnittke. Iar contextul gândirii muzicale și particularitatea concepției îl prezintă pe acesta din urmă într-o lumină totalmente diferită de concepția atât de postmodernă a „documentarului peisagistic” al compozitorului italian. Specificul acestei diferențe poate înțeleasă în termenii unei comparații (metaforice) între rolul convențional al pasajelor de virtuozitate în Concertele pentru pian de Mozart și resemnificarea funcțională a virtuozității din retoric în
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
seria „The Tanner Lectures on Human Values”, University of Utah, 11 aprilie, 2000. footnote> . Gândirea lui Schnittke, însă, procedează la inserția organică a citatului, reformulând semnificația idiosincratică a citatului stilistic în termeni de funcție tematică. Un termen generic pentru întreaga concepție polistilistică a lui Alfred Schnittke este cuvântul recuperare, însă oricât de mult ar consuna acesta cu o tendință majoră a postmodernismului în general, semnificația termenului se situează în opoziție cu detașarea neimplicată a atitudinii recuperative postmoderne și se prezintă drept
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Comparația între atmosfera postmodernismului emergent în care trăiește primul și climatul tradiționalist profund impregnat de idealurile realismului socialist și a fidelității față de sacrosanctul canon al muzicii naționale în care locuiește al doilea, se articulează în termenii dualității libertate-constrângere și prezintă concepțiile ambilor compozitori într-o lumină mult mai încărcată de semnificații relevante. Concepția combinatorică a lui Berio poate fi înțeleasă în termenii unui „protest” împotriva exceselor esteticii seriale dominante și, în același timp, drept „cap de pod” al relaxării și chiar
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
profund impregnat de idealurile realismului socialist și a fidelității față de sacrosanctul canon al muzicii naționale în care locuiește al doilea, se articulează în termenii dualității libertate-constrângere și prezintă concepțiile ambilor compozitori într-o lumină mult mai încărcată de semnificații relevante. Concepția combinatorică a lui Berio poate fi înțeleasă în termenii unui „protest” împotriva exceselor esteticii seriale dominante și, în același timp, drept „cap de pod” al relaxării și chiar laxității unui postmodernism mult mai puțin crispat în responsabilitățile lui decât verva
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
stilul unificat -, pe lângă faptul că descifrează la modul adecvat intenția „ascunsă” a compozitorului, ne orientează și înspre termenul corespunzător metodei componistice și creației acestuia. Iar cuvântul unificat nu presupune particula poli-(stilistică) decât în calitatea lui de termen subordonat unei concepții ideale meta-stilistice și pe care o putem racorda într-un mod potrivit la realitate prin termenul hiper-stilism sau hiper-stilistică. Titulatura uzuală adoptată în definirea muzicii lui Schnittke apare ca fiind viciată de o anumită neutralitate și pasivitate descriptivă, potrivită mai
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
tipul de abordare a materialului citat este formulabilă în termeni binomului continuitate-discontinuitate, ceea ce se se reflectă în termenii relației cu toată istoria muzicală anterioară în termenii dihotomiei modern-postmodern. Cazul lui Schnittke îl interpretăm astfel ca pe o continuare hiperbolizantă a concepției stilistice, ca pe o ultimă etapă a fenomenului de compresie stilistică, definibilă drept conținut ca hiperstilistică, iar ca formă și titulatură ca polistilistică. 4. Concluzii. Etapele cuprinse în evoluția fenomenului de compresie stilistică Oleg Garaz Într-o imagine generală a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
titulaturi ca minimalism, stocastism, aleatorism, inclusiv serialism, spectralism, toți termenii făcând referire la particularitatea organizării tehnice a materialului muzical; (4) al patrulea context, postmodernismul emergent al sfâșitului anilor ’60 - începutul anilor ’70, impune creația polistilistică a lui Alfred Schnittke drept concepție în care nu mai există departajarea în imaginea „vârstelor” sau a „compartimentelor” diferențiate pe criteriul unei alterități graduale sau exponențiale, calitatea de constituentă tematică a unei singure lucrări este exercitată de către citatul sau aluzia stilistică în calitatea lor de fragment
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
este anulată ideea de succesiune a etapelor evolutive și, împreună cu ea, dispare și ideea spațiului temporal ce separă mediile istorice în calitatea lor de habitat al unui model stilistic dominant. Astfel, termenul de polistilistică anulează diferențierea după criteriul privilegierii unei concepții stilistice în calitatea ei de dominantă culturală și se impune ca o ultimă formă plauzibilă a gândirii și realizării unui hiper-stil, în termeni corespunzători definițiilor consensuale ale acestuia; (5) al cincilea context, postmodernismul clasicizat al anilor ’80 - ’90, prezintă consecințele
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
gândirii și realizării unui hiper-stil, în termeni corespunzători definițiilor consensuale ale acestuia; (5) al cincilea context, postmodernismul clasicizat al anilor ’80 - ’90, prezintă consecințele fenomenului de compresie stilistică, reluarea unor accepțiuni tradiționale ale stilului fiind articulabile doar sub forma de concepții manieriste. Predomină formele „slabe” ale fenomenului stilistic (cum sunt curentul sau orientarea), iar termenii de identificare a unei concepții stilistice se rezumă la imaginea parametrilor generali în care sunt concepute lucrările muzicale. Astfel de forme de definire le putem observa
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
anilor ’80 - ’90, prezintă consecințele fenomenului de compresie stilistică, reluarea unor accepțiuni tradiționale ale stilului fiind articulabile doar sub forma de concepții manieriste. Predomină formele „slabe” ale fenomenului stilistic (cum sunt curentul sau orientarea), iar termenii de identificare a unei concepții stilistice se rezumă la imaginea parametrilor generali în care sunt concepute lucrările muzicale. Astfel de forme de definire le putem observa în sintagme precum „New simplicity” sau „New complexity”, de partea tributară tradiției și consensului „nostalgic” situându-se titulaturi precum
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Caragiale, în drumurile lor spre redacția ziarului ,Timpul" de pe strada Covaci. În amintirile despre Eminescu se vorbește și despre faptul că acesta era un împătimit al concertelor găzduite de Ateneul Român, a cărui construcție a fost terminată în anul 1888. Concepția arhitectonică este rodul colaborării dintre același Albert Galleron cu arhitecții români Leonida Negrescu și C. Băicoianu. Ne putem lesne imagina încântarea poetului-ziarist în fața splendorii majestuoase de sub cupola Ateneului Român. Imediat după moartea lui Eminescu au apărut alte clădiri emblematice ale
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
Popescu se lasă mînați de pornirea protocronistă de a-și înzestra "personajul pozitiv" cu o superioritate absolută, cu expresia unui apogeu care este realizarea unicității. în subtext, dacă nu și-n stîngacele explicații ale celor doi autori, se găsește ,proclamarea concepției că România, o țară mică, posedă o ascendență în interpretarea existenței și a morții. Fiind persecutată de forțe străine și victima unui complot, reeditat neîntrerupt în noi versiuni, ea răspunde cu calm, afirmă necesitatea închiderii, a izolării și a autoîncrederii
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
Kierkegaard fiind mai curînd o diatribă ad hominem îndreptată împotriva unui Andersen care, deși nu-și publicase încă poveștile care aveau să-i aducă faima mondială, era deja un nume celebru. Pe scurt, filozoful îi reproșează scriitorului că, neavînd o concepție proprie despre viață, lipsa aceasta se răsfrînge malign asupra substanței narative a romanului. În al doilea rînd, că nu are puterea de a se detașa de viața personajelor pe care le descrie. Sau, cum scrie Kierkegaard: Cînd eroul moare, Andersen
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ÎN ETERNITATE Vasile Vasile Arătam în prefața celui de-al VI - lea volum al Paginilor din <footnote Vasile, Vasile - Concepția lui George Breazul și afirmarea educației muzicale românești - studiu introductiv la volumul VI - Pagini din istoria muzicii românești de George Breazul, ediție îngrijită de Vasile Vasile, Editura muzicală, 2003, pp. III - LXXXI; footnote> istoria muzicii românești și în capitolele recentei
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
și transcrierea ei, completând într-o paranteză că „(asupra existenței acesteia nu cred că va fi vreo controversă)”<footnote Idem, ibidem; footnote> . În articolul din revista Muzica, din același an, 1920, el contrazicea pentru prima dată în muzicologia românească, vechea concepție potrivit căreia poporul n-ar crea și susține existența unui idiom muzical românesc, a originalității folclorului românesc<footnote Georgescu - Breazul, G(eorge) N. - Sufletul românesc în muzica populară românească; în: Muzica, București, An II, nr. 4 - 5, februarie - martie 1920
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Kiriac - autorul celebrei devize „cântece românești pentru școala românească” și cel care a adaptat la realitățile culturale românești cealaltă deviză „soarta muzicii românești în școală se hotărăște” - ambii adepți ai ideilor novatoare ale ilustrului ministru, Spiru Haret, de la care pornește concepția lor pedagogică. Spiru Haret formulase chiar la începutul secolului trecut dezideratul conform căruia muzica ar trebui să-i învețe pe copii să cânte acele cântece care le îmbogățesc viața sufletească și care au „puterea de a-i mișca” - așa cum precizează
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Ionescu)”. Breazul beneficiază apoi de extinderea activității, la de la profesorul de liceu și inspectorul din Ministerul Învățământului, la profesorul universitar, preocupat constant de formarea profesorilor disciplinei, la autorul de programe și manuale școlare. Eruditul profesor trece la concretizarea noii sale concepții încă din 1926, când elaborează principiile calificării profesorilor disciplinei, prin specializarea în cadrul noii catedre de Enciclopedie și Pedagogie a muzicii, ce va asigura competențele pedagogice, psihologice și didactice ale celor ce urmau să asigure educația muzicală a „puilor de români
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
urmau să asigure educația muzicală a „puilor de români” - ca să-i folosim propria sintagmă. Toate demersurile sale în ceea ce privește educația muzicală (programe și manuale pentru toate clasele, culegeri de piese muzicale, articole, studii de istoria pedagogiei și a didacticii), reflectă o concepție unitară ce consideră educația muzicală ca o componentă esențială a culturii generale și a dezvoltării personalității elevilor, urmând să se întemeieze pe „trei categorii de bunuri muzicale (...) din care urmează să descoperim și să alegem valorile educative: I - producțiile muzicale
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
4 și integral în: Pagini din istoria muzicii românești, vol. VI..., pp. 207 - 209; footnote> . Cele patru cărți de cântece adresate copiilor din ciclul primar instaurează principiul modal în realizarea educației muzicale și devin „unice în întreaga lume: atât în privința concepțiilor didactice - întemeiate pe psihologia muzicală a copilului român și pe elementele melodice și ritmice ale muzicii populare românești - cât și în privința realizării grafice”<footnote Breazul, George. Scrisori și documente, vol. I, Ediție îngrijită și adnotată de Titus Moisescu, Prefață de
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
București, Editura Didactică și Pedagogică, 1995, p. 195; footnote> . De asemenea, etnomuzicologul sesizase rolul deosebit pe care-l au învățătorii în tezaurizarea și integrarea folclorului în activități educaționale, formulând prevederi speciale pentru școlile normale de învățători (învățătoare) și educatoare. n concepția lui Breazul, formațiile muzicale școlare trebuie să facă legătura cu viața culturală și artistică a comunității, reprezentând fermenți de bază ai acesteia. De aceea, el elogiază direcția „de creare a unui repertor(iu) de muzică pentru școlile primare datorită lui
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
model european<footnote Vasile, Vasile - Un model european al didacticii muzicale românești - George Breazul, în: Akademos - Cercetări de muzicologie, Universitatea de Muzică din București, nr. 6/1998; footnote> , model detaliat în cele două lucrări de specialitate, din 1995 și 2004, concepția lui, mai ales cea curriculară nu este cunoscută de marea masă a educatorilor și mai ales a decidenților, sistemul lui fiind neluat în seamă și ignorat, chiar dacă reprezintă o elocventă apropiere de standardele europene. Sistemul său educațional ar trebui cunoscut
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
București, nr. 10 - octombrie pp. 10 - 23 și nr. 11 - noiembrie, 1965, pp. 7 - 16; articol apărut ca studiu introductiv la volumul I al Paginilor de istoria muzicii românești, 1966; footnote> , Ioana Ștefănescu<footnote Ștefănescu, Ioana - Național și universal în concepția lui George Breazul; în: Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” București - Național și universal în muzică - Lucrările sesiunii științifice a cadrelor didactice, 10 - 12 mai 1967, București, 1967, pp. 96 - 106. footnote> , George Sbârcea<footnote Sbârcea, George - George Breazul și muzica
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
românească... footnote> , conturând modelul propus de el pentru educația muzicală românească<footnote Vasile, Vasile - Metodica educației muzicale, București, Editura Muzicală, 2004, pp. 55 - 58; footnote> și din 2003, prefațând volumul consacrat materialelor de pedagogie și didactică muzicală<footnote Vasile, Vasile - Concepția lui George Breazul și afirmarea educației muzicale românești...; footnote> , Marin Velea<footnote Velea, Marin - La o sută doisprezece ani de la nașterea profesorului, folcloristului, istoriografului și criticului muzical George Breazul (1887 - 1999); în: Buletin Științific, Teologie Ortodoxă, Pitești, An I, nr.
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
și joc (metaforă preluată din Despre adevăr și minciună în sens extramoral de Friedrich Nietzsche: acesta se referă la partea atavică din om, cruzimea, lăcomia și instinctul de a ucide, de care omenirea pierdută în visare nu e conștientă). În concepția lui Wolf Wucherpfennig, literatura are funcția de a îndepărta cititorul de problemele lumii reale, însă nu prin anularea ambivalențelor de care aceasta e cuprinsă (așa cum încearcă literatura de consum, care zugrăvește o falsă armonie și încearcă să ordoneze și să
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
care le e acordată. De aceea, din poveștile lui Wolf Wucherpfennig nu lipsesc tristețea și cruzimea îmblânzite de râs și de ironie (Andersen și Kafka fiind două dintre modelele la care face des referire). Modernitatea programatică a basmelor ține, în concepția autorului, tocmai de raportarea ambivalentă la realitate. I se adaugă, firește, aluziile la lumea tehnicii și la birocrația strâns legată de aceasta - o lume care trebuie îmblânzită prin chiar integrarea ei în poveste. Nu în ultimul rând, modern e spiritul
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]