548 matches
-
Atunci când statele nu vor sau nu Își pot proteja cetățenii, comunitatea internațională are datoria de a interveni (Annan, 1999; Blair, 1999; International Commission on Intervention and State Sovereignty, 2001; Abbott, 2005). Această responsabilitate internațională de protejare a populației poate fi conceptualizată ca având trei componente: responsabilitatea de a preveni, responsabilitatea de a reacționa și responsabilitatea de a reconstrui (International Commission on Intervention and State Sovereignty, 2001). Intervenția militară În acest scop poate fi justificată pe baza principiilor provenind din doctrina „războiului
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Bascilor" și Corsicaxe "Corsica" persistă În grade diferite de intensitate și violență, cauzând pierderi materiale și de vieți omenești. Însă pentru statele afectate direct sau indirect de aceste tensiuni, conflictele etnopolitice Înseamnă și o preocupare pentru securitate. Aceasta poate fi conceptualizată fie În sens restrâns ca securitate fizică a cetățenilor și a statelor, fie Într-un sens mai larg ce ține cont de faptul că, În cazul conflictelor etnopolitice, consecințele sunt imediate și pe termen lung pentru securitatea socioeconomică și a
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
nu din interiorul moralității, astfel încât teoriile realiste ale legitimității "pot construi pe baza unor considerații morale fără a fi obligate să asume că moralitatea are autoritate antecedentă asupra politicii (fapt trecut cu vederea de analiza lui Larmore)"32, i.e. "pot conceptualiza exigența legitimării ca ridicându-se din interiorul sferei politice mai curând decât a celei morale, lăsând în același timp loc pentru ideea potrivit căreia printre condițiile de satisfacere ale acestei exigențe pot intra o sumedenie de condiții externe politicii (inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
28 sau ignoră rolul intereselor materiale, al ideologiilor sau personalităților charismatice în viața politică, insistând doar asupra aspectelor "filosofice" ale dezacordurilor politice și uitând că "soluțiile filosofice nu sunt soluții adecvate pentru problemele politice"29; nu în ultimul rând, moralismul conceptualizează dezacordul politic "în termenii unor formulări rivale ale unui text moral", ca un dezacord moral bazat esențialmente pe argumente și interpretări diferite, deformând astfel natura opoziției dintre adversarii politici prin eludarea unor componente fundamentale ale acesteia, precum interesele, motivațiile sau
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
trecut, ori trecutul este de fapt o construcție socială, modelat în funcție de nevoile și cerințele prezentului (Schwartz, 1991). Actorii sociali evidențiază acele aspecte ale trecutului care servesc interesele lor și le legitimează acțiunile. Ori, o schimbare socială judecată în funcție de un trecut conceptualizat în mod relativ, este ea însăși relativă. Trebuie clarificat faptul că termenul de schimbare socială desemnează o realitate socială foarte vastă, el putând face referire la o schimbare de anvergură, la scară largă a unei societăți sau părți ale acesteia
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și apariția altora noi * Înlocuirea culturii populare cu cea de masă * Schimbări în identitatea culturală a oamenilor * Noi modalități de raportare la comunitate În ce privește mecanismele schimbării sociale, acestea sunt abordate diferit în funcție de paradigma teoretică de explicare a acesteia. Chiar dacă sunt conceptualizate diferit, mecanismele schimbării sociale, prezentate pe scurt mai jos nu se exclud reciproc, ci dimpotrivă, acționează în mod concertat în viața socială. Astfel, pentru evoluționiști și pentru funcționaliști, mecanismele schimbării constau în procese ca acumulare, diferențiere, specializare, cooperare (Bădescu, 2002
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
un construct teoretic, cu mică aplicabilitate în practică. Aici, transformările produse de globalizare sunt extrem de subtile și greu de decelat. Așadar, relativ la a doua dimensiune, cea a comunității, studiul de față își propune să exploreze modul în care comunitatea este conceptualizată și experimentată de către actorii sociali din cele două comunități rurale ale județului Sibiu. Întrebările ce ghidează analiza în cadrul acestei dimensiuni sunt următoarele: care sunt semnificațiile sociale ale conceptului de comunitate pentru locuitorii celor două sate; în ce măsură regimul comunist a produs
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
considera întreaga istorie ca un proces de globalizare. Dacă înțelegem istoria ca un proces amplu prin care societățile mai înapoiate preiau modele politice, structuri sociale, stiluri de viață, inovații tehnologice și modele culturale de la națiunile (regiunile) mai dezvoltate, deci dacă conceptualizăm istoria ca un continuu proces de difuziune culturală, și de uniformizare, atunci, într-adevăr, ea pare a fi sinonimă cu globalizarea. Dar aceasta este totuși o opinie extremă și generalizantă. După cum am văzut mai sus, Wallerstein consideră că schimbările specifice
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
efect, în spațiile sociale globalizate schimbarea semnificațiilor spațiului prin reducerea distanțelor. Teritorialitatea devine un concept superfluu și neesențial în analiza unui spațiu supus globalizării. Astăzi se vorbește chiar de identități deteritorializate (Berking, 2003), în sensul că spațiul nu mai este conceptualizat și înțeles în termen de teritoriu, iar identitatea nu mai are ca bază de construcție teritoriul. Comunitățile de care am vorbit și care deși nu au fost selectate reprezentativ pentru populația rurală a României, sunt la fel cu multe alte
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
formându-se identitatea. Identitatea devine astfel, "o neîncetată construcție și negociere socio-culturală" și mai puțin un dat organic, stabil (Gavreliuc, 2003: 21) Un alt aspect esențial ce trebuie amintit referitor la acest concept este acela că identitatea colectivă este adesea conceptualizată în termeni de acțiune. Ea este cea care motivează actorii sociali să acționeze ca o singură entitate, în numele intereselor colectivității (Melucci, 1995: 46) Acesta este și motivul pentru care conceptul este adesea utilizat cu referire la și pentru a explica
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
strategiile identitare cele mai eficiente pentru legitimarea acțiunilor lor, a opțiunilor de viață și uneori a calității vieții în mediul rural. 4.2 Identitate etnică și națională O altă fațetă a identității, relevantă pentru lucrarea de față, este identitatea etnică. Conceptualizând identitatea în mod multinivelar, identitatea etnică este un alt nivel al identității, alături de cea individuală, socială, culturală, etc. Definirea identității etnice se face tot prin referința la grupul social 39, de data aceasta însă adăugându-se elementul etnicității. Identitatea etnică
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
din analiza de conținut a interviurilor. 36 Întrebările deschise au fost prelucrate prin analiză de conținut calitativă. 37 Răspunsuri prelucrate prin analiză de conținut 38 prin calculul valorii reziduale ajustate 39 Dincolo însă de această definiție, identitatea etnică poate fi conceptualizată și în termeni de grup minoritar / grup majoritar, grup colecție / grup agregat (Doise, Deschamp, Mugny, 1996; Lorenzi-Cioldi, Doise, 1996: 373), conceptele de mai sus făcând apel la mărimea categoriei de indivizi, la poziția grupurilor în societate și la dominare. 40
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
în afara contextului depresiv. Distorsiunile cognitive în procesarea informației sunt: 1) gândirea dihotomică -persoana vede evenimentele în termeni de "totul sau nimic"; 2) inferența arbitrară sunt trase concluzii fără a fi susținute de evidențe sau în ciuda evidențelor; 3) abstractizarea selectivă persoana conceptualizează o situație în conformitate cu setul sau cognitiv negativ, ignorând alte posibile explicații; 4) minimalizarea și maximizarea evenimentele și experiențele personale sunt văzute mai semnificative sau mai puțin semnificative decât sunt în realitate; 5) personalizarea evenimentele negative sunt atribuite eronat propriei persoane
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
mult mai importantă decât cea instituțională și guvernamentală. Pentru a asigura o democrație solidă, prima condiție nu poate fi decât cea legată de afirmarea și extinderea drepturilor individuale și ale comunității. Astfel, pasul următor, realizarea libertății și a egalității, deși conceptualizate în mod diferit, trebuie neapărat să se bazeze pe un ansamblu din ce în ce mai bogat și cuprinzător de drepturi individuale. Dahl (1998), Beetham (1999) și alți autori contribuie la clarificarea etapei ulterioare care duce, la sfârșitul parcursului, la precizarea și formularea drepturilor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
militară sau chiar o simplă imitație a țărilor vecine influente) poate explica diferite crize ale autoritarismului, influențând următoarea fază a instaurării. Pridham [1994], Whitehead [1996], Bonanate [2000] și alții au pus accent pe aspectele internaționale. De exemplu, Whitehead [1996: 3-26] conceptualizează importanța acestui factor, referindu-se la "contaminare", la "controlul" și la "consensul" formelor principale de influență de către actorii externi ai țării care se confruntă cu criza și cu tranziția. În timp ce sensul primilor doi termeni este intuitiv și demonstrează puterea de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Nu poți să mă critici, vorbim limbi diferite!". Din păcate, savanții din domeniul relațiilor internaționale au depus armele în urma acestei invitații bine intenționate într-un mod care trivializează în mare măsură importanta idee a lui Kuhn. Holsti, de exemplu, a conceptualizat în mod just paradigma pe baza unui criteriu referitor la "imaginile asupra lumii". Cu toate acestea, el a admis cu sinceritate într-o notă de subsol că: Există numeroase definiții ale paradigmelor, dar, pentru intenția noastră, cea mai importantă este
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și materialismul economic al teoreticienilor dependenței. Economia politică internațională se concentrează, în cazul lor, asupra interacțiunii dintre putere și bunăstare (micronivel), sau dintre capitalismul internațional și organizarea sa politică (macronivel). Apropierea a fost posibilă datorită faptului că unii neomarxiști au conceptualizat o sferă politică autonomă și unii realiști au adoptat un cadru structuralist (a nu se confunda cu perspectiva sistemică a lui Waltz). Convergența gîndirii realiste cu cea structuralistă are loc mai ales în jurul conceptului de putere. Neomercantiliști ca Gilpin au
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
importanți decît statul. Problema este că entitatea istorică și de aici înțelesul cuvîntului stat s-au schimbat. Ambele opinii nu țin seama de modificarea calitativă spre societatea de masă și legitimarea de masă, adică spre relații stat-societate diferite. Ele nu conceptualizează aceste relații stat-societate, care sînt esențiale pentru însăși înțelegerea statului. Faptul că statul ca actor autonom este încă important nu poate fi pus în discuție; dar aceasta înseamnă acum altceva, pentru definirea și înțelegerea politicii internaționale. Mai recent, realiștii au
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care necesită în primul rînd inovații conceptuale și teoretice. După cum era de așteptat, nici această analogie nu este nouă, ea fiind prezentă în scrierile realiste timpurii. Chiar înaintea globalizării, realiștii se refereau la ea ori de cîte ori doreau să conceptualizeze suveranitățile multiple sau suprapuse (Wolfers 1962: 242, despre noul medievalism; Bull 1977). De asemenea, ciocnirea puterii și a ideologiilor din timpul Războiului Rece a fost înlocuită cu "ciocnirea civilizațiilor" (Huntington 1993), care s-a transformat într-o versiune culturală actualizată
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că este nevoie de o abordare voluntară, de la bază spre vârf, sub forma unei cooperări municipale voluntare și stimulative. Acest capitol va creiona aceste abordări recente ale reformei municipale, dar, înainte, va prezenta noi modalități prin care proiectanții francezi au conceptualizat spațiul urban, pentru a vedea apoi cum funcționează municipalitățile în practică. Reconceptualizarea spațiului francez: schimbarea proiectelor așezării urbane Simpla înșiruire a numărului mare de municipalități sau simpla reliefare a faptului că municipalitățile mai mici nu sunt potrivite pentru a duce
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ar fi rămas la nivelul de municipalități mici de sine stătătoare. Ceea ce este de asemenea remarcabil, e că aceste noi modele de organizare urbană reflectă câteva schimbări majore în felul în care rolul statului și legăturile central-locale din cadrul statului sunt conceptualizate. Ce s-a schimbat? În primul rând, este evident că reformele de descentralizare care au început în 1982 au schimbat însăși definiția statului. Aceasta a fost confirmată de a doua etapă a descentralizării și este simbolizată de recunoașterea ei în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
financiară a autorităților locale, în special a regiunilor, și a recunoscut principiul subsidiarității. Dar, probabil că schimbarea cea mai dramatică a fost în modul în care rolul, funcțiile și administrația statului, și legăturile dintre stat și autoritățile locale, au fost conceptualizate. Statul central urmează să adopte un rol mai strategic în procesele politice și să lase în mâinile autorităților locale sarcina de a-și implementa deciziile strategice. Acest lucru a generat crearea de administrații separate, dar, teoretic, egale administrația națională și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
tipul de condiționare dintre cele două concepte este suficient de puternic pentru a nu se putea discuta coerent despre fenomenul postmodern decât facând referire la ambele discursuri. Sesizând riscurile confuziilor posibile, Linda Hutcheon consideră că postmodernismul este o "noțiune culturală", conceptualizată în special în legătură cu modernismul, în timp ce postmodernitatea desemnează o perioadă sau o "condiție" de ordin social și filosofic 136. Astfel, incluzând discursul de tip filosofic în cel mai larg al postmodernității, Hutcheon enumeră o serie de utilizări foarte diferite ale acestui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau graful ei complex de unde reiese că scriitura nu este nici comunicare și nici expresie, ci un fapt intranzitiv, care expulzează funcția comunicării. Înainte se susținea că numele "fostei scriituri" este literatura, în contextul avangărzii momentului (Kristeva, Sollers, Derrida) se conceptualizează scriitura ca "text-limită" ce nu poate fi studiat decât prin înseși caracteristicile scriiturii. Cu alte cuvinte, discursul asupra scriiturii nu se poate alcătui decât ca scriitură (metalimbajul va avea aceeași structură ca și limbajul-obiect). Vorbind despre mutațiile propriei teorii, Barthes
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
temelor simulacrului, hiperrealității, seducției, subiectului fractal, i-a dat posibilitatea copierii și reproducerii unui ritm trepidant al schimbărilor sociale, care, la nivelul limbajului, s-a concretizat prin adoptarea unor modalități postmoderne de scriitură, derivate și din noua manieră de a conceptualiza termeni ca referință, semnificație, sens etc. Pentru Baudrillard, de exemplu, autoreflexivitatea limbajului, faptul că limbajul a devenit un domeniu autonom care se referă la sine, conduce la ideea că orice text conține în sine însuși posibilitatea autoabsorbției sale și a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]