1,143 matches
-
comportamente-norme, până la paradigme. Iar cultura acestei evaluări permite reflecția, autocontrolul, echilibrul, distanțarea, autochestionarea asupra procedurilor, formându-se astfel priza de conștiință a evaluatorului, pentru o evaluare bună sau rea. Ceea ce înseamnă că raționalitatea în evaluare nu este egală doar cu conceptualizarea ei, ci și cu celelalte elemente ale procesului, ca instrument de eficientizare. Din sesizarea esenței și a sensurilor actuale ale evaluării, rezultă că poate fi verificat, analizat, apreciat orice aspect intern sau extern care poate contribui la cunoașterea și eficientizarea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
calitativă a aprecierii rezultatelor, a proceselor ș.a., arată că valoarea ei esențială se află în interpretarea, în înțelegerea, în cunoașterea și analiza sensului ei fundamental formativ și integrativ, pentru că dă prioritate abordării ei ca (macro)paradigmă, din care rezultă apoi conceptualizarea prin prisma modelelor practice de realizare (Bonniol și Vial, 1997, pp. 25-29). Astfel găsim că ea arată mai mult apropierea de practica aprecierii, interpretării calității integrării achizițiilor (nu numai cunoștințe) și a perspectivelor deschise, afirmate în rezolvarea de situații reale
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ale practicii, • de a utiliza reflecția asupra valorii acestor cunoștințe pentru practica sa, care-i dau specificitatea, • de a dezvolta, a propune subiecte pentru efectuarea de cercetări, care sunt necesare practicii privind eliminarea dificultăților în formare, introducerea schimbărilor posibile sau conceptualizarea condițiilor de eficiență ale acțiunilor, • de a asambla contribuțiile aduse, a articula teoria cu practica, ca specificitate a pedagogiei, a modalității de cooperare cercetători-practicieni, în formarea inițială și continuă, în dezvoltarea profesională. Astfel educatorul poate să devină și un cercetător
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și ale practicienilor în educație. Dar rămâne deschisă ipoteza: trecând de cealaltă parte a raportului menționat, și educatorii practicieni pot face cercetare științifică reală, efectivă, dar cât, în ce condiții de context, cu ce metodologie, dacă și cum trece spre conceptualizare sau rămâne la dezvoltarea calitativă a practicii. Aceasta s-a conturat ca o paradigmă de actualitate, o alternativă la cercetarea și experiența lor tradițională, nu numai în sens postmodernist, dar deosebit de utilă reconsiderării activității educaționale. Scopul este de a găsi
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
2804126137 Perrenoud, Ph. (2001), Développer la pratique réflexive dans le métier d'enseignant. Professionnalisation et raison pédagogique, ESF éditeur, Issy-les-Moulineaux. Perrenoud, Ph. (2004), Évaluer des compétences, http://www.unige.ch/fapse/SSE/ teachers/perrenoud/php main/php2004.html Potolea, D. (2002), "Conceptualizarea curriculum-ului. O abordare multidimensională", în Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, coord. E. Păun, D. Potolea, Editura Polirom, Iași. Quinn, A.J. (2001), School Leadership. Culture, and Teacher Stress: Implications for Students, http://www.4gu.edu.au.8080/adt
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pentru poetica dramei. Richardson consideră că drama oferă un număr mare de exemple convingătoare care amplifică disponibilitățile interpretative ale audienței atunci când este vorba de elemente-cheie ale narațiunii. În accepția lui, prezența fizică a actorului pe o scenă fizică solicită o conceptualizare extinsă a spațiului oferind, pe de o parte, personajului, o a patra dimensiune interpretativă, pe de altă parte, audienței, acces la lumile narative și șansa participării la spectacol. Richardson observă că secvențele de evenimente din unele forme și genuri dramatice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
pentru poetica dramei. Richardson consideră că drama oferă un număr mare de exemple convingătoare care amplifică disponibilitățile interpretative ale audienței atunci când este vorba de elemente-cheie ale narațiunii. În accepția lui, prezența fizică a actorului pe o scenă fizică solicită o conceptualizare extinsă a spațiului oferind, pe de o parte, personajului, o a patra dimensiune interpretativă, pe de altă parte, audienței, acces la lumile narative și șansa participării la spectacol. Richardson observă că secvențele de evenimente din unele forme și genuri dramatice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
pentru poetica dramei. Richardson consideră că drama oferă un număr mare de exemple convingătoare care amplifică disponibilitățile interpretative ale audienței atunci când este vorba de elemente-cheie ale narațiunii. În accepția lui, prezența fizică a actorului pe o scenă fizică solicită o conceptualizare extinsă a spațiului oferind, pe de o parte, personajului, o a patra dimensiune interpretativă, pe de altă parte, audienței, acces la lumile narative și șansa participării la spectacol. Richardson observă că secvențele de evenimente din unele forme și genuri dramatice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
sunt efectele micro-evenimentelor asupra macrosocialului (de exemplu, cum pot schimbările în identificările colective genera sau aplana conflicte) dar și ale macro-fenomenelor asupra micro-socialului (de exemplu, ce efect are globalizarea asupra identificărilor culturale). Pentru a ne forma o primă idee despre conceptualizarea de-a lungul timpului a relației structură-acțiune, macro-micro sau societate-individ, putem să ne raportăm la următoarea schemă simplificatoare (Tabel 1): Tabel 1. Relația societate-individ Autor Model Relație Durkheim determinist Individul e produsul societății Weber interpretativist Societatea e creația indivizilor Berger
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
structural-funcționalistă, la nivelul "organismului" social fiind o caracteristică inerentă a sa în prezent sunt plasate la nivelul actorilor sociali individuali și colectivi și al inter-schimburilor sau negocierilor ce au loc între aceștia (vezi Sztompka, 1993:191-3). Practic, această tranziție a conceptualizărilor schimbării sociale descrisă de Sztompka (1993) poate fi văzută și prin prisma focalizării cercetătorilor socialului pe nivele spațio-temporale diferite: de la analiza funcționalistă situată spațial la nivelul comunităților și statelor și temporal la nivelul lunilor, anilor sau secolelor, la analiza etnometodologică
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sunt disputate pentru că nu sunt undeva așa cum sugera și Jenkins (1996) -, astfel încât să le putem arăta cu degetul. Incongruențele acestea, izbitoare la o primă vedere, ne interesează mai puțin acum, datorită faptului că ele vin, pe de o parte, din conceptualizarea variată a sistemelor de referință în raport cu care e utilizat termenul. Ceea ce o să căutăm în primul rând în următoarele două capitole sunt valențele analitice ale conceptului. Cu alte cuvinte, o să încercăm să ne concentrăm în special asupra conținutului noțiunii de identitate
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mulți factori: fenotip, comparație socială, acțiune politică, memorie colectivă etc. Trebuie menționată aici și distincția lui Tönnies între comunitate și societate, care capătă relevanță în ideea sublinierii ambivalenței rațiune-simțire a actorului social, idee ce reprezintă de fapt modurile polare de conceptualizare a identificărilor cu diverse entități sociale. Comunitatea este sau se referă la grupări bazate pe sentiment, simțire, comuniune. Ea este derivată din voința esențială (Wesenwille), o forță organică, naturală, instinctivă, nereflexivă, prin care un actor se vede pe el însuși
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
gândi identitatea culturală. Primul reflectă poziția conform căreia o comunitate își descoperă unicitatea în trecutul unei istorii și culturi comune. Cel de-al doilea reflectă identitatea culturală ca pe o chestiune de "a deveni", nu numai de "a fi"; această conceptualizare nu neagă că identitatea are un trecut, ci ia în considerare faptul că este reconstruită în permanență în procesul de "repovestire" a trecutului, pentru că reprezentarea asupra trecutului e o reprezentare asupra unei "comunități imaginate". Mai recent, Hall (1998:22) accentuează
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pentru noi același sens, de proces prin care un actor social individual își asumă (produce și reproduce) anumite "fragmente" sau caracteristici pe care le recunoaște (atât rațional, cât și emoțional) ca fiind similare cu ale altora. Cu toate că, aparent, în această conceptualizare actorul social pare a juca o poziție dominantă în raport cu "structura", așa cum a arătat și Jenkins (1994), auto- și hetero- definirea sunt de fapt două puncte ale aceluiași continuum. Definirea internă este o consecință a negocierii cu definirile externe și viceversa
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
multidimensional. Deși unii ar putea spune că noțiunea suferă de vaguitate, apreciem că există o serie de consecințe analitice pozitive care ne determină să o utilizăm. O primă deschidere oferită de utilizarea noțiunii "sociocultural" este faptul că am privit la conceptualizări ale identității diferite nu numai prin sistemul de referință, ci și prin domeniul sau ramura științelor socialului în care au apărut. Acest fapt ne-a permis să încercăm să ne distanțăm de teoriile particulare și să căutăm, în toate, axele
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pe „a Învăța să Înveți”. Un mediu pregătit oferă copilului mic posibilități nelimitate să experimenteze situați care ajută la autoînvățare. O clasă Montessori desfășoară: -activități din viața practică, care Învață copilul obișnuințele pozitive despre munca; -activități senzoriale, care Încurajează dezvoltarea conceptualizării și aptitudinilor de a observa; -limbaj, care Încurajează aptitudinile de vorbire; matematică, care Învață gândirea creativă și simbolică. 5. Conceptul de libertate Dr. Montessori a accentuat importantă conceptului de libertate. Ea definește „inima” metodei Montessori astfel: „Adevărată libertate este o
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
constrângeri pot fi formale, din punct de vedere constituțional desemnând puteri, sau din practici mai puțin formale, proceduri și reguli de ordin interior ale legislativului. Ridicând problema "modelului parlamentar", tot ce încercăm să facem este să consolidăm afirmația că prin conceptualizarea activității legislativului în termeni funcționali, atragem atenția și asupra relației dintre ceea ce fac structurile legislative și ceea ce fac celelalte structuri din sistemul politic. Ceea ce ne preocupă cu exactitate este că studiul asupra Parlamentului european și a oricărui alt legislativ trebuie
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
aserțiune duce la o interpretare sui generis a organizării instituțiilor comunitare, în interiorul cărora Parlamentul european este o instituție unică, implicată activ și total în elaborarea de acte parlamentare de decizie. Ridicând problema "modelului parlamentar", a fost evidențiat că este importantă conceptualizarea activității legislativului în termeni funcționali, prezentându-se, în același timp și relația dintre ceea ce fac structurile legislative și ceea ce fac celelalte structuri din sistemul politic. Studiul asupra Parlamentului european și a oricărui alt legislativ a fost inter instituțional relația cu
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
traiectorie care trebuie parcursă pentru a atinge destinația finală (reprezentarea). Cel de-al doilea tip de flux este cel care implică alte acțiuni și reprezentări mentale și căruia Peirce îi asociază numele de "interpretant"7 (CP 6.347), si anume conceptualizarea relației obiect-semn prin semne subiacente care reprezintă același obiect. Întreaga analiza de discurs pe care o propunem va avea sintagma "flux către" drept sintagma de bază. Punctul de plecare sunt categoriile lui Ch. S. Peirce și nivelurile metaforice ale lui
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
potențialul distructiv al Internetului, utilizatorii interesați de religie și spiritualitate au reușit să delimiteze și să construiască online un spațiu destinat comunicării, informării, promovării diferitelor credințe, închinării și săvârșirii ritualurilor religioase. Utilizarea metaforei spațiului pentru a desemna Internetul deschide oportunitatea conceptualizării acestuia ca "spațiu sacru". Implicațiile acestei conceptualizări se referă la posibilitatea de replicare a vieții comunitare religioase în cyberspațiu prin exercitarea practicilor specifice, a ritualurilor și a activităților spirituale individuale sau de grup. Bittarello (2009) realizează o trecere în revistă
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
religie și spiritualitate au reușit să delimiteze și să construiască online un spațiu destinat comunicării, informării, promovării diferitelor credințe, închinării și săvârșirii ritualurilor religioase. Utilizarea metaforei spațiului pentru a desemna Internetul deschide oportunitatea conceptualizării acestuia ca "spațiu sacru". Implicațiile acestei conceptualizări se referă la posibilitatea de replicare a vieții comunitare religioase în cyberspațiu prin exercitarea practicilor specifice, a ritualurilor și a activităților spirituale individuale sau de grup. Bittarello (2009) realizează o trecere în revistă a metaforelor utilizate pentru a descrie și
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
comunitățile virtuale, este necesară o reîncadrare a modului de raportare la lumea mediată computerizat și o reconsiderare a presupunerilor și axiomelor tradiționale în ceea ce privește interacțiunile umane. Dezvoltarea masivă a tehnologiilor de comunicare creează un mediu social extins, care solicită modificări în conceptualizarea proceselor sociale și, implicit, în metodele de cercetare angajate pentru cunoașterea sistematică a acestora. Așa cum se prezintă la ora actuală, cercetarea socială a spațiilor virtuale oferă unele răspunsuri parțiale care nu pot trece dincolo de limitele impuse de metodele de studiu
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
apel mai frecvent la metoda demonstrației, precum și o mai mare alternanță și variație a metodelor; predominarea gândirii abstracte, la adolescenți, va face posibilă folosirea unor metode bazate mai puțin pe elementele intuitive și mai mult pe cele logice, pe stimularea conceptualizării. Sarcina perfecționării metodelor nu poate fi lăsată doar pe seama cercetătorilor specifici propriu-ziși; fiecare profesor poate să facă din clasa de elevi cu care lucrează un adevărat laborator de încercare și validare a eficienței diferitelor metode și procedeee de predare/învățare
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
se găsesc la un moment dat, într-un cuvânt, de modul în care ei percep intensitatea celor trei forțe. De aceea afirmam ceva mai sus că tipologia lui Tannenbaum si Schmidt a prefigurat încă din anul 1958 lărgirea opticii de conceptualizare și interpretare a conducerii. • Cea mai cunoscută și răspândita tipologie bidimensională a stilurilor de conducere este cea elaborata de Robert R. Blake și Jane S. Mouton (1964). Cei doi autori, pornind de la premisa că în conducerea organizațiilor două dimensiuni sunt
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
se găsesc la un moment dat, într-un cuvânt, de modul în care ei percep intensitatea celor trei forțe. De aceea afirmam ceva mai sus că tipologia lui Tannenbaum si Schmidt a prefigurat încă din anul 1958 lărgirea opticii de conceptualizare și interpretare a conducerii. • Cea mai cunoscută și răspândita tipologie bidimensională a stilurilor de conducere este cea elaborata de Robert R. Blake și Jane S. Mouton (1964). Cei doi autori, pornind de la premisa că în conducerea organizațiilor două dimensiuni sunt
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]