2,296 matches
-
latină, provine din ceea ce editorii moderni au numit Synodicon contra Tragediei lui Irineu; e vorba de o culegere de epistole în latină referitoare la controversa nestoriană, scrise de episcopi și păstrate în al doilea codice de la Montecassino ce cuprinde actele conciliului de la Efes. A fost alcătuită după moartea lui Iustinian de un autor care voia să combată Tragedia, o scriere în apărarea lui Nestorie compusă de Irineu din Tyr; așa cum a arătat Loofs, Irineu trebuie să fi reutilizat pur și simplu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a secolului al VI-lea, istoricul Evagrie scrie (Istoria Bisericii, I, 7) că în Oaza din Egipt Nestorie compusese o carte sub formă de dialog, dedicată unui egiptean, în care povestea într-o formă foarte prolixă toate evenimentele legate de conciliul de la Efes; spre sfîrșitul secolului al XIII-lea, Ebed Jesu menționează această operă printre scrierile lui Nestorie. în epoca modernă însă, textul n-a fost găsit decît în 1889, atunci cînd un preot, în secret, a făcut în grabă pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un anume Sofronios, care începe cu o trecere în revistă a ereziilor cristologice și continuă cu discutarea unor probleme de cristologie. A doua parte, cea mai lungă (pp. 81-249 din traducerea lui F. Nau), este un comentariu detaliat al documentelor conciliului de la Efes și al evenimentelor ce i-au urmat pînă la unirea din 433, precum și al consecințelor lor funeste, din punctul de vedere al autorului, care se referă în special la atacurile contra lui Diodor din Tars și a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trecere în revistă (de această însă dată în scris, ceea ce, evident, nu se potrivește cu un dialog) a ereziilor cristologice; acest lucru se face din nou la repezeală, înainte de a se trece la discutarea opiniilor lui Chiril și a actelor conciliului de la Efes. Apoi, în a doua parte, figura lui Sofronios dispare rapid, iar forma nu mai este deloc specifică unui dialog. în fine, așa cum am spus, numai prima parte a fost împărțită ulterior în capitole, într-un mod prea puțin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după ce a fost nevoit să părăsească Antiohia și să plece în Egipt, ar fi vrut să compună un dialog cristologic prin care să combată probabil tezele lui Chiril din Cristos e unul, așadar începînd din 437-438. Mai tîrziu, după convocarea conciliului de la Calcedon, Nestorie s-ar fi lăsat convins de prieteni să scrie o nouă și mai amplă autoapărare: aceasta ar fi constituită din părțile a doua și a treia ale Cărții lui Heraclid, pe care Nestorie nu a reușit să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
exercitat, sau au încercat să-l exercite, în mod constant asupra Bisericii. E limpede așadar cît de folositoare pot fi unele referiri succinte la frămîntările ecleziastice și teologice care au avut loc între moartea lui Chiril (444) și al doilea conciliu de la Constantinopol (553) pentru încadrarea autorilor despre care vom vorbi în acest capitol. în cîțiva ani, patriarhii din marile orașe orientale care trăiseră criza nestoriană au fost înlocuiți de o nouă generație: în 444, lui Chiril i-a urmat Dioscor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
împăratului, survenită în urma unei căderi de pe cal în iulie 450, recîștigase controlul asupra regatului și reușise să-l condamne pe Chrysaphios, dușmanul său de moarte. Noul împărat, Marcian (450-457), susținut de puternicul general alan Aspar, un arian, a convocat un conciliu general, în ciuda opoziției lui Leon (care a ajuns însă la cunoștința lui Marcian după convocare), care prefera ca episcopii să subscrie Tomul în mod individual și invoca situația părții occidentale a imperiului, devastată de Attila. Papa ar fi preferat să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în ciuda opoziției lui Leon (care a ajuns însă la cunoștința lui Marcian după convocare), care prefera ca episcopii să subscrie Tomul în mod individual și invoca situația părții occidentale a imperiului, devastată de Attila. Papa ar fi preferat să convoace conciliul la o dată ulterioară și dorea ca participanții să nu se ocupe de doctrină, ci de reintegrarea episcopilor exilați în 449. Conciliul, convocat întîi la Niceea pentru 1 septembrie 451 și transferat apoi la Calcedon (mai bine controlat de Constantinopol), unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în mod individual și invoca situația părții occidentale a imperiului, devastată de Attila. Papa ar fi preferat să convoace conciliul la o dată ulterioară și dorea ca participanții să nu se ocupe de doctrină, ci de reintegrarea episcopilor exilați în 449. Conciliul, convocat întîi la Niceea pentru 1 septembrie 451 și transferat apoi la Calcedon (mai bine controlat de Constantinopol), unde s-au și deschis lucrările la 8 octombrie, a aprobat Tomul lui Leon și a promulgat în sesiunea a cincea (25
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și fără ca deosebirea dintre cele două naturi să fie eliminată din cauza uniunii”. Expresia „în două naturi” provenea din Tom; fusese înlăturată formula „din două naturi”, care lăsa deschisă posibilitatea unei singure naturi în Cristos după unire. Printr-o lectură solemnă, conciliul conferea caracter de autoritate celei de-a doua epistole a lui Chiril către Nestorie (precum și epistolei pacificatoare a lui Ioan de Antiohia din 433), dar nu și celei de-a treia scrisori a lui Chiril către Nestorie, care conținea anatematismele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Antiohia din 433), dar nu și celei de-a treia scrisori a lui Chiril către Nestorie, care conținea anatematismele; totuși, în disputele doctrinale din deceniile următoare, tocmai cu acestea a trebuit să se confrunte în mod dramatic definiția stabilită la conciliu, și mulți episcopi orientali (așa cum a rezultat clar din răspunsurile obținute în urma unei anchete privind valabilitatea conciliului de la Calcedon efectuate de împăratul Leon I în 458) considerau că la Calcedon fusese confirmată autoritatea lui Chiril și, în special, a anatematismelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conținea anatematismele; totuși, în disputele doctrinale din deceniile următoare, tocmai cu acestea a trebuit să se confrunte în mod dramatic definiția stabilită la conciliu, și mulți episcopi orientali (așa cum a rezultat clar din răspunsurile obținute în urma unei anchete privind valabilitatea conciliului de la Calcedon efectuate de împăratul Leon I în 458) considerau că la Calcedon fusese confirmată autoritatea lui Chiril și, în special, a anatematismelor sale. De fapt, combinarea formulelor „în două naturi” și „un singur ipostas”, cu explicita excludere a formulării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
458) considerau că la Calcedon fusese confirmată autoritatea lui Chiril și, în special, a anatematismelor sale. De fapt, combinarea formulelor „în două naturi” și „un singur ipostas”, cu explicita excludere a formulării „o singură natură”, deriva din influența exercitată asupra conciliului de tradiția teologică occidentală, însă era greu de înțeles și, în orice caz, suspectă de erezie pentru teologii orientali obișnuiți să folosească physis și hypostasis ca sinonime. Pînă către sfîrșitul secolului al V-lea, inițiativa teologică avea să aparțină teologilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
După începutul secolului al VI-lea, sub Anastasius și Iustin I și în mod „oficial” o dată cu Iustinian, se va dezvolta inițiativa „neocalcedonienilor”, care admiteau ambele formule, „două naturi” și „o singură natură” (cf. infra, p. 000). Pe planul disciplinei ecleziastice, conciliul l-a depus pe Dioscor, l-a reabilitat pe Flavian și i-a readus pe scaunul episcopal pe Teodoret (care, pînă la urmă, a fost nevoit să-l condamne pe Nestorie) și pe Iba, menținînd condamnarea lui Nestorie. A aprobat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
A aprobat treizeci de canoane, dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani nu erau prezenți) consfințea primatul patriarhatului de Constantinopol imediat după episcopatul roman. Acest fapt a întîrziat ratificarea de către papă a hotărîrilor conciliului, inclusiv a formulei dogmatice; ratificarea a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres tot ceea ce contrazicea canoanele de la Niceea (adică, potrivit Romei, în special canonul 28), dar s-a făcut după ce adversarii formulei de la Calcedon se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a-l determina pe Basiliscus să promulge întîi un Enkyklion care condamna Calcedonul, apoi un Antienkyklion care îl anula pe primul (pentru că își dăduse seama că la Calcedon fuseseră anulate și privilegiile garantate patriarhului de Constantinopol prin canonul 28 al conciliului). în 476, Zenon Isaurianul a putut să revină pe tron. Succesorul lui Timotei, mort în 477, a devenit Petru al III-lea Mongo (477-490; cf. p. 000), care organizase împreună cu el rezistența monofizită la Alexandria după Calcedon. Episcopul calcedonian Ioan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a rămas confesiunea națională a Egiptului, mai ales la nivel popular, inclusiv din cauza evidentelor implicații naționaliste ale acestei opoziții față de religia impusă de împărat. Opoziția față de Calcedon a rămas vie și în Palestina, unde Iuvenal din Ierusalim, la întoarcerea de la conciliu, a fost supus unui adevărat proces de către clericii și călugării care îl întîmpinaseră la Cezareea și, temîndu-se pentru propria viață, a trebuit să se refugieze la Constantinopol; s-a putut întoarce numai cu ajutorul armatei în 453, însă, între timp, Theodosius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au adresat împăratului într-un moment cînd acesta era supărat din cauza tulburărilor produse la Ierusalim de alegerea - pusă la cale de Teodor Ascida -patriarhului Macarie, simpatizant al isocriștilor (octombrie 552). în luna august a acelui an, Iustinian convocase al doilea conciliu de la Constantinopol pentru a rezolva chestiunea celor Trei Capitole, adică problema condamnării lui Teodor de Mopsuestia și a scrierilor lui Teodoret al Cyrului și ale lui Iba din Edesa (cf. p. 000), însă împotrivirea papei a dus la întîrzierea deschiderii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cyrului și ale lui Iba din Edesa (cf. p. 000), însă împotrivirea papei a dus la întîrzierea deschiderii lucrărilor pînă la 5 mai 553. Probabil, în primele luni ale acelui an, Iustinian i-a adunat pe episcopii care așteptau începerea conciliului, le-a prezentat memoriul lui Conon, la care a anexat o scrisoare unde cerea anatemizarea lui Origen (cf. p. 000), și a obținut condamnarea origeniștilor prin cincisprezece anatematisme păstrate într-un manuscris de la Viena, act subscris apoi și de papa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anatematisme păstrate într-un manuscris de la Viena, act subscris apoi și de papa Vigilius (537-555). Această soluție, propusă de F. Diekamp, pare cea mai potrivită pentru explicarea problemelor ridicate de izvoare, dintre care unele vorbesc despre condamnarea erorilor origeniste la conciliul de la Constantinopol, în timp ce nici în documentele sinodale nu se găsește o mențiune în acest sens (doar canonul 11 arunca anatema în general asupra lui Origen și a operelor sale nelegiuite). în Palestina, actele conciliului care îl condamnase pe Origen au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vorbesc despre condamnarea erorilor origeniste la conciliul de la Constantinopol, în timp ce nici în documentele sinodale nu se găsește o mențiune în acest sens (doar canonul 11 arunca anatema în general asupra lui Origen și a operelor sale nelegiuite). în Palestina, actele conciliului care îl condamnase pe Origen au fost subscrise de toți episcopii, în afară de unul singur, în timp ce călugării origeniști din Noua Lavră au refuzat să se supună și au fost expulzați cu forța din dioceza Ierusalimului, fiind înlocuiți cu alții, „ortodocși” (555
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de toți episcopii, în afară de unul singur, în timp ce călugării origeniști din Noua Lavră au refuzat să se supună și au fost expulzați cu forța din dioceza Ierusalimului, fiind înlocuiți cu alții, „ortodocși” (555). Acest episod a marcat încheierea controverselor origeniste. în ce privește conciliul de la Constantinopol, acesta a avut ca rezultat principal condamnarea celor Trei Capitole printr-o formulă cristologică prin care era oficializat neocalcedonismul; în ea se proclama în Cristos „unirea potrivit cu alcătuirea sau potrivit cu ipostasul” și se afirma că Isus crucificat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
crease condițiile pentru folosirea intensivă a argumentului patristic. Am văzut cum Chiril recursese pe scară largă la „Părinți” pentru a-și consolida pozițiile teologice; un florilegiu se găsește în Apologia celor douăsprezece anatematisme, altul a fost prezentat de Chiril la conciliul de la Efes. El se folosise deja de culegeri de origine apolinaristă ce conțineau pasaje din Diodor din Tars și Teodor de Mopsuestia. Ideea unui permanent consens al Părinților ortodocși ca garanție a doctrinei sănătoase nu a eliminat complet argumentarea dialectică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întîmplă la autori din secolul al VI-lea, ca Leonțiu din Bizanț, care au utilizat astfel de florilegii. Pentru detalii, trimitem la studiul clasic al lui M. Richard, citat în bibliografie. Cu domnia lui Iustinian, mai precis cu al doilea conciliu de la Constantinopol, încheiem această panoramă a producției literare creștine în limba greacă. în istorie, fixarea limitelor unei perioade nu are prea multă importanță și, cu siguranță, la fel stau lucrurile și în acest caz. Puteau fi indicate alte repere, de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și urm. (intenționează să ajungă pînă la epoca lui Carol cel Mare; publicate: I, 19793; II/1, 1986; II/2, 1989; II/4, 1990; și în trad. engl. și fr.; vol. I în trad. it., Paideia, Brescia, 1982). - Pentru textele conciliilor de la Efes și Calcedon este indispensabil ACO I-II (în 5 și, respectiv, 6 volume); o traducere parțială în franceză a fost făcută de A.J. Festugière, Ephèse et Chalcédoine. Actes des conciles, Beauchesne, Paris, 1982. O bună ediție-manual a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]