712 matches
-
spus tandru primei lui soții. - Tatăl meu a vorbit rareori cu mine, pentru că îl prefera pe fratele meu, mi-a șoptit el. Dar o dată, când eram pe drum, am trecut pe lângă un cort unde un bărbat își bătea femeia - nevastă, concubină, sclavă, n-aveam de unde să știm. Isaac, tatăl meu, a suspinat și mi-a spus că el niciodată nu și-a luat o altă femeie în pat în afară de mama mea, chiar dacă ea îi dăruise doar doi fii, demult, la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lungă în cortul roșu, pentru că Zilpa a urlat din nou. Durerea se întorsese. - Mor, sunt pe moarte, a suspinat ea, jelindu-și deja fiul care n-avea să-și cunoască mama. O să trăiască așa cum am trăit și eu, orfanul unei concubine, bântuit de coșmarul unei mame reci și moarte. Nefericitul de el, plângea ea, fiu nefericit dintr-o mamă nefericită. Inna și Rahela s-au aplecat deasupra ei ca să vadă de unde venea această nouă durere. Inna i-a luat mâna Rahelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în partea de sus a urechilor. Una dintre ele era însărcinată; Tabea mi-a șoptit că era sămânța lui Esau și că dacă avea să nască un fiu, fata putea să-și scoată cercelul și să treacă la statutul de concubină. M-am uitat lung la fata bine făcută, cu gleznele la fel de subțiri ca ale lui Iuda și apoi la Basemath cea subțire și i-am spus Tabeei că pofta lui Esau de femei era la fel de nepotolită ca și celelalte pofte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să văd piața templului, străzile înguste și casele îngrămădite. Știam câte ceva despre forma locului de la Iosif, care fusese în Salem cu frații noștri. Iosif povestea că palatul în care locuia regele Hamor împreună cu soția lui egipteancă și cu cele cincisprezece concubine avea mai multe camere, în toată splendoarea lui, decât aveam eu frați. Iosif mai spunea că Hamor avea mai mulți servitori decât aveam noi oi. Nu că un cioban plin de praf ca fratele meu ar fi putut spera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așa ca mine cu Iosif. Doica murise când cei doi erau încă mici, iar Re-nefer se legase de copilă încă de atunci și acum, că-i purta copilul lui Hamor, îi era și mai dragă. Așnan era cea mai nouă concubină a lui. Toate astea le-am aflat de la Re-nefer, care a stat alături de Așnan de la prânz până aproape de apusul soarelui. Mama era puternică și toate semnele erau bune, dar nașterea mergea încet. Junghiuri puternice erau urmate de pauze lungi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o proastă. Dar chiar când începusem să mă tem că aveam să mă dau de gol în fața mamelor mele într-un hohot de plâns, am fost salvată. Regele însuși a trimis după mine. Hamor nu-i refuza nimic tinerei lui concubine și când Așnan a întrebat dacă fiica cea drăguță a lui Iacob n-ar putea să-i țină de urât în timpul convalescenței, un mesager a și fost trimis. Omul regelui chiar a adus un sclav care să-mi țină locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dacă Ruben m-ar fi găsit și m-ar fi dus înapoi acasă, viața mea s-ar fi sfârșit acolo. Aș mai fi mers și aș mai fi plâns mulți ani, pe jumătate nebună, încheindu-mi zilele pe pragul vreunei concubine de mâna a treia a vreunui frate mai puțin important. Dar viața mea ar fi fost de fapt terminată. Dacă Ruben m-ar fi găsit, Simon și Levi cu siguranță mi-ar fi ucis copilul, lăsându-l noaptea afară ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
locul unde stătea el, în spatele meu. - Aș fi fost moartă dacă n-ar fi fost brațul lui puternic și înțelepciunea lui și liniștea pe care mi-a adus-o. M-a scos din Canaan, împreună cu fata asta care a fost concubina fiului meu și care îmi poartă nepotul în pântece. Toți ochii s-au întors în acel moment înspre pântecul meu și mâinile mi s-au dus, din propria lor voință, spre locul unde creștea copilul. A fost un spectacol mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de nimicuri: o plăcuță incrustată pe care se pisează malachitul și se transformă în pudră verde pentru ochi, un scarabeu de carneol mult prea roșu pentru stomacul meu și un văl de cap foarte frumos brodat, un dar de la o concubină tânără și drăguță care născuse un băiețel frumos pe care i-l înmânase stăpânei ei fără să se uite la el. (Meryt și cu mine vedeam multe asemenea lucruri ciudate în camerele de naștere din Teba.) Benia s-a prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
licoare făcută din roiba roșie care creștea în grădina mea ușura nașterea de cele mai multe ori, iar Meryt și cu mine eram chemate la depărtări tot mai mari. O dată, a fost trimisă o barcă ca să ne ducă în orașul On, unde concubina favorită a unui preot era pe moarte. Am găsit o fată mult prea tânără pentru a fi mamă, țipând de groază, singură într-o cameră, fără ajutorul altor femei. La scurt timp după ce am ajuns, i-am închis ochii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în fală puțin timp, ce dispăru fără urmă, se vede altfel. Din mine se vede altfel. Cum? Istoria lor e într-un colț de lume, cu bătălii, cu vise de măreție și putere. Cu suita de viță nobilă a regelui, concubinele splendide, micuțe, dezbrăcate; cu sânii albi, mititei, și nurii supți de iubire. Cu viața socială și politică activă, bărbați și femei. Cu femei pasionale, ce cereau să fie satisfăcute. Cu o credință de nestrămutat în împăratul zeu (a fost odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și însuși Mandravela era invadat de convingerea că, da, bineînțeles, iată, nimerise în același dezgustător compartiment de accelerat, care-l purta, când și când, până spre domiciliul său din comuna Zlătiță, unde, ca un făcut, de fiecare dată își surprindea concubina, pe Smărăndica a lui, înșelîndu-l cu un angajat al Ocolului silvic, șchiop și oligofren. Nu exista nici o Smărăndica. La o ședință de testare asupra sa a combinațiilor dintre barbiturice și amfetamine, urmărind îmblînzirea convulsiilor și-a spasmelor localizate, un infirmier
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai primească iarăși în propria sa casă pe „otrăvitoarea aia de Sira“ - îi șuiera numele cu acel accent tipic din Granada pe care avea să-l păstreze toată viața și care-l făcea să rostească numele mamei Silma, pe al concubinei Wirda, să numească ușa „bib“ în loc de „bab“, orașul „Ghirnata“, iar palatul sultanului „Alhimra“. Timp de câteva zile, avu o proastă dispoziție ucigătoare, dar, atât din prudență, cât și din ciudă, nu se mai duse în odăile femeilor până ce acestea născură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Abu-l-Hassan, vinovat că o părăsise în favoarea frumoasei roabe creștine Soraya. Fatima fusese cea care-l ajutase pe Boabdil să fugă din turnul Comarilor și organizase în amănunt răzvrătirea sa împotriva bătrânului monarh. Ea fusese cea care o înlăturase astfel pe concubină și-i îndepărtase pe veci de la putere pe copiii încă mici ai acesteia. Soarta este însă mai schimbătoare decât pielea unui cameleon, după cum spunea un poet din Denia. Și, în vreme ce Fatima fugea din cetatea pierdută, Soraya își relua prompt vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tânăr soldat cu mustață se oprise la rându-i, cu un chicotit de bețiv, încercând anevoie să o identifice pe femeia înfășurată în văluri care tocmai îl strigase. Tata a simțit pe dată primejdia și a făcut un salt spre concubina sa, pe care a apucat-o zdravăn de cot spunând cu glas scăzut: — Să ne întoarcem acasă, Warda! În numele lui Issa Mesia, să ne întoarcem! Tonul lui era implorator, căci numitul Juan era înconjurat de alți patru militari castilieni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
silit să ceară de două ori același lucru. Dacă mama era îngrijorată, ea își păstra totuși cumpătul, căci era convinsă că timpul va vindeca durerea vărului ei. Ceea ce o mâhnea era să-l vadă pe Mohamed atât de atașat de concubină și mai cu seamă faptul că acest atașament fusese etalat în felul ăsta dinaintea tuturor cumetrelor din Albaicin. Când, adolescent fiind, am întrebat-o dacă nu era la urma urmei bucuroasă că rivala ei plecase, s-a apărat cu convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care își jurase să nu plece fără să le ia cu el, sub nasul și în ciuda tuturor soldaților Castiliei și Aragonului. Tot stăruind, vizită după vizită, obținuse din partea lui Hamed dezrobitorul făgăduiala de a face să ajungă un mesaj la concubina sa. Mai izbutise de asemenea, cu ajutorul unei mari sume de bani, să dea o însărcinare asemănătoare unui neguțător genovez pe nume Bartolomeo, care se instalase de multă vreme la Granada și adunase avere din răscumpărarea captivilor. De aceea nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu. Nu-mi rămânea decât să mă întorc și să ies, într-o tăcere de cimitir. Salma îl urmă fără o clipă de șovăială, deși era gata să leșine. Era, dintre toți, cea mai lovită, mai mult chiar decât Warda. Concubina fusese, firește, umilită. Dar avea măcar consolarea de a ști că de acum Mohamed nu mai putea s-o părăsească niciodată fără a pierde orice urmă de considerație; și, în timp ce ea tremura în colțul ei, se mângâia cu gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așternut de noapte brodat, care făcuse parte din trusoul mamei mele. Ducându-se apoi spre Warda, unul dintre bandiți îi porunci: — Saltă-te! Cum ea rămăsese fără grai, banditul veni spre Mahomed și îi puse vârful pumnalului în gât. Îngrozită, concubina se scutură și dădu din mâini ca o marionetă dezarticulată, dar fără să se desprindă de sol. Nepricepând latura tragică a situației, am izbucnit într-un sănătos hohot de râs, pe care tata mi l-a înghețat pe buze dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
privea cu milă, cu neliniște, uneori cu teamă. În atitudinea lui, ea nu descoperea nici dorul de țară, nici imaginea greutăților vieții de pribeag. Pentru ea, tata încetase a mai fi el însuși din ziua când plecase Warda, iar întoarcerea concubinei nu schimbase nimic. Ochii aceia absenți, vocea nefirească, atracția spre țara rumilor, obsesiile care-l făceau să acționeze fără brumă de înțelepciune, toate lăsau să se creadă că Mohamed era sub efectul unei vrăji. Ea ținea să-l descătușeze, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doua seară însă, s-a întâmplat ceea ce orice ființă cu un dram de judecată ar fi putut ghici. Mohamed era alături de Warda, iar maică-mea s-a strecurat tremurând în odaia lor. Tocmai se pregătea să toarne din lichid când concubina a scos un țipăt ascuțit, așa că taică-meu s-a trezit și, cu un gest de apărare, și-a apucat fragilul agresor de tendon. Salma a căzut plângând. Văzând fiola din mâna ei, Mohamed și-a acuzat nevasta că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îmi explicase deja că în capitala papilor, mișunând totuși de călugări, de călugărițe, de pelerini din toate țările, metresele prinților Bisericii aveau palate și servitori, progeniturile lor erau făgăduite celor mai înalte funcții, preoții de rang mai mic își aveau concubinele sau curtezanele lor, cu care se afișau fără rușine pe stradă. — Scandalul stă mai puțin în luxură cât mai degrabă în lux, spuse Guicciardini, ca și cum mi-ar fi urmărit pas cu pas șirul gândurilor. A continuat: — Felul de trai al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât tatăl său, cât și Nour erau specialiști în arheologie biblică și odată ce îi menționă ciudata recurență a modelului ceramic, căzu pe gânduri. Era clar că Maggie nu putea să găsească o informație mai șocantă despre Shimon Guttman. O veche concubină, o amantă adolescentă, o familie secretă - își închipuia că Uri ar fi acceptat mai ușor oricare dintre aceste dezvăluiri decât pe aceea că tatăl său ar fi făcut un parteneriat cu un palestinian. Ascultă, dacă am dreptate, înseamnă că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În vârstă, care locuiește aici singură de aproape treizeci de ani, de când stăpânul casei, fostul preot al așezării, Bérenger Saunière, trecuse În lumea celor drepți. Bătrâna se numește Marie Dénarnaud, bate spre 70 de ani, Îi fusese abatelui servitoare și concubină, iar de la moartea lui trăia retrasă, având cu consătenii săi relații mai mult decât distante. Această Întâmplare măruntă avea să fie preludiul unui șir de evenimente incredibile, al căror ecou, Încă, nu s-a stins cu totul. Nu va ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
înțeles! Oricum, despre Dan Crețu n-am aflat absolut nimic nou, n-a luat legătura cu nimeni, nimeni nu l-a căutat. Pare să fi rupt toate punțile către propriul trecut. Safe ul lui nu s-a mai găsit, dar concubina lui Fane ne-a spus că-n el nu erau decât haine. I-a jurat ei Inelaru. Trecură la masă și schimbară vorba. — Sunteți și dumneavoastră invitat la Livezeni, de Anul Nou? Vă rog din suflet să veniți, m-aș
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]