2,979 matches
-
serie să-și creeze un public stabil și să dureze. Plecarea unui critic Aflăm din Ramuri (nr. 6) că a murit criticul literar clujean Virgil Ardeleanu (n. 1932), component al grupului de la "Steaua", revista unde s-a manifestat ca "un condei alert, polemic, neintimidat de numele sonore". Astfel îl caracterizează poetul Adrian Popescu, fost coleg de redacție, care mai vorbește în "Ramuri" despre "firea deschisă, dezinhibată" a criticului, despre aerul său de "rebel etern", despre cărțile sale "unde oralitatea, firescul, directitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
de-a face cu o altă realitate, și anume cu ,,traducerea în viață" a unui cunoscut vers arghezian: dacă, după '90, majoritatea gazetarilor care se ocupă de cultură, de pildă, au transformat subit și, de bună seamă, pentru-ntîia oară,/ plugu-n condei/ și braz-da-n călimară? Nu-i vorba, că prin plug putem subînțelege orice unealtă anterioară și prin brazdă orice alt material. II. Artistul de la ROSAL (o opinie) Hăituit de vipia lunilor de vară, artistul tradițional se trage la umbră. Un ochi
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
cu cinism, fie răstălmăcind-o cu inconștiență, este o valoare ce se lasă foarte ușor călcată în picioare, dar totdeauna cu teribile sancțiuni morale. Aștept cu melancolie, dar și cu secretă satisfacție, să văd cum toți cei care trădează astăzi condeiul lor de scriitor, pentru a obține în schimb o carte de membru, o insignă și un imn, vor plăti într-o zi, în fața propriei lor conștiințe, această trădare"7. Unii dintre colegii de generație sunt ademeniți de ideologia naționalist-legionară, care
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
sale." Oprindu-se la câteva nume populare de păsări, precum albinărel, dumbrăvancă, prigoare, pasărea omătului, aușel, presură, florinte, petroșel, poetul scrie că asemenea nume "vădesc puterea de caracterizare și plasticitate fără seamăn a graiului românesc". în 1907, o serie de condeie celebre au făcut aprecieri care se rețin despre opera celui decedat. Nicolae Iorga a scris: "Astăzi nu se poate încerca pătrunderea științifică în sufletul acestui neam fără întrebuințarea integrală a trebuincioaselor cărți pe care le-a pregătit, poate fără a
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
spiritului, corespondentul lui e mănușa aruncată în stilul liber al comentariului cîrcotaș-eseistic, subțire și ascuțit, suficient cît să stîrnească, nu îndeajuns ca să sature. Tradiția acestor petale parfumate cu un strop de otravă, plutind la suprafața tuturor disputelor, a antrenat, odinioară, condeie de talent. Unul e al lui Zarifopol, aproape uitatul, astăzi, redactor-șef de la Revista Fundațiilor. Publicată în 1926, la Cultura Națională, Din registrul ideilor gingașe e un platou cu astfel de mezelicuri, picante, stimulînd spiritele vii, intrigîndu-i pînă la deranjuri
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
nici de linia iraționalist-autohtonistă a unor Hasdeu, Blaga sau Mircea Eliade, exegetul nostru optează pentru îmbrățișarea punctului de vedere al lui G.Călinescu. Portretul cvasidesființator semnat de Divin este reluat cu suficientă fidelitate, prin amănunțirea și îngroșarea liniilor cu un condei malițios. Din sămînța călinesciană crește un arbust cu frunze toxice. Să-l urmărim pe Alexandru Dobrescu. În ochii d-sale, Titu Maiorescu n-ar fi ilustrat decît un cumul de defecte care i-ar fi alterat caracterul, i-ar fi
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
postbelice), că cel dintîi scriitor pe care cu emoție l-am cunoscut în carne și oase a fost un evreu, Ury Benador. Înainte de plecarea definitivă în Occident a d-lui Norman Manea, i-am luat un sonor interviu, injuriat de condeiele cele mai aservite imundului naționalism oficial. Două din cărțile de căpătîi ale copilăriei mele au fost Dicționarul universal al limbii române al lui Lazăr Șăineanu și Dicționarul enciclopedic ilustrat Cartea Românească al lui I.-A. Candrea și Gh. Adamescu. Vreți
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
spiritul de partid politic, scriitorii nu reprezentau nici o problemă națională. Erau niște condeieri buni să acopere cu proză hectarele de hârtie disponibilă, grațios oferită demagogiei prin seducțiunea talentului". De atunci încolo, însă, erau atenționați că: "Cine poartă cu demnitate un condei prin țarina limbii românești, cine va ilustra această limbă terorizată de câțiva ciomăgași ai criticii și filologiei, cu alte cuvinte, scriitorii români, vor fi tratați ca niște aleși ai lui Dumnezeu, recunoscuți de Regele Lor și ocrotiți de El". Iar
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
intind poate la modelul Glossei eminesciene, pe mici dimensiuni însă, lăsați să se vadă pe hârtie o limbă română defectuoasă în cele doar cinci versuri, dus și întors: Stau în mine, lumea nu știe/ Cât asud gândind o mie/ Sub condei esența-nvie/ Umplând golul de hârtie/ Râuri rând stau mărturie.// Râuri rând stau mărturie/ Umplând golul de hârtie/ Sub condei eseța-nvie/ Cât asud gândind o mie/ Stau în mine, lumea nu știe". Se vede cu ochiul liber că în versul
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
în cele doar cinci versuri, dus și întors: Stau în mine, lumea nu știe/ Cât asud gândind o mie/ Sub condei esența-nvie/ Umplând golul de hârtie/ Râuri rând stau mărturie.// Râuri rând stau mărturie/ Umplând golul de hârtie/ Sub condei eseța-nvie/ Cât asud gândind o mie/ Stau în mine, lumea nu știe". Se vede cu ochiul liber că în versul întâi este o silabă în plus. Iar în al doilea vers, nedumerirea asupra sintagmei "gândind o mie". O mie, gândind
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
ale esenței, care învie într-o mie de citiri? Să încercăm a repara formal și a da un oarecare sens, ritm și logică textului dvs. ambițios, astfel: Stând în mine, lumea știe/ Cât asud gândind o mie -/ Râuri-rânduri, mărturie/ Sub condei esențe-nvie/ Umplând golul de hârtie". Acum să verificăm, pe drumul de întoarcere, dacă glossarea funcționează: Umplând golul de hârtie/ Sub condei esențe-nvie/ Râuri-rânduri, mărturie/ Cât asud gândind o mie -/ Stând în mine, lumea știe". Și varianta propusă de
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
logică textului dvs. ambițios, astfel: Stând în mine, lumea știe/ Cât asud gândind o mie -/ Râuri-rânduri, mărturie/ Sub condei esențe-nvie/ Umplând golul de hârtie". Acum să verificăm, pe drumul de întoarcere, dacă glossarea funcționează: Umplând golul de hârtie/ Sub condei esențe-nvie/ Râuri-rânduri, mărturie/ Cât asud gândind o mie -/ Stând în mine, lumea știe". Și varianta propusă de mine e vizibil trasă de păr, limba e nefirească. Dar măcar arătându-vă unde varianta dvs. șchioapătă, o să vă concentrați atenția și
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
căci instrumentul său preferat îl alcătuiesc lentilele măritoare. Un fir de praf poate deveni mare cât oul, dar el există în realitate, nu e mai niciodată inventat. Putem glosa , evident, pe marginea jocului de proporții la care e supusă, sub condeiul aprig al lui Goma, o acuzație sau alta, însă nu putem contesta grăuntele (măcar) de adevăr de la care pornește" (p. 132). Prin pozițiile sale polemice, numele și numărul adversarilor pe care îi provoacă Gheorghe Grigurcu lasă impresia unui individ care
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
interne ale limbajelor de programare din informatică nu e decât un pas minuscul, că sociologic vorbind, canonul Romei antice înseamnă un ideal mediu de simulare pentru orice alt edificiu al jocului cu valorile, aproape că se poate deduce din fuga condeiului. S-o recunoaștem, ne-am obișnuit să citim literatură greacă sau latină câștigați dinainte de un destul de insidios parti-pris al expresivității involuntare. Aducem de fiecare dată la zi Ab urbe condita, Satyricon sau Viețile celor 12 Cezari distorsionând - în regie proprie
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
1970, când, în linii mari, fusese câștigată lupta împotriva dogmatismului, declanșată cam cu un deceniu în urmă. Dar adevărata ei pasiune și vocație - ne mărturisește -, nu era critica, ci literatura propriu-zisă, de care este atrasă încă din adolescență, exersându-și condeiul în compunerea de nuvele, piese de teatru, romane. Aceasta o va și consacra. Nume din ce în ce mai cunoscut, o întâlnim adesea, deobicei, împreună cu soțul ei, scriitorul Costache Anton, la Casa de creație de la Sinaia, la Neptun și mai ales ca participantă la
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
-mi dau măsura de ludic În textele mele. Foarte multă lume m-a catalogat drept ludic, adresându-mi-se cu apelative precum Domnul Ludic, Ironistul, Cel Mai Ludic Dintre Serioși, Cel Mai Serios Dintre Ludici. Pur și simplu mă fură condeiul. Pe de altă parte, mi-e frică mereu de penibil, de rizibil. Ca să fiu mai clar, vreau să evoc spusa unui critic la un spectacol de-al meu, de pe la nceputuri, cu „Patima roșie”, o piesă pe care am tratat-o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu altul... și vrând nevrând s-o mai lipit câte ceva de scăfârlia asta a mea. Ia te uită, dom’le, de unde sare filozoful! Eu bănuiam că dumneata știi multe și de aceea am și spus așa - a adus-o din condei hangiul. Parcă eu de unde știu? De la feciorul meu Șulim, care a terminat liceul de vreo zece ani. Aaa! Șulim. Deștept băiat. Nu era el cel care a întrebat atunci când ai vândut calul: „Tată, calu’ nostru iap-o fost?”l-a șfichiuit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bine, nemții au găsit momeala cu care să ne atragă într-un război... Acest motiv seamănă prea mult cu cel pentru care am intrat în primul război. Numai că atunci era altă direcție și erau alți adversari... Frumos adusă din condei. N-am ce spune - a reflectat Costăchel cu voce tare. Uite că am început să facem politică. Dar ce știm noi ce se poate întâmpla?... În timp ce inginerul punea această întrebare, sub copitele armăsarului și sub roțile căruței defilau deja - sunând
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
comporta întocmai ca dânsul și față de care se simți îndată atras. Iar acest ieșit din comun trăsnet al iluminării, ei bine, avu asupra sa urmări dintre cele mai neașteptate, urmări pe care le cunosc foarte bine și sunt pregătit, cu condeiul în mână, să le fac cunoscute și altora. Iată. Locuind de multă vreme singur și fără prea multe legături sociale, treptat, Anton se deprinse cu înclinații către monolog. Prin urmare, în fiecare dimineață, fără nicio excepție, el se înfățișa în fața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu pot trece? Rămâne să mai meditez. Fără îndoială că acum ea așteaptă ceva de la mine, vrea un semn, îmi vrea răspunsul. S-o rănesc?” Ei bine, negreșit, trebuie musai să nu uit a mai aminti în grabă, din fuga condeiului, de încă o întâmplare - am putea crede cu toții - banală, însă care a avut o înrâurire fără seamăn asupra eroului povestirii, răspândind cu generozitate lumina vie a adevărului în sufletul său zbuciumat, căci așa se petrece întotdeauna: întâmplările mărunte, aparent neînsemnate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
niciodată. Cel despre care voi face vorbire în continuare nu mai suflă aerul vieții alături de noi; povestea sa, însă, ni-l va tulbura și ni-l va înteți pe al nostru. Și, cu toate că simt sfială în suflet și tremur în condei, voi porni, totuși, spre a o spune, după puterea și talentul meu, deși știu prea bine că este greu din cale-afară acest lucru în acest regretabil veac, când literatura devine, din zi în zi, tot mai ieftină și reprezentată de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vorba. Și iată că ajunse la destinația mult-dorită. Nu voi insista prea mult, însă, asupra descrierii grozavului omor, nu trebuie. Imaginile care zdruncină prea tare inima omului este mai bine să nu fie ilustrate vreodată nici cu penelul, nici cu condeiul. Voi spune doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cum să pui un tăietor de lemne să lucreze la mecanismul fin al ceasului elvețian, tot așa cum este imposibil să iei din mâna de matematician a contabilului creionul și să-i 1 Cuvinte atribuite lui Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord. pui în loc condeiul artistic al poetului. Ar fi o utopie! Așa că, însuflețit de aceste gânduri, care îi reînviară în întregime țelul râvnit și care îi goniră norii negri, ce îi întunecaseră lui sufletul, Osvald porni din nou, cu un avânt și mai puternic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
clipă, ba acum chiar îl răscolea și mai tare decât înainte, căci acolo unde moartea, veșnic aceeași, pune, în chip firesc și inevitabil, punct, literatura, mai liberală, râde și pune două puncte! Așa încât, simțindu-se că deține resurse incalculabile în condei, îl apuca mereu cu pasiune spre a-l folosi, simțindu-i sărutarea, de multe ori, cum i se adâncește ascuțit între degete. De asemenea, simțea cum dospește în el o putere naturală și sinceră de a face literatură, mai ales
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca fiindu-i de acum o parte constantă a eului său. „Am să scriu o carte și am s-o dedic anonimului din mine!, își spunea acesta. Numai așa, aș putea eu mulțumi talentului meu lăuntric, ce-mi conduce adesea condeiul cu atâta siguranță și avânt!” Iar aceasta fu adeziunea supremă, pe care o făcu el față de sine însuși și de la care simțea că nu se mai poate nicidecum abate, până când nu va izbuti a o duce, cu bine, până la capăt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]