864 matches
-
ele. Sunt dezamăgită, deoarece Daisy aduce în discuție niște chestiuni foarte interesante. Mă identific cu ea într-o oarecare măsură. Aș vrea să continue să vorbească, deoarece, dacă pune punctul pe i, probabil n-aș mai simți nevoia să mă confesez și eu. Mi-e groază de așa-zisa susținere. Cu toate astea, simt că n-am să mă descarc dacă nu-mi dau drumul la gură. Cam asta am vrut să vă spun. E nevoie probabil să fiu mai furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
deși, în comparație cu a ei, relația mea seamănă a căsnicie. Imediat, însă, mi se face rușine că gândesc astfel, mai ales că Daisy este deschisă față de mine și recunoaște că suferă. Eu am fost mereu mai interiorizată și prefer să mă confesez unui membru al AA decât prietenilor mei. Ea se poartă mai normal decât mine. Drept urmare, nu fac decât să îmi mușc limba și o las pe Daisy să plângă și să înșire vrute și nevrute. Când termină, o întreb: — Ești sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar a renăscut din propria cenușă. Simt că pot să-i spun orice, deși n-aș face-o. Sunt o mulțime de lucruri legate de Patrick despre care mi-ar fi jenă să-i vorbesc. Cum aș putea să mă confesez unui bărbat și să-mi manifest teama că nu voi mai avea parte de partide grozave de sex, că pentru tot restul vieții îmi voi aminti goliciunea sa, ochii și alte părți ale corpului său și că n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să te ajut, nu să-ți fac morală. Fac o față lungă. — Ce e? mă întreabă zâmbind. Ai fost tare drăguță, ca o fetiță de doisprezece ani. —Să-ți spun drept, uneori îmi place să mi se facă morală, mă confesez. Presupun că e un fel de dovadă că oamenii țin la mine. Așa cum face Davey în legătură cu... fotografiile. Șoptesc aceste ultime cuvinte, foarte jenată că-mi știe secretul. — Apropo de asta, le-am dat jos acum două zile... —Foarte bine, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mâna pe ceva se produce printr-o încăierare între chilipirgii ca între demonstranți și forțele de ordine. Doamna Țuți, din blocul vecin, de câte ori mă întâlnește, mă întreabă dacă n-am aflat de vreo promoție la oale și tigăi. Mi se confesează că nu mai are în ce să-și facă ciorbă, pentru că are oale vechi, de multă vreme, bătrâne ca și ea și că nu-i mai plac. Taman, nici tigăile nu-i mai sunt bune, fiindcă i-au ruginit. Doamna
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din nou la pocher și ți-ai amanetat mașina, apartamentul... nevasta?... - Nu!... - Nevastă-ta știe de belea sau de dracu’?... - Nu, categoric, nu!... - Atunci?... - Lasă-mă!... - Vezi că nu mă tratezi ca pe un amic adevărat căruia i te poți confesa? Hai, spune, care-i necazul, îl întreb din nou. Poate te pot ajuta cu ceva. - Belea, mare belea!... - Belea, mare belea, drac, nedrac, spune, nu mă fierbe în oala cu clocoteală!... Oftează, soarbe din halbă o înghițitură de bere și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
se trage însă această suferință narcisică ? Zamfirescu se ferește să ofere o explicație. Și nici eu nu mă simt prea bine... Urmașii lui Ienăchiță Văcărescu „Ceea ce m-a surprins peste tot și de fiecare dată este imposibilitatea situațiilor winăwin”, se confesează A., un bun prieten școlit pe trei continente și întors brusc și provocator în țară pentru a se apuca de afaceri. Da, nu m-am gîndit niciodată la asta și este greu de probat. Dar merită toată atenția. Prin minte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de ceea ce vreau eu să-mi pese. Dar pe Titi toate îl ating. Apoi eu spun deseori că îmi pasă de părerea celorlalți, dar dacă eu vreau să nu-mi pese, nu-mi pasă. El însă chiar asta mi-a confesat : că părerea celorlalți despre el va conta teribil de mult, totdeauna. Iată, m am gândit atunci, ascultându-l, iată că și calitățile pot fi defecte. Lucru pe care îl gândisem și despre Ștefan, în momentul când a început să mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
postura unui vorbitor parlamentar ? Să fie oare adevărat ceea ce Sophie a strecurat într-o zi, că visul tână rului Ialomițeanu, ce încă mai afectează interes pentru filologie, ar fi în realitate o carieră diplomatică ? Este desigur adevărat, de vreme ce i-a confesat-o ei... Bieții sigisbei, surâde cu înțeleaptă îngăduință Profesorul, bieții sigisbei ce fac confesiuni doamnelor măritate, bazându-se pe discreția unei donna angelicata, intruvabilă în realitate ! Bieții sigisbei ce n-au decât experiența alcovului, unde amanții nu se îndură în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de simțămintele ei. Dorința de a-ți mărturisi iubirea este un ingredient firesc al iubirii însăși; pe care aceasta îl consideră ca pe un privilegiu, o binecuvântare, un dar ce se cere dăruit. Fără îndoială, dorința de a i se confesa lui Rozanov, dorință permanent prezentă, devenise tot mai puternică în ea și, odată cu șocul atacului la adresa ei, ajunsese irezistibilă: dorința ca, prin cine știe ce farmec, să poți îmbina imaginea iubită, captivă în inima ta, cu cea atât de liberă, aparținând realității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vorba de o judecată, dar care se finalizează eficient, în favoarea penitentului. În cele ce urmează, confesorul se referă în mod concret la persoana penitentului, prin pronumele „te” („Eu te dezleg...”), recunoscând prin aceasta realitatea persoanei prezente, care tocmai s-a confesat înaintea sa. Dacă un „eu” recunoaște și intră într-un dialog cu un „tu”, se autentifică existența procesului dialogic între confesor și penitent și, mai mult decât atât, între Dumnezeu și ființa umană căită. Prin rostirea cuvântului „dezleg”, confesorul pronunță
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de a-și compara propria viață cu cea a lui Cristos, singurul model de sfințenie, pe care orice ființă umană este chemată să îl urmeze. Spovada frecventă presupune și o împăcare continuă cu aproapele și cu comunitatea, pentru că „a te confesa săptămânal, dar a nu voi apoi să-ți recunoști propriile greșeli și propriile lipsuri față de aproapele, înseamnă un fariseism rafinat și (...) un contrast cu caracterul și semnul sacramental al sacramentului penitenței” . Pe lângă multiplele beneficii spirituale ale spovezii frecvente, se mai
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
să aibă o motivație justă sau să fie determinat de situații particulare, așa cum sunt: un caz de boală, un campus, o călătorie, o cerință particulară a penitentului, etc. 5.2.2 Timpul celebrării și dialogul Penitentul are posibilitatea să se confeseze oricând, ori de câte ori are această nevoie, dar nu mai rar de o dată pe an. În ceea ce privește, în mod concret, momentul propriu-zis al celebrării reconcilierii, se recomandă, în primul rând, ca acesta să fie în afara momentului celebrării sfintei Liturghii. În acest sens, este
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ori au cântat cocoșii în inima mea / și s-a făcut dimineață și s-a făcut seară / și nu te am trădat. Oscilând între credință și hazard - a cărui influență o anunță de la început prin invocarea lui Kafka -, după cum se confesează (volumul e un lung monolog, prin care eul liric își exprimă angoasele sau exaltările): Rătăcitor îndelung prin matricile bunului Dumnezeu / am vorbit îndelung cu împărații hazardului, afirmă poetul care își durează opera, sugerând că, de fapt, se consideră, așa cum arătam
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
copleșitoare, cocorii etc.: Dropii de foc prin spinii înfloriți./ Toamna-i delir de tantrice cromatici/ Prin parc iubiri bătrâne, singuratici/ Cocori uitați ai basmelor, lunatici / Pierind cu umbra-n spate, viscoliți... Volumul cuprinde o lirică reflexivă, în care eul se confesează, oferindu-i cititorului posibilitatea de a-i străbate angoasele, visurile, de a fi părtaș la hermeneutica iluziei, prin care face studiu de caz al trăirii metamorfozate în idee (ca în Bloguvia two). Iubirea (și izvorul ei pământesc, indeniabil, femeia, mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o singură viață - poetul o resimte ca pe un privilegiu (Noroc de cei ce n-au decât o viață / și niciodată două frici), deși ideea de privilegiu îi repugnă și își exprimă sentimentul prin imprecație: Privilegiile astea, blestemate să fiți! Confesându-se, artistul își declară imunitatea la ideologiile care l-au traversat: nicio ideologie nu mi-a lăsat vreo igrasie-n suflet / nici un curent nu m-a spulberat de pe cărarea / exacerbat-a bunei credinți. Și toată această demnitate asumată, de-a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
efort să nu-i lase nici pe alții să uite, pentru că uitarea înseamnă sporirea singurătăți și, de aceea, de la această distanță/ rup în dinți / toate amneziile lumii..., dând drumul cuvântului care se face / „ stomacul veacului”... Nu știu să pierd - se confesează poetul, contemplând înfățișările lumii al căror catalizator se vrea, însă recunoscându-și, indirect, vulnerabilitatea în căutarea unui punct de sprijin, oriunde se profilează, dar în dragostea noastră, în primul rând, ca să nu cădem / necunoscuți de pe pământ... Confesiuni, așadar, majoritatea poeziilor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
conștiința eroului: Un element exterior, lipsit de importanță, declanșează reacții interioare violente. Toate gesturile, clipele rememorate care alcătuiau intimitatea iubirii, tulburată dramatic de străinul intrus G., sunt acut înregistrate de Ștefan Gheorghidiu: sufletul și toate simțurile lui sunt în alertă. Confesându-se și analizându-se, eroul respinge etichetarea ca gelos: Coordonata existențială, împlinirea sa ca personalitate umană, prin iubire, determină luciditatea analizei: Drama erotică capătă acum alte dimensiuni prin cealaltă ipostază existențială a eroului plecat pe front cu același orgoliu al
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
fapte care vor conduce la decizia finală. Se desfășoară după formula monologului interior, în care Gheorghidiu rememorează experiența conjugală: trăirile sunt puternice și întâmplările deosebite. Eroul își explică iubirea, așa cum l-a cuprins pe el, încetul cu încetul: Eroul se confesează explicând cum a intrat în acest univers care l-a acaparat în întregime făurindu-și viitorul împreună. Iubirea devine pentru erou o nevoie intimă indispensabilă, așa cum este credința în divinitate: Oricare dintre cei doi trebuie să aibă dreptul de viață
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ref> opina că e Dacă în "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" autorul se substituie personajului Ștefan Gheorghidiu, ilustrând realitatea prinr-o singură conștiință, în "Patul lui Procust" istoria românească se face auzită prin perspectiva personajelor naratori, care se confesează - Fred Vasilescu - și a celorlalte personaje și a autorului însuși în notele de subsol, toate însă exprimând, într-o unitate evidentă, viziunea artistică a lui Camil Petrescu, așa după cum sublinia Tudor Vianu <ref id="39"> 39 Vianu, Tudor , op. cit., p
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ce întruchipează puritatea și frumusețea ideale: sau: " George Demetru Ladima se autoprezintă prin scrisorile lui ori e surprins în diverse viziuni. Fred Vasilescu este un om serios, distins, timid, un tip: Îl consideră singurul căruia ar putea să i se confeseze simțindu-l "în stare de o mare prietenie..." Răspunde mașinațiunilor lui Nae Gheorghidiu și Tănase Vasilescu Lumânăraru cu demnitate și nu acceptă compromisurile. Pentru Emilia el este un nătâng, un "haloimăs", "cu figuri", care îi stârnește mila: "Săracul, era mereu
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Vasilescu, tânăr aparținând, după spusele scriitorului, acelor "fruntași adevărați în activitatea lor, oricare ar fi ea..." Tânărul era chinuit de o poveste de iubire, despre care autorul aflase anterior, și-l roagă să scrie un jurnal în care să se confeseze, exprimându-și neliniștile, stările și sentimentele trăite: și-i recomandă: Cunoscându-l mai bine, scriitorul înțelege iubirea mistuitoare pe care doamna T. o nutrește pentru el, căci dovedea: Următoarele note cuprind un articol al lui Ladima care i-a supărat
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
spaima de moarte și religia în care au crezut înainte de exil au fost motivele dominante ce au marcat, de fiecare dată, fuga și căutările din primii zece ani petrecuți pe un pământ nou ale tuturor celor care mi s-au confesat. Așa se face că am luminat dintr-un unghi anume zoroastrismul lui Omar, iar în aceste pagini preliminare nu intenționez decât să ofer minime repere ale cultului lui Zoroastru cititorilor români care nu au avut încă ocazia să ajungă într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
masa cu tot felul de tubulețe, flaconașe și cutioare, care de care mai mirositoare și mai frumos colorate. Până aici, toate bune, iar Vasile, care nu era amator de așa finețuri, spera să le vadă plecate, de îndată ce li s-a „confesat” că încă nu a luat pensia și nu are bani pentru cumpărături de lux. Numai că una s-a cerut la baie iar cealalta continua să-i prezinte tot felul de variante de oferte. Până la urmă, le-a văzut plecate
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
din Soare Răsare) fură .” în De singurătate afirmă: „Și-am rămas numai cuvânt,/ Moșnean fără pământ.” E vorba de deposedarea țărănimii - inclusiv cei cu zapise de la voievozii întemeietori de țară. Părtaș tuturor durerilor poporului în Nu pot muri, ni se confesează „Bat drumurile grele de poeme,/ Mă doare sufletul când scriu.../ Și dor mormintele din noi.../ Când hoții toți bătut-au palma/ Iar noi rămas-am cu sudalma!” în Ce mai faci, întreabă un prieten: „Sunt bișnițari la Iași?/ Vin mineri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]