6,839 matches
-
a citi încîntătoarele însemnări de călătorie ale lui Hans Christian Andersen, apărute în tălmăcirea și îngrijirea atentă ale lui Grete Tartler la Editura Univers. Bazarul unui poet e un titlu inspirat pentru această culegere de reflecții, mini povestioare, izbucniri lirice, confesiuni discrete, observații politice și creionări de pictor - toate născute din contemplarea unui univers colorat, de o vitalitate acută, căruia Andersen nu contenește să-i soarbă voluptuos pitorescul: Orientul. Memoriile de călătorie ale danezului către această margine de Europă și de
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
Caravana cinematografică. Preotul, tânăr, se numește Emilian Marcu și vine într-un sat cu gândul să ducă o viață tihnită (îi place, printre altele, să pescuiască). Iată însă că una dintre femeile care i se spovedesc, Ana, îl tulbură cu confesiunile ei despre destrăbălarea în care se complace. în loc ca preotul să o convertească pe femeie la puritate, femeia îl convertește pe preot la dezmăț. Această contaminare a preotului de păcat nu este blamată de autor de pe poziția autorității eclesiastice, așa cum
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
genul: "abrazivă agitație", "nevoi speculative" sau "păduri psihice". În următoarele trei cicluri: Navigatori printre concepte, Schismă între prezent și posteritate și Urmări ale vieții în antinatură, predispoziția pentru explorarea banalului cotidian de care aminteam la început se înscrie într-o confesiune a poetului ca scriitor, discursul liric funcționează simbiotic cu cel prozastic (uneori ironic): "De mult mi-am propus să urmăresc atent, Mona-Ra,/ acele nervoase răsărituri de lună ce caută/ în apartamentul meu adevărurile ce nu se văd,/ să le descopăr
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
caz în care acest tip de analiză mi se pare potrivit este cel al termenilor de desemnare a călugărilor: aici s-ar putea stabili disocieri între formele folosite în interiorul comunităților și formele mai obiective și exterioare; între cele specifice unei confesiuni (mai ales arhaismele ortodoxe) și cele generale; între termenii utilizați doar pentru desemnare și cei care sînt în același timp și termeni de adresare; între formele specializate după diferențele de vîrstă, perspectivă, registru stilistic etc. În Dicționarul de sinonime (Mircea
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
este slobodă a-și lăsa monăstirea și la alta a se strămuta". În momentul de față, călugăriță este, în seria feminină, termenul obiectiv, neutru, "din afară", presupunînd o anume distanță și putînd fi folosit în mod general, fără diferență de confesiune. Mai greu e însă de stabilit dacă există vreo diferență în uzul celorlalți doi termeni frecvenți, maică și măicuță. Ambele cuvinte implică un grad mai puternic de respect și afecțiune (justificat de evoluția semantică din termenul de rudenie, devenit termen
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
de proză a lui Vasile Iancu, Prizonierul. Infernul din imperiul sovietic. Reportaj? Nu, n-a fost acolo și n-a relatat de la fața locului. Roman? Nu, pentru că nu funcționează nici pactul ficțional, nici acela al verosimilității. Jurnal intim, autobiografie literară, confesiuni, amintiri, memorii? Nu, pentru că naratorul-personaj nu are legătură, de biografie, cu autorul de pe coperta cărții. Și totuși. Cartea e prefațată de un cunoscut istoric, Gheorghe I. Florescu. Un document, s-ar zice, atunci. Înainte, se află Un temei pus chiar
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
realități aproape tactile. Amestec de luciditate și de senzualism, de calcul rece și de erupții prin supraîncălzire, de austeritate geometrică și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină, întotdeauna, pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
Bogdan Iancu După volumul Psalmii maimuței, publicat în 1997, Claudiu Soare revine cu un nou volum de poezie, Evul relei credințe. Coperta a IV-a oferă schematic, într-o confesiune revendicativă, o cheie de lectură: "practicînd astfel spovedania pînă la schelet, lipsită de carnea ipocriziei, textul acestei alcătuiri adună în el singurele mele sentimente neexperimentate în viață, cele născute în închisoare, în izolarea tuberculozei magice prin care dragostea față de umanitate
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
pur și simplu inevitabil, dar nu mai puțin cutremurător: devii într-atît de conștient de tine încît nu mai ești capabil să-ți închipui măcar apropierea de ceilalți căci ei devin cumva simple ficțiuni. Eroul lui Mishima înțelege acest lucru ascultînd confesiunea unui prieten care are un handicap, la rîndu-i, fizic: picioare strîmbe. Povestindu-i idila sa eșuată cu o fată, Kashiwagi îi dezvăluie secretul comunicării cu altul: ca să poți iubi, trebuie să te vezi pe tine însuți ca în vis, adică
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
Într-un interviu realizat de James Brook, poetul sublinia importanța acestei componente: "povestea" Zenobiei este povestea unei vieți sub comunism. Poezia ca mod de viață intervine și în fluxul prozei; romanul este scris ca o biografie în care pasaje de confesiune poetică ("În ceea ce mă privește, un înverșunat fanatism poetic (marea capcană a vieții mele) îmi agrava blocajul săpînd tot mai adînc prăpastia dintre mine și puținii poeți pe care i-aș fi putut iubi") stau alături de texte experimentale, complet diferite
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
pentru orgă de Johann Sebastian Bach la Roma, în cadrul liturghiei catolice. Inițiatorii acelui proiect, pe cât de original atât de îndrăzneț în semnificațiile lui ascunse, știau prea bine că acea muzică s-a născut din comuniunea lăuntrică a autorului ei cu confesiunea protestantă. A fost o revelație și o demonstrare inalienabilă a caracterului universal al misticii creștine. Clară, în același sens, este și iradierea simbolurilor credinței exprimate de Bach în operele sacre unde conceptul muzical este strâns legat de cuvânt. După cum se
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
în mine-i întuneric;/ noaptea se definește ca timp/ liniștea e o Prințesă de aer...?". Climatul de iscodire și smerenie elegiacă se regăsește și în ciclul "Povara celor zece porunci", unde biografismul și lirismul se sprijină reciproc în secvențe de confesiune și meditație spirituală și autoreferențială. Deslușim o suită a stărilor de emergență numite singurătate, poezie, păcat, ravagiile timpului. De vreme ce un întreg patrimoniu afectiv se clatină, Nicolae Sinești își face aproape un bilanț, consolându-se în interiorul mitologiei personale, familiale și bineînțeles
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
dacă Virgil Sorin ar fi decelat și texte mai puțin laudative și chiar critice, polemice, cartea, inclusiv autorii incluși, n-ar fi avut decât de câștigat. Oricum, dorința medicului psihiatru Virgil Sorin de a oferi portretele psihologice ale creatorilor și confesiuni ale acestora despre "resorturile intime" ale carierei lor artistice s-au împlinit în bună măsură. Autorul nu se comportă ca un simplu jurnalist, ci mult mai complicat, ca partener prevenitor dar și incomod de conversație, mult prea bine informat spre
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
gratuit!) ascuns, în fiecare vineri, în burta Ziarului financiar: ZIARUL DE DUMINICĂ. Are 8 pagini, de formatul ziarului-mamă. Lansarea a avut loc vineri, 26 mai, în cadrul Tîrgului Internațional de Carte, Bookarest 2000. Binevenitul supliment conține informații la zi pentru bibliomani, confesiuni ale unor oameni de cultură, noutăți din istorie, știință, artă, precum și flash-uri din viața cotidiană, care țin de rubrica "mentalități". Cu un ton firesc, cu articole iuți, bine scrise și cu atrăgătoare fotografii color, Ziarul de duminică pare să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
ia aminte: vor avea de aici înainte de suportat asaltul adevăratelor VIP-uri, acelea care contează în istorie" (Nicolae Manolescu - Ziarul de care aveți nevoie). în pagina a 3-a a noii publicații cititorul se poate delecta cu primul episod din confesiunile poetului Gellu Naum. Pare un fragment din Zenobia, o alunecare în suprarealitate, în intervalul ambiguu dintre vis și scris: Am o biografie în egală măsură plăcută și neplăcută. Am fost urît de unii, iubit de alții... La vîrsta de patru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
se încheagă în figuri moi, vlăguite, reflectînd devitalizarea. Însăși evaziunea în univers se dovedește a fi iluzorie, o reverie subțire a unui individ claustrat ce se încumetă a se confesa doar pe jumătate (afectînd a nu-și lua în serios confesiunea): "Ți se întinde o foaie albă ți se spune fii sincer fii sincer fii sincer ai voie să fumezi și să iubești să fluieri și să minți dar ți se întinde o foaie albă și nici un prieten trebuie s-o
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Cronicar Neagra jubilație Dan C. Mihăilescu își începe cronica din revista 22 nr. 20, la volumul lui Alexandru George Confesiuni împotrivă (Ed. Albatros), cu un portret al autorului pe care nu riscă să îl supere, fiindcă el e oricum supărat pe toată lumea. Cel mult, să-i dea în plus apă la moară celui care, oricît de apreciate, pe bună dreptate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
mai exact Raiul trist - tragicomedia coabitării într-o casă de țară a trei femei, mama, fiica și bunica, bîntuite de-a lungul anotimpurilor de nostalgia paradisului pierdut, figurat oniric prin cuibul de barză cu oul cosmic. Sinceritatea impusă de repetatele confesiuni trimite la o scenă similară din Notting Hill (Marea Britanie, 1999) a lui Roger Michell, comedie lirică de o încîntătoare convenționalitate, anume creată pentru a ne amăgi cu posibilitatea anulării barierei dintre realitate și ficțiune: iubirea imposibilă dintre o actriță americană
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
înșine, de a regăsi verticale clătinate, de a reechilibra conștiințe tulburate. Nu este o noutate, de la începutul de secol XIX și până în zilele noastre, fiecare epocă, fiecare generație l-a căutat și s-a regăsit în muzica lui Bach. Iar confesiunile bachiene ale marilor muzicieni rămân exemplare. De la Wanda Landowska și Albert Schweitzer la Pablo Casals, la Menuhin și Szeryng, de la Stokowski la Anton Webern, de la Enescu și Lipatti la Harnoncourt și Glenn Gould. În ceea ce ne privește...situațiile de exemplaritate
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
iar în pușcărie scene romanești, ce depășeau cu mult imaginația așa-ziselor romane, "curajoase", "literatura" mi se părea derizorie și bagatelizantă. Artificială, neautentică. S-a și spus: după Auschwitz nu se mai poate face poezie". Sinceritatea dramatică a unei atari confesiuni e unica scuză a ceea ce altminteri s-ar putea considera o școlărească eroare de ortografie estetică. Nu credem că ar fi lipsită de interes reconstituirea autoportretului moral ale cărui trăsături le diseminează Adrian Marino în cartea d-sale de dialoguri
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
unui "preot legionar" al cărui elev era: "Sîntem la ora de religie și, la un moment dat, preotul întreabă: Cine știe ce a scris Sfîntul Augustin?". Tăcere mormîntală. Eu fac pe deșteptul, ca să spun așa, ridic două degete și încep să spun: Confesiuni, De civitate Dei, Solilocvii...Și atunci, preotul, în loc să mă laude, începe să țipe: Vedeți, ateul ăsta știe, și voi nu știți!". Această agresiune spirituală împotriva unui adolescent mi s-a părut monstruoasă; am intuit atunci întreaga dimensiune a totalitarismului spiritual
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
mea/ și, în general, / cu mațele chiorăind, / cu mintea amputată" (Filipică). Este o lecție foarte importantă pe care poeta mărturisește indirect că a învățat-o de la Sylvia Plath. Biografismul este o sursă a imaginii dure, mai mult decît a autoironiei. Confesiunea dură exprimă stagnarea încăpățînată într-o singură stare (o confesine care nu dorește absolvire) - pentru poeta noastră înseamnă eliminarea "evoluției" poetice, eliminarea "etapelor" ("E greu să fii copilul pocit al lui Darwin"). Poemele Marianei Marin sînt extraordinare de la debut pînă
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
o mătase, / după care ești și mai iubită; / o nevroză ca un abur de mușețel, / după care ești și mai buimacă, / după care fluxul feminității tale asaltează lumea, / o vindecă, îi dă frisoanele unei comori numai de ea cunoscute" (Elegie). Confesiunea poetei implică o luptă acerbă cu toate locurile comune impuse de așa-numita "scriitură feminină". Toată latură suavă, liniștită nu este decît o liniște nevrotică. Pauzele din violența imagistică nu reprezintă nici o renunțare la "sine". Versuri care nu mai suportă
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
său artistic, Richard Wagner poartă o parte din răspunderea evoluției care a dus de la Bayreuth la Auschwitz, și Roberto Begnini, regizorul filmului de mare succes "La vie est belle", tratînd Holocaustul într-o manieră duios-comică; precum și un arab palestinian de confesiune creștină, abatele Emil Choufani din Nazaret, care i-a impresionat pe convorbitorii săi prin calda lui umanitate, amintind pe undeva de aceea a unui scriitor franco-român drag inimilor noastre: Eugène Ionesco. Citez din acesta din urmă: "Compasiune = pasiune împărtășită; a
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
exterminare, în locul suferinței lui. Această fraternitate este indispensabilă: Trebuie să demolăm prejudecățile, să ne schimbăm ideile, dar în același timp să ne schimbăm și inimile." Choufani conduce la Nazaret o școală creștină la care pot participa și tineri de alte confesiuni, dar cu o condiție: să renunțe la semnele distinctive ale religiei - "un carnet de identitate pe care îl refuz". Ceea ce a fost imposibil de realizat în Franța (vezi cazul tinerelor eleve islamiste care au refuzat să renunțe la vălul de pe
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]