674 matches
-
Tudorel Urian Livia Roșca vede enorm și simte monstruos. La prima vedere, și pentru ea, ca pentru multe din congenerele ei (Elena Vlădăreanu, Andra Rotaru, Oana Cătălina Ninu, Domnica Drumea, Diana Geacăr) romantismul a murit, poezia se scrie cu sânge (sau, după caz, cu spermă), corpul uman este un conglomerat prea puțin estetic de organe interne, iar femeia înseamnă nu
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
de condeieri. Un martor vibrînd de interioară comprehensiune, dispus a urmări cu fidelitate graficul așteptărilor și dezolărilor acestora de la un nivel de egalitate simpatetică, de similară emoție. D-sa participă la sistemul lor de reacții, și-l asumă aidoma unui congener. Atît implacabila povară a anilor trăiți, cît și dispariția fizică a prietenilor ca și a adversarilor, desființarea biroului "Europei libere" din capitala Franței și, nu în ultimul rînd, evoluția nefavorabilă a unor oameni ce păreau repere etice, descalificați în pestrița
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
publicistică de cele mai multe ori contondentă, ambii s-au despărțit de excesele tinerei generații "anticritice", care, pe de altă parte, nu de puține ori intrau în discordie cu democrația vremii și chiar cu înțelesul consacrat al democrației. S-au despărțit de congenerii "spiritualizați", activiști ai totalitarismului și colectivismului, dar înregistrând mari rezerve față de efectele spiritului și politicii "burgheze". Structural, ei, francofili, intră în categoria inteligențelor raționalist-afective... Trec peste interpretările piezișe, făcute de dragul zarvei, atât cât îl privește pe "ucenicul" Sebastian al "diavolului
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
și încă neepuizat, a fost cel neoexpresionist, grandilocvent, nu o dată clamoros, cu o conceptualizare "metafizică" ostentativă, antrenînd impozante mase verbale. Aparținînd familiei unor Petre Stoica, C. Abăluță, Emil Brumaru, G. Almosnino etc., autorul Loviturilor de nisip ilustrează ceea ce unul din congenerii d-sale a numit "poetica minimală", bizuită pe atenția acordată lumii părelnic banale, monotone, a cotidianului, îndeobște neglijate, însă apte a sugera enigma existenței nu mai puțin decît înfățișările ei socotite majore. Fragilul, efemerul, evanescentul semnalează sensibilităților în măsură a
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
Franța, prin rețelele de hoți și traficanți de copii. Cazul prozatorului Radu Aldulescu a devenit destul de notoriu, pentru a nu mai avea nevoie de o notă bibliografică. Mă simt, totuși, dator să dau câteva repere. Născut în 1954, deci posibil congener al optzeciștilor, Radu Aldulescu a debutat abia în 1993, cu romanul Sonată pentru acordeon, după care a publicat celelalte romane, care i-au consolidat faima în zona prozei realității detestabile: Amantul colivăresei (1994, reeditat în 2006 la Editura Cartea Românească
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
judecata oricărui critic, nu impietează cu nimic asupra originalității limbajului prozei lui Radu Aldulescu, care nu imită, nici în fond, nici la suprafață, pe nimeni. Picarescul desfășurat în aventura transfrontalieră a infractorilor și în spectacolul diversității mediilor dezvăluie un spirit congener în Dumitru }epeneag, cel din trilogia începută cu Hotel Europa (1996), însă numai până la un punct, căci Radu Aldulescu nu merge în direcția ludicului, a livrescului și a farsei. Personajul-pivot, martorul scârbit, care ia discret distanță față de această lume detestabilă
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
1926-29, împreună au participat la cercetările lui D. Gusti din zonă Drăguș și l-a însoțit pe Paul Sterian în misiunile diplomatice la New York și Washington, toate acestea avînd ecouri în creația ei plastică și literară, tot mai apreciată de congeneri. Despărțită și de al doilea soț, ajuns demnitar în timpul dictaturii regale, pictorița va avea de suferit de pe urma legilor rasiale din 1940: exclusă din breasla artiștilor și dată afară din casă, e nevoită să se întrețină din meseria deprinsă de la bunică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
Convins că regimul comunist era instalat pentru veșnicie și, M. Vișniec a vrut să încerce o acțiune îndrăzneață și riscantă, căci orice aventură i se părea mai interesantă decât acel tip de rezistență culturală de la noi, el socotind că estetismul congenerilor săi rămânea ineficient (interviu cu Dora Pavel). Paradoxală pare motivația inițială a lui V. Ierunca, om de stânga în timpul războiului, curtat de noua putere care vedea în el un posibil tovarăș de drum: a plecat nu fiindcă ar fi avut
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
Lucrul trebuie luat ca atare, iar eventualele entuziasme sau suspiciuni înlăturate din start în favoarea unei concluzii mai utile, ce ar putea funcționa ca ipoteză de lucru: aceea că autorul e realmente greu de clasat. Nu numai istoricește (el dovedindu-se congener cu șaizeciștii prin data nașterii, cu optzeciștii prin aceea a debutului și cu așa-numiții nouăzeciști prin momentul de emergență), ci și prin formula literară, căreia nu i se pot găsi precursori locali. Ecovoiu este, ca scriitor, exclusiv produsul lecturilor
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
din întregul schițat mai sus) este recenta Prietenii din povestea literaturii. Nu întâmplător, venind să confirme perspectiva de care vorbeam, câteva texte de aici se regăsesc în mai vechiul Puzzle. Este vorba, în primul rând, despre portretele unor „prea grăbiți” congeneri (Dinu Regman, Mariana Marin, Cristian Popescu). Altminteri, cartea are imensul merit de a face accesibile texte indisponibile altundeva decât în arhivele de periodice ale marilor biblioteci. Pe unele le știam de acolo. Am descoperit, însă, destule surprize, cum se spune
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
unul, atunci e unul adevărat, care vorbește prin puterea exemplului, inclusiv al celui propriu. În această ambiguizare a naratorului găsim unul dintre semnele relativizării narațiunii, atât de specifice prozatorilor din Banat, fie că e vorba de Livius Ciocârlie sau de congenerii lui Mircea Pora, Viorel Marineasa și Daniel Vighi. La Pora relativismul unghiului de vedere se întâlnește cu toleranța cu care e privit nu comunismul crepuscular care e sălbatic, ci umanitatea care, cu enormă tristețe, îl populează. Același relativism îl va
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
aproape isterică. Au început să bată la ușă și "douămiiștii" Mircea A. Diaconu menționează și "condescendența" optzeciștilor afirmați inițial, majoritatea aparținînd "totalitarismului" bucureștean ( s-ar putea vedea aci o analogie cu valul prim, privilegiat, al șaizeciștilor), în raport atît cu congenerii lor veniți ulterior, mulți dintre ei circumscriși mediului provincial, cît și cu cei care, ținînd de alte vîrste poetice, s-ar putea dovedi purtători ai unor pregnante însemne postmoderniste ( e invocată cartea Angelei Marinescu, intitulată cît se poate de simptomatic
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
că nu există efect fără cauză. Sămânța răului, aruncată în gospodărie, rodește în școală. Repet, fiindcă școala vremii e fără metodă și fără perdea, fără filtru între ceea ce ești și rolul pe care trebuie să-l oficiezi. Vucea, precum toți congenerii lui, suie pe catedră purtându-le cu sine pe toate ale lui. E o școală indiscretă și nepăsătoare, în care profesorul nu face vreun efort să se constrângă, să se disciplineze, ca să-i poată disciplina pe alții, într-un sens
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
cît se poate de serioase asupra poeziei, asupra rezoluției artistice a acesteia. Dacă Nichita Stănescu și ceilalți autori de vîrf ai modernismului postbelic fac poezie din tot ceea ce ating, folosindu-și degetele ca pe niște baghete magice, Alexandru Mușina și congenerii săi "optzeciști" își parcurg experiențele și își trăiesc viața în poemele pe care le scriu. Distanța dintre realitate și text dispare, poezia se transformă dintr-un substitut al biografiei într-o variantă versificată a ei. Personalizarea, tonul familiar, prozaismul au
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
în care lipsește de la muncă drept consecință a consumului prea mare de alcool. Un studiu despre alcool arată că băuturile de culoare închisă sunt mai toxice decât cele incolore. Spre exemplu, romul sau whiskeyul conțin mai multe substanțe toxice, numite congeneri, decât vodca sau ginul. Aceste substanțe fermentează în corp și se transformă în formaldehide, care sunt destul de dăunătoare organismului. Oamenii de știință sugerează totuși, dacă ai o afinitate pentru whiskey, să îl combini cu apă și, bineînțeles, să bei cu
Învinge mahmureala într-un mod simplu și natural by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64479_a_65804]
-
nenăscuți”; admirat de șoferul feminin al unui camion în care invitat să urce, tânărul ajuns în fața oglinzii de acasă, constată autoironic că „tanti mințise”... Pe de altă parte, cum se observă și în postfață, trivialitatea așa de stridentă la alți congeneri e ocolită prin aproximări imagistice și aluzii ce-i reduc violența fără să afecteze o anumită expresivitate ironic-burlescă. Sub titlul Sexul ei, stau următoarele două versuri: „alună culcată în iarbă / ca într-o strană”; sub altul, Poezie, citim un ecou
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
de fantasme erotice”, „întîmpinînd zările pe culmile muntelui Venus”, ca și, mai de-aproape, a octogenarului „lăudat pentru cît de bine se ține”, fac parte din lumea unor Anatole France, Jules Renard, Pierre Louys. În acest sens presupun că un congener, Alexandru George, mărturisea în numele amîndurora că „marcăm alexandrinismul cel mai vădit în mijlocul «noii» literaturi”. Ceea ce rămîne după ce modele se demodează merită o atenție aparte. Tumultul modernist încă neepuizat, ci numai vag îngrădit conceptual sub eticheta șovăielnică a postmodernismului, care ar
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
Dimitrescu-Iași, intitulată Der Schönheitsbegriff. Eine ästhetisch-psychologische Studie, care va sta la baza prelegerilor susținute de autorul ei la universitățile din Iași și din București. Ioan Pop-Florantin, cu studii la Viena, repudiat de junimiști pe motive politice, dar nu mai puțin congener în plan estetic, este autorul celui dintâi tratat integral românesc în materie de teoria frumosului: Estetica (1874 și 1879). Dorind să înnoiască principiile școlii teatrale românești, dominată de școala franceză, Mihail Pascaly îi solicită lui Eminescu, în 1869, să traducă
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
i-au urmat lui E. Lovinescu (Perpessicius, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu) nu și-a scris amintirile. Singurul a fost Șerban Cioculescu, tocmai el, antiliricul, nerecunoscând scrisului său calități literare și criticii caracterul artistic, recognoscibil în mai toate operele congenerilor și în primul rând în aceea a lui E. Lovinescu. Nedorind să facă literatură, ceea ce afirmă în câteva rânduri, s-a încumetat să-și alcătuiască un volum de Amintiri, gen care solicită, cum se știe, într-o bună măsură disponibilitatea
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
băltoacele alea sentimentale. / mai lasă din basmele alea care prisosesc pînă și copiilor - în însoțirea căderii tu faci lucruri specifice acesteia și nu mai este nimeni sub frunze" (poate că aparții altui sfîrșit). În raport cu candoarea avîntată, cu dezarmantele frăgezimi ale congenerului d-sale Vasile Muste, Echim Vancea ilustrează polul opus al unei elaborări circumspecte, pigmentate de ironie. n Vasile Muste: Constelația copilăriei, Ed. Grinta, 2009, 68 pag. Vasile Muste: Proprietarul de distilerii, Ed. Galaxia Gutenberg, 2008, 52 pag. Gheorghe Pârja: Poeme
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
dar și de-a afla lucruri noi, surprinzătoare, ce sporesc la maximum tensiunea evenimentelor din decembrie 1989. Este evident că „independența" față de Moscova, clamată de dictator, era o gogoriță. Odată ce s-a retras umbrela sovietică, prăbușirea sa, ca și a congenerilor săi, chiar dacă lipsiți de alura-i despotică, din Estul Europei, era iminentă. La fel de evidentă este însă și continuitatea mentalității și conduitei comuniste. Dacă, precizează pe bună dreptate dl Cartianu, Revoluția s-a consumat pînă la 22 decembrie, ora 12,09
Cum au sfîrșit dictatorii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6034_a_7359]
-
se dezice de mediul său și care încerca (N. Steinhardt a izbutit-o cu alte mijloace) să devină un român fără ca prin aceasta să ajungă un conformist fără nuanțe și delimitări în raport cu tabla de valori românistă pe care o agitau congenerii lui și maestrul personal, neabandonându-și planul nici atunci când legile discriminatorii ale momentului îi ofereau toate motivele să o facă. De fapt, cartea Martei Petreu aruncă încă o temă în discuție, neremarcată încă. În ce fel au reacționat evreii care
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
industria lifting-ului a făcut progrese enorme, tinerețea nu poate fi trucată. Rigiditatea feței nu poate fi compensată de nimic, nici de felul entuziast în care-i aplaudă pe cei care iau premii, nici de "bravo"-urile repetate, adresate unor congeneri și nici de foiala permanentă, ca de elice pierdută la o barcă cu motor, nici de felul neechivoc în care se ridică spre a da o dimensiune solemnă aplauzelor. De altfel, e singura care se ridică în picioare: artistul pe
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
coordonatele lumii fizice, spre a lua locul „planului divin" nesocotit. Dacă la un Ioan Alexandru, bunăoară, rebeliunea sufletului țărănesc, amestec de expresionism și socialism exacerbat în disimulare, s-a orientat izbăvitor către homo religiosus, aici nu se petrece așa ceva. Inconsecvenței congenerului îi răspunde o trufașă consecvență. Sumbru, îndărătnic, Radu Ulmeanu rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate fățiș, ale eului poetic, îi specifică patetismul rece pe care preferă a-l pune în scenă
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
încît sugera în juru-i o luminiscenta, o promisiune de nimb. Se arătă plin de o decentă voie bună și de proiecte ce nu dădeau de bănuit că în puține luni nu se va mai află în viață. A rămas, aidoma congenerului sau moldav, N. Labiș, mai mult decît o promisiune: un nume de referință sub o creație invocată cu o specială prețuire, în primul rînd, firește, de către cei ce l-au cunoscut, de colegii de generație peste creștetele cărora adie în
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]