2,314 matches
-
ușoară. Dar cei care știu să caute și să interpreteze, vor afla ceea ce trebuie! -Cum s-a descoperit deci acest lucru? întrebă cineva. -Savanții alexandrini au calculat eclipsa, răspunse Tiberius Thrassylus. Apoi cineva care studia traiectoriile planetelor a observat o conjuncție a două planete în chiar timpul eclipsei. A fost curios să afle și traiectoriile și pozițiile celorlalte planete și nu mică i-a fost mirarea când a mai descoperit încă o conjuncție și apoi încă una, și încă una, în
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
cineva care studia traiectoriile planetelor a observat o conjuncție a două planete în chiar timpul eclipsei. A fost curios să afle și traiectoriile și pozițiile celorlalte planete și nu mică i-a fost mirarea când a mai descoperit încă o conjuncție și apoi încă una, și încă una, în total cinci. Asta i-a entuziasmat, însă i-a și speriat pe matematicieni și geometri. Apoi, alexandrinii mi-au scris mie și celor de la Roma despre acest lucru și iată-ne aici
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
el. Apoi și-a întins mâna spre cer și iată stelele stăteau parcă în vârful degetelor sale și urmăream traiectorii complicate pe care le înțelegeam fiindcă el mi le arăta. Apoi am înțeles că ele se vor întâlni într-o conjuncție, într-o aliniere peste hăurile cerului. În același timp soarele se întunecase și am înțeles că era vorba de o eclipsă a astrului zilei, cel atoateluminător. Apoi dintr-o dată cel care îmi arătase acestea și-a întins mâna spre răsărit
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
în mintea și inima fiecărui cititor. Raportarea situațiilor relatate artistic sub formă de poezii cu tâlc, la propria atitudine de viață, ar fi principalul beneficiu adus comunității creștine. Folosirea prepoziției „dar” sau „dară”, însă nu cu sens adversativ, ci de conjuncție de legătură, necesară ca pauză între cuvinte, cu înțelesul „deci”, în poeziile: „Lucrătorul somnoros” și „Rugăciunea lui Agatonie” - este o notă de specificitate a scrisului autoarei, care se folosește de arhaisme și regionalisme în limbaj, pentru a da o coloristică
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
familiarizat în precedentele introspecții lirice . O punere în pagină pe verticală a versificației poetice , premeditare malițioasă a unui autor care se vrea citit și auzit cuvânt cu cuvânt. Prin aducerea în prim plan a cuvintelor nesemnificante, pronume seci de referință, conjuncții, prepoziții și substantive de rutină, din sfera lexicului comun, și alte instrumente de comunicare uzuală, Puiu Răducan recuperează din limbaj ce mai vegetează prin „azilul cuvintelor”. Cuvintele ce stau în pragul morții lente, fără zgomot spectaculos. Cuvinte obosite de atâta
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
cuvintelor folosite de autorii anonimi în creațiile noastre populare, citind nenumărate poezii din folclorul zonei și, abia atunci, am înțeles sensul lor adevărat. Când baciul ne-a spus dar, dragii mei, cuvântul ”dar” nu era folosit cu sensul gramatical de conjuncție adversativă, ci cu sensul că acea băutură era un ”dar” al lui către noi, pe care însăși divinitatea îl înlesnise ca dăruitor către cei ce urcaseră cu iubire să-l vadă acolo, sus, în vârful munților Cibin. Vorba proverbului vechi
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
într-o zi, și-a făcut apariția pe cer, o stea luminoasă. Părea că vine de undeva de la răsărit urcându-se încet, încet, pe boltă. Mulți au spus despre stea că n-ar fi o stea ci că sunt anumite conjuncții ale planetelor cunoscute, dar ei și-au dat seama că nu e așa deoarece orice astronom știe mersul acestor astre și nu se poate înșela, cu atât mai puțin ei care erau adevărați magiștri. Apoi, când a ajuns deasupra lor
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
ziua pe bolta cerească iar noaptea strălucea cu putere încât puteai face aproape orice la lumina ei. Steaua pe care ei o vedeau nu era însă nici una din planetele sau stelele cunoscute. Nu era deci, nici vre-un fenomen de conjuncție a două sau mai multe planete după cum v-am mai spus. Nu era însă nici vre-un alt fenomen rar de pe bolta cerească precum acele lumini tainice care se mai văd uneori pe firmament. Prima dată, cei trei prieteni n-
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
să fie pe Pământ. Aici însă lumina este creată ca ceva negativ, radiații care produc neajunsuri ale crepusculului divin și care slăbește puterea iubirii, pentru că numai în noapte poetul devine creator iubind și flori și ochi și buze și morminte. Conjuncția și repetitivă dând o și mai mare nuanță de mister nopții, pe care Blaga o amplifică, spunând: așa îmbogățesc și eu întunecata zare / cu largi fiori de sfânt mister / și tot ce-i ne-nțeles / se schimbă-n ne-nțelesuri
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
Rromani > CONJUNCTIVUL PREZENT TURCESCOID Autor: Sorin Cristian Moisescu Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului (idiomul spoitorilor) Verbele de conjugarea rromă construiesc conjunctivul prezent și indicativul viitor de la formele de indicativ prezent vechi, precedate de conjuncția te “să”, respectiv de particula kam “va”, iar cele de conjugarea “turcească” le imită, construindu-le de la formele de indicativ prezent. La p. III sg., III pl. și II pl. întâlnim variante ale desinențelor personale. (p. III sg.: -sin, -si
CONJUNCTIVUL PREZENT TURCESCOID de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373050_a_374379]
-
pentru cine înțelege șahul mare, diplomatic și economic. Rusia este o piață uriașă, care are cerințe uriașe de infrastructură și proiecte, își are locul său bine stabilit în economia globală și se află instalată pe un parcurs de dezvoltare, în conjuncție cu vastul spațiu eurasiatic. Sunt convins că Rusia nu dorește conflicte, de nici un fel, ci dezvoltare. Ea oferă o zonă de oportunități în plan economic pentru toți, cu condiția să nu ne lăsăm sugrumați de mituri și prejudecăți. Polidor SOMMER
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
nenorocitul colectivism, iar azi stau presați în albumul cu fotografii de familie. Marea familie... Un pesimism nu neapărat maladiv mă readuce acum, înțelept, în liniștea atelierului. De la fereastra căruia filtru lumea largă mi se arată oricum mult mai frumoasă. Deci. Conjuncția care face ravagii azi. Mai ales între juni. Fotbaliști, chelneri, acționari, bodigarzi, mediatori, doctoranzi, taximetriști, bingomani. Întrebați-i orice și nu veți afla nimic, pînă nu-și articulează mai întîi un "deci" extrem de prelungit, semn că abia după reflexivul preambul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Remitent sau Destinatar). ¶Courtés 1976; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hamon 1972; Hénault 1983; Scholes 1974. Vezi și PERSONAJ. actor [actor]. Concretizarea unui ACTANT la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii. Actorul, care rezultă din conjuncția a cel puțin unui ROL ACTANȚIAL și unui ROL TEMATIC, e reprezentat de o unitate echivalentă unei expresii nominale și individualizat în asemenea mod, încît să constituie o figură autonomă a universului narativ. Nu-i cazul ca actorul să apară
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
una politică și tot așa. ¶Aristotle 1968 [1965]; Barthes 1975; Chatman 1978; Pratt 1977; Prince 1982; Todorov 1981. Vezi și METONIMIE, NARAȚIUNE, INTRIGĂ. căutare [quest]. Conturarea, la nivel discursiv, a mișcării SUBIECTULUI doritor spre OBIECTUL dorit. Scopul unei căutări este CONJUNCȚIA Subiectului și Obiectului. ¶Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982: Hénault 1983. centrul narației [focus of narration]. VOCEA și PUNCTUL DE VEDERE care guvernează situațiile și evenimentele prezentate. Brooks și Warren disting patru SITUAȚII NARATIVE, patru tipuri naratoriale corespunzînd
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Lupta în care sînt angajați ACTORII. Ei pot lupta împotriva Destinului, împotriva mediului lor social sau fizic, sau pot lupta unul cu altul (conflict extern), sau chiar pot lupta împotriva lor înșiși (conflict intern). ¶Brooks, Warren 1959. Vezi și NARATIVITATE. conjuncție [conjunction]. Împreună cu DISJUNCȚIA, unul din cele două tipuri de bază ale JONCȚIUNII, sau relației între SUBIECT și OBIECT ("X este cu Y", "X are Y"). ¶Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. consonanță [consonance]. Fuziunea între un NARATOR și conștiința personajului despre
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
DISCURSUL REPRODUS (DISCURSUL DIRECT) și DISCURSUL NARATIVIZAT, discursul transpus este, în concepția lui Genette, unul din cele trei moduri esențiale de reprezentare a enunțurilor și gîndurilor verbale ale personajelor. ¶Genette 1980, 1983. Vezi și TIPURI DE DISCURS. disjuncție [disjunction]. Împreună cu CONJUNCȚIA, unul din cele două tipuri de JONCȚIUNE sau relație între SUBIECT și OBIECT ("X nu este cu Y", "X nu are Y"). ¶Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. disonanță [dissonance]. Distanțarea naratorului de conștiința personajului despre care povestește (Moartea la Veneția
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983.Vezi și SANCȚIUNE. încercare hotărîtoare [decisive test]. Una din cele trei ÎNCERCĂRI care caracterizează mișcarea SUBIECTULUI în SCHEMA NARATIVĂ canonică. Presupusă de ÎNCERCAREA GLORIFICANTĂ și presupunînd ÎNCERCAREA CALIFICANTĂ, încercarea hotărîtoare (sau principală) duce la CONJUNCȚIA SUBIECTULUI și OBIECTULUI. ¶Greimas 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. Vezi și PERFORMANȚĂ. încercare principală [main test]. Vezi ÎNCERCARE HOTĂRÎTOARE. închidere narativă [narrative closure]. O concluzie care dă senzația că o narațiune sau o SECVENȚĂ narativă a ajuns la
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
se folosește adesea în legătură cu narațiunea cinematică (Cetățeanul Kane, Fragii). ¶Chatman 1978; Prince 1982; Souvage 1965. Vezi și ANACRONIE, ORDINE. J joncțiune [junction]. O relație care leagă SUBIECTUL de OBIECT și produce ASERȚIUNI STATICE. Există două feluri de bază ale joncțiunii: CONJUNCȚIA ("X este cu Y", "X are Y") și DISJUNCȚIA ("X nu este cu Y", "X nu are Y"). ¶Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. judecată [thought]. 1. Împreună cu PERSONAJUL (ETHOS), una din cele două însușiri esențiale pe care le are un
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1980; W. Bühler 1937; Fehr 1938; Lips 1926. Vezi și DISCURS-INDIRECT LIBER. performanță [performance]. În terminologia greimasiană, PROGRAMUL NARATIV al unui SUBIECT care a dobîndit COMPETENȚĂ. Performanța constă din transformarea unei anumite stări de lucruri și, mai precis, culminează în CONJUNCȚIA Subiectului și OBIECTULUI. ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Greimas 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1976, 1982. Vezi și ÎNCERCARE HOTĂRÎTOARE, SCHEMĂ NARATIVĂ. performativ [performative]. Un enunț întrebuințat pentru a face mai degrabă decît a spune ceva, pentru a executa un act cu ajutorul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
specificat în plus ca un actor la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ. ¶Chabrol 1973; Greimas 1970 [1975], 1983a; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. Vezi și AUXILIANT, MODALITATE, ROL TEMATIC. rol tematic [thematic role]. Un set de însușiri și comportamente care, în conjuncție cu cel puțin un ROL ACTANȚIAL, definesc un ACTOR. Există roluri profesionale (doctorul, profesorul, fermierul, preotul etc.), unele familiale (tata, mama vitregă, fratele mai mare etc.), unele psihosociale (pedantul, snobul, paranoicul etc.) ș.a.m.d. ¶În modelul greimasian al narațiunii
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mănîncă o tartină în fiecare zi"). Ca o SECVENȚĂ narativă să fie completă, ea trebuie să conțină două propoziții distincte într-o relație transformațională. ¶După Greimas, transformările leagă șiruri intratextuale la același nivel structural. Ele sînt echivalente cu operațiile de CONJUNCȚIE și DISJUNCȚIE între SUBIECT și OBIECT și, mai general, ele duc de la o stare inițială la una finală, care constituie contrariul sau contradictoriul acesteia (inversiunea sau negația sa). Dacă, pentru Todorov și Greimas, transformările sînt intratextuale și apar la același
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
faptelor sale vrednice, reținute de contemporani și recomandate posterității printr-o operă istoriografică de excepție. Și poate că urmașii, asimilând spiritul director al acestei opere - identificabil, în expresia acad. Al. Zub, prin „orizont amplu, construcție judicioasă, rigoare metodologică” - în perfectă conjuncție cu o exemplară conduită morală, o vor prețui mai mult decât au făcut-o contemporanii. Pentru că, reluând și reafirmând o statornică convingere, deloc intimă, deși s-a impus de timpuriu în rândul breslei ca un autentic expert în problematica largă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
schimbării". Spațiul este și el un rezultat al dinamismului logic: "Un spațiu nu este nimic altceva decît simultaneitatea evenimentelor sau elementelor, ca sisteme de sisteme, pe care le creează logica energiei...". Dar cum putem concepe simultaneitatea? "Pentru ca să existe simultaneitate și conjuncție trebuie... să existe elemente în același timp identice și diverse și, cu cît contradicția dintre identitate și diversitate va fi mai echilibrată, cu atît mai simultane vor fi, constituind tocmai această noțiune de ansamblu...". Spațiul apare astfel ca o conjuncție
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
conjuncție trebuie... să existe elemente în același timp identice și diverse și, cu cît contradicția dintre identitate și diversitate va fi mai echilibrată, cu atît mai simultane vor fi, constituind tocmai această noțiune de ansamblu...". Spațiul apare astfel ca o conjuncție contradicțională, în vreme ce timpul apare ca o disjuncție contradicțională : spațiul și timpul sunt legate de o relație de contradicție. Potrivit formulării lui Lupasco "... va exista întotdeauna spațiu în timp și timp în spațiu..."38. Actualizarea și potențializarea nu mai au loc
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
stare" face referire la trei principii lupasciene actualizarea A, potențializarea P și terțul inclus T subiacente "principiului antagonismului". Pe plan formal, e și non-e au astfel trei indici: A, P și T, ceea ce îi permite lui Lupasco să-și definească "conjuncțiile contradicționale" sau cuante logice, intro-ducînd șase termeni logici indexați: actualizarea lui e este asociată cu potențializarea lui non-e, actualizarea lui non-e este asociată cu potențializarea lui e, iar terțul inclus al lui e este, în același timp, terțul inclus al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]