10,335 matches
-
materie de dragoste, moarte, viața familială (marele specialist în fizica atomică nu știe cum să reacționeze când află că soția lui vrea să divorțeze) etc. Cu un parti-pris similar este definit și redefinit, în repetate rânduri, pe urmele unor teoreticieni consacrați că Gianni Vattimo, Jean-François Lyotard sau Ihab Hassan, postmodernismul. Deși consideră compromițătoare ideea de progres, pe care o atribuie moderniștilor, Mircea Cărtărescu prezintă trecerea la postmodernism că pe un mare progres făcut de literatură. Argumentele sunt puține și neconvingătoare. Printre
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
Edgar Allan Poe (Poemele lui Edgar Poe, 1938) și mort, pe front, în timpul războiului. De reținut este și portretul straniului prozator Dinu Nicodin, cu ținuta lui de aristocrat în lumea literară (frecventa cenaclul lui Lovinescu), remarcat prin nuvela Lupii și consacrat prin ceea ce dl Martinescu numește "opera sa capitală" Revoluția (cea franceză), pe care, din păcate, nu am citit-o, pentru a verifica opinia entuziastă a memorialistului care o consideră "o creație europeană", scrisă astfel încît o face intraductibilă. Mai sînt
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
putință, să nu ne plictisim cititorul cu aventuri străine de el sau cu vane gonflări culturiste". Putem să confirmăm că accesînd site-ul http://sites.netscape.net/stefanbalan/Norii.html cititorul nu se plictisește. În sumar găsim nume de scriitori consacrați, alături de altele, încă necunoscute, dar cu texte interesante, cum e și cazul editorului, ce-și rezervă partea leului din spațiu: poeme proprii și interpretări minuțioase pe text ale celor 11 elegii de Nichita Stănescu. Am apreciat în mod special din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
și-l aruncam/ Și cu altă cană de sînge veneam" (Sînge de urs). Moartea se extinde pretutindeni. Ea formează fondul lucrurilor, doar temporar mascată de aparența lor, dezgolindu-se nu o dată sub înfățișarea simbolului său obișnuit, osteologic. Însăși marea, leagănul consacrat al vieții, capătă un aspect mortuar, trosnind de oase: "Vin ploile prin stîncile roase,/ Ca printr-un puternic schelet,/ Și se vede din depărtare/ Cum își desfac ei trupul dinadins/ Să li se scurgă icrele în mare.// Nu vă-ngroziți
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
sfîrșește prin a deveni - exteriorizîndu-se - un obiect estetic: "capul mi-e poate/ cristal perfect/ craniul translucid/ ștergerea/ opacității ființei/ acum iarăși se vede/ în spatele meu/ obiectul/ l-am frînt/ l-am rîvnit" (ibidem). În pofida unor astfel de renegări ale feminității consacrate, Ștefania Plopeanu vădește și o seamă de recăderi în condiția sa primordială. Decorporalizarea, în beneficiul estetizării, e un fenomen relativ. Regretînd, în unele clipe, corporalitatea pierdută, poeta încearcă a o repune în drepturi, privind și palpînd realul, care, în concretețea
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
limbaj de lemn pe care trebuie să-l controlez din când în când în Duden. Scriind literatură în germană aș fi dat la iveală un "produs fabricat." Eram la început conștient și de faptul că în germană erau mulți scriitori consacrați și că ar fi fost mai greu să mă afirm. De fapt am scris pentru lumea romanșă și nu m-am străduit să fiu tradus în germană, ca mulți alți scriitori romanși. O parte din opera ta științifică e scrisă
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
apere «cu dinții» părerile despre lume și viața. Mai ales viața satului românesc. Apoi am văzut-o la televizor, că tânăra speranță a scrisului în Quebec, Canada și, ceva mai târziu, am întâlnit-o «în carne și oase» ca autoare consacrată de critica literară și de iubirea publicului. O ființă frumoasă, delicată, fără aere de vedetism. Scriitoarea a publicat 6 volume, dintre care 3 au fost scrise direct în franceză, iar celelalte în română. Ea continua un drum început în secolul
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
ca element de referință pentru orice bibliotecă, este indiscutabilă. Iar prin realizarea acestei publicații atît de complexe și prin construcția sau, mai exact, prin creația, cărților de poezie, bibliofile în esență, dar fără acea latură inhibantă, farmaceutică, a obiectului bibliofil consacrat, Editura Brumar din Timișoara este acum un adevărat reper al pieței noastre de carte.
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
de elaborări proprii, prin urmare autoelaborîndu-se, cea de-a doua "inspirată", transmițînd un mesaj "dinafara ei"- producția lui Gellu Dorian își relevă baza existențială. Ea se compune din semnalele vieții ca atare, dintr-o materie similară cu cea a prozei consacrate, deși "înnobilată" prin tensiunea pură care străbate imaginile - decupări din real, efectuate cu ingeniozitate (realul se metaforizează astfel el însuși): "Se-ntîmplă ceva în viața și opera Poesiei, ceva asemănător cu/ fața turtită a unui copil într-o fereastră plină cu
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
Nicolae Manolescu Nu m-am putut ocupa, în momentul apariției lor, de două cărți consacrate lui M. Eminescu de către dl N. Georgescu. Acestea sînt A doua viață a lui Eminescu (Editura Europa Nova, 1994) și Cercul strîmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu (Editura Floare Albastră, 1995). Dl Georgescu este un bun cunoscător
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
VIAȚA ROMÂNEASCĂ nr. 12, intitulat Fondul literar iudaic în spiritualitatea românească (titlu nu prea bine ales, pentru scriitorul român fondul literar amintind - e oarecum de domeniul amintirii - de bani). Între textele acestui grupaj, un loc aparte îl ocupă cele "expres consacrate recentului septuagenar Radu Cosașu", îmbătrînit din eroare cu un an, iar între acestea cel mai frumos este chiar cel al prematurului septuagenar, O autoironie a sorții, explicație a ceea ce înseamnă să fii român evreu sau evreu român. Ca tot ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
dacă luăm în calcul și domiciliul obligatoriu de la Lătești, pe malul Dunării, de unde a și fost eliberat în 1964. Aproape douăzeci de ani de absență de pe scena literară, cum se vede. După eliberare, prima colaborare a fost la Secolul XX, consacrată lui Teillard de Chardin, sub o semnătură de împrumut. Abia în februarie 1965, E. Barbu îi publică în Luceafărul, semnat Niculae (sic) Balotă, un articol despre Joyce. Cînd mi-a căzut în mînă Euphorion, carte pe care am comentat-o
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
diferite, e drept), același ritm al frazelor și, detectabil de la prima la ultima pagină, același tip de comentarii, pline de clișee exhibate ca atare, încărcate de aluzii la poveștile livrate nouă de filmele de mîna a doua sau de cărți consacrate. Iată, s-ar zice, suficiente argumente pentru a socoti cele trei "povești" drept o viață și cartea - un roman. Nu lipsesc totuși "inadvertențele" - intenționate - din biografia personajului, iscînd suspiciuni și nedumeriri cititorului mai puțin dus la școala perversă a literaturii
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
care i-au creat numele, el s-a zbătut în sine, ca într-o colivie, reușind totuși să spargă pereții timpului său, pentru a se face auzit și dincolo de ei". Unele tușe din acest portret le aflăm și în cel consacrat lui Camil Petrescu de Lovinescu în volumul al doilea din Memorii, cel ce a iscat cunoscuta replică iritată intitulată Domnul Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile. Trei amendamente importante se cer menționate în această schiță de portret creionată de Carianopol
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
n-au căpătat firescul trebuincios unor aniversări precum aceea a lui Eminescu, sare în ochi deosebirea dintre mortificarea poetului în ceremoniile sub înalt patronaj de pînă în 1989 și ceea ce se întîmplă în tranziție. Chiar și cele mai caraghioase ceremonii consacrate lui Eminescu în acești zece ani au un merit deloc mărunt. Sînt vii. Cine vrea să folosească prilejul Eminescu pentru osanale de partid o face pe răspunderea sa și riscă să fie ridiculizat în presă. Cine are un mesaj potrivit
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
trezește fervoare cu câteva săptămâni ori zile înainte, o dată pe an, și este departe, în timp, de luna ianuarie (când va deveni "actual" Eminescu!); nu s-a anunțat, după câte știu, lansarea unui epocal "CD-Enescu"; nu are loc vreun concert-mamut consacrat marelui magician. Dar de ce, pentru asemenea oameni ai României, ar trebui să fie vreo aniversare, o "dată festivă", nu atât ca să se scrie despre ei, ci pentru a spune că asemenea trei-patru adevărate "genii" reprezintă o temă de eternă actualitate
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
siguranță unul dintre motivele pentru care rigoarea aplicației va fi încă de la început bruiată de un discurs liric și cam bombastic, destul de reținut totuși în raport cu romanțele (când lăcrămos abstracte, când metaforic exaltate) în care se transformă adesea multe dintre textele consacrate lui Eminescu. Inițiativa lui Sîrbu riscă să nu fie schițată decât ca intenție, din cauza acestei interferențe inoportune a scopurilor - cu efecte imediate dintre cele mai păcătoase, precum invitația adresată ciobanului mioritic de a nu lipsi nici din această exegeză. Așteptam
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
puțin, azi-noapte a mers mai bine, fără însă a ajunge la cantitatea ce-mi propun, de cinci pagini pe zi". Peste zece zile: Nu m-am mișcat de aici. Și scrisul merge potrivit. În orice caz, fiece noapte e complect consacrată Răscoalei, cu micile pauze de destindere, firește". Iar la 22 decembrie: "În sfîrșit liber. Isprăvit Răscoală complect. Azi am primit ambele volume. Miercuri se pune în vînzare în toată țara". Cu Gorila a mers mai chinuitor. La 6 decembrie 1937
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
Nicolae Manolescu Din motive pe care le voi lămuri altă dată, mi se pare preferabila formulă din titlul editorialului meu aceleia, consacrate, de critică stilistica. Deocamdată îmi pun o altă întrebare și anume de ce a avut atît de puțină căutare la noi critică bazată pe premisa că literatura este, înainte de orice, un fapt de limbă, o realitate verbală. Mediul (cum spun anglo-saxonii
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
de inedite și de materie primă pentru istoria literaturii. Fără să piardă nimic din toate acestea, el a devenit, în ultimii ani, grație directorului sau, criticul și istoricul literar Dan Alexandru Condeescu, un fenomen care depășește cu mult cadrul instituțional consacrat; Muzeul Literaturii... este acum un climat, un loc de confluenta a artelor, un reper cotidian pentru artiști, pentru numeroși oameni de cultură și pentru o bună parte din boema artistică bucureșteana. Dintr-o instituție necrofila, introvertita și glaciala, așa cum era
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
carte, gîndind matur, comparatist și cu vocația sintezei! De atunci ne-am păstrat într-o colegialitate respectuoasa, mai tîrziu publicîndu-i la Editură Minerva vreo două cărți învățate, una dintre ele (Artele poetice ale secolului XX) reeditînd-o acum doi ani în consacrată colecție "Bibliotecă pentru toți". Dar să revin la blestemata recluziune a d-lui Nicolae Balotă. În 1955, intoxicat de "spiritul Genevei" de atunci, se hotărăsc să redacteze un memoriu (împreună cu prietenii săi clujeni frații Boilă, unul dintre aceștia fiind actualul
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
a)moralități, curente de opinii, "școli". Iar spectacolul atitudinilor inflamate ținea și el de spiritul de agora. S-a revizuit și s-a recitit mult în postcomunismul românesc: au existat chiar și literați considerați a fi "demolatori", fiindcă dărîmau "idoli" consacrați. Personal, am văzut și în acest gest tot un act sănătos. Mi s-a părut normal că scriitorii să dezbată, să combată, să se înfrunte. Agora literară funcționa perfect din punctul acesta de vedere, tehnic vorbind. "Mărfurile", fie ele idei
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
în cele din urmă, trebuie raportată și la așteptările pieței, precum și la oferta romancierilor de la noi. Nu voi face aici o listă de române care mi s-au părut demne de tot interesul, române apărute după 1990. Semnate de autori consacrați înainte de ^89, unele dintre aceste române ar fi trebuit să înregistreze, teoretic, un anumit succes de casă. Deoarece, tot teoretic, e greu de presupus că romancieri care aveau tiraje consistente înainte și-au pierdut subit cititorii. Romancierii care au publicat
Cuvîntul tipărit în două feluri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18018_a_19343]
-
s-a îndreptat totuși interesul cititorului care n-a renunțat la viciul lecturii, chiar dacă acesta nu se mai manifestă în cumpărarea de carte? Poate că un indiciu ni l-ar putea da edițiile de vineri ale ziarelor care au suplimente consacrate programelor t.v. Vinerea majoritatea ziarelor care conțin asemenea suplimente gratuite înregistrează o creștere semnificativă de tiraj. Iar revistele săptămînale care se ocupă de universul t.v. au tiraje de invidiat, de sute de mii de exemplare. Televiziunea care, la
Cuvîntul tipărit în două feluri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18018_a_19343]
-
care cade o dată cu fata.// i-a năpăstuit, spumegînd, întunericul. că la o naștere/ s-au rupt apele cerului/ și grozave talazuri, înalte cît un războinic călare/ au năvălit peste ei, oprindu-i" (Dizertație despre rîs). O mistica întoarsă pe dos, consacrată materialităților, se conjuga cu o redundanta a antipoeziei. Corporalitatea expansiva, burlesca (factorul mecanic) apare placata pe factorul viu care e iratiunea existenței, conștientizarea vizionara a iratiunii. Un atemporal "amurg burghez" alunecă înspre reprezentările grase ale picturii flamande, spre opulenta unui
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]