1,852 matches
-
în cazul lor limba se îndoaie și atinge sau se apropie cu vîrful de palat. În limba română există o singură consoană palatală propriu-zisă, plus cîteva alofone palatale ale altor consoane: În alte limbi acest sunet poate să fie o consoană de sine stătătoare sau un alofon al altor sunete. Exemple:
Consoană palatală () [Corola-website/Science/300053_a_301382]
-
În fonetică, consoana oclusivă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi vorbite. Simbolul său fonetic este . Există de fapt o familie de asemenea sunete, diferențiate atît după poziția exactă a limbii în timpul articulării cît și după care anume parte
Consoană oclusivă alveolară surdă () [Corola-website/Science/299452_a_300781]
-
fonemic, simbolul este folosit pentru oricare dintre variante. Atunci cînd se dorește notarea precisă a diferențelor se folosesc diacritice. De exemplu: varianta dentală se notează (cu o punte dedesubt), varianta apicală se notează etc. Singurele limbi care nu folosesc nici o consoană din această familie sînt limba hawaiană cu excepția graiului din insula Nihau și limba samoană vorbită familiar. În limba română apare varianta laminală a acestei consoane și se notează cu litera T; apare în cuvinte precum "toc" , "etaj" , "sat" . Numeroase lucrări
Consoană oclusivă alveolară surdă () [Corola-website/Science/299452_a_300781]
-
cu o punte dedesubt), varianta apicală se notează etc. Singurele limbi care nu folosesc nici o consoană din această familie sînt limba hawaiană cu excepția graiului din insula Nihau și limba samoană vorbită familiar. În limba română apare varianta laminală a acestei consoane și se notează cu litera T; apare în cuvinte precum "toc" , "etaj" , "sat" . Numeroase lucrări clasifică sunetul din limba română drept consoană oclusivă dentală surdă, dar tendința în fonetica modernă este de a face distincția între caracterul laminal/apical mai
Consoană oclusivă alveolară surdă () [Corola-website/Science/299452_a_300781]
-
cu excepția graiului din insula Nihau și limba samoană vorbită familiar. În limba română apare varianta laminală a acestei consoane și se notează cu litera T; apare în cuvinte precum "toc" , "etaj" , "sat" . Numeroase lucrări clasifică sunetul din limba română drept consoană oclusivă dentală surdă, dar tendința în fonetica modernă este de a face distincția între caracterul laminal/apical mai degrabă decît caracterul alveolar/dental. Perechea sonoră a acestui sunet este consoana oclusivă alveolară sonoră .
Consoană oclusivă alveolară surdă () [Corola-website/Science/299452_a_300781]
-
etaj" , "sat" . Numeroase lucrări clasifică sunetul din limba română drept consoană oclusivă dentală surdă, dar tendința în fonetica modernă este de a face distincția între caracterul laminal/apical mai degrabă decît caracterul alveolar/dental. Perechea sonoră a acestui sunet este consoana oclusivă alveolară sonoră .
Consoană oclusivă alveolară surdă () [Corola-website/Science/299452_a_300781]
-
primul rând prin sufixe, și de asemenea prin articole hotărâte sau nehotărâte. Din punctul de vedere al prozodiei, suedeza prezintă atât accent prozodic cât și aspecte tonale. Suedeza este foarte bogată în vocale și este de asemenea notabilă pentru existența consoanei fricative velare dorsopalatale surde, ce reprezintă un fonem forte variabil. Suedeza este o limbă indo-europeană și face parte din familia limbilor germanice de nord, cunoscute și sub denumirea de limbi scandinave. Din punct de vedere lingvistic, ea aparține ramurii estice
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
aceea vreme. Tustrei traducătorii proveneau din Suedia centrală, ceea ce a presupus adăugarea unor aspecte specifice suedezei centrale în noua Biblie. Câteva schimbări importante a sunetelor în timpul perioadei suedezei moderne au fost reprezentate de asimilarea graduală a câtorva grupuri diferite de consoane în fricativa iar apoi în . De asemenea, s-a produs și transformarea consoanelor velare și în consoana palatală și înainte de vocală anterioară. Fricativa velară sonoră a fost transformată în oclusiva velară sonoră . Între secolele XIII și XX, existau unele comunități
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
aspecte specifice suedezei centrale în noua Biblie. Câteva schimbări importante a sunetelor în timpul perioadei suedezei moderne au fost reprezentate de asimilarea graduală a câtorva grupuri diferite de consoane în fricativa iar apoi în . De asemenea, s-a produs și transformarea consoanelor velare și în consoana palatală și înainte de vocală anterioară. Fricativa velară sonoră a fost transformată în oclusiva velară sonoră . Între secolele XIII și XX, existau unele comunități vorbitoare de suedeză în Estonia, în special în insule (de exemplu pe insulele
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
în noua Biblie. Câteva schimbări importante a sunetelor în timpul perioadei suedezei moderne au fost reprezentate de asimilarea graduală a câtorva grupuri diferite de consoane în fricativa iar apoi în . De asemenea, s-a produs și transformarea consoanelor velare și în consoana palatală și înainte de vocală anterioară. Fricativa velară sonoră a fost transformată în oclusiva velară sonoră . Între secolele XIII și XX, existau unele comunități vorbitoare de suedeză în Estonia, în special în insule (de exemplu pe insulele Hiiumaa, Vormsi, Ruhnu, cunoscute
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
sau s-a unit cu vocala scurtă (notată ⟨ɛ⟩ în tabel). Există 18 foneme consonantice, dintre care două, și , variază considerabil în pronunție depinzând de dialect și de statul social al vorbitorului. În multe dialecte, secvențe cu combinate cu o consoană dentală rezultă într-o consoană retroflexă. are o pronunție guturală asemănătoare cu R-ul din franceză, dar doar în dialectele sudice. Totuși, în aceste dialecte nu sunt prezente consoanele retroflexe. În silabele accentuate, există două tonuri, ceea ce conferă limbii suedeză
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
vocala scurtă (notată ⟨ɛ⟩ în tabel). Există 18 foneme consonantice, dintre care două, și , variază considerabil în pronunție depinzând de dialect și de statul social al vorbitorului. În multe dialecte, secvențe cu combinate cu o consoană dentală rezultă într-o consoană retroflexă. are o pronunție guturală asemănătoare cu R-ul din franceză, dar doar în dialectele sudice. Totuși, în aceste dialecte nu sunt prezente consoanele retroflexe. În silabele accentuate, există două tonuri, ceea ce conferă limbii suedeză sunetul său caracteristic. Prozodia este
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
social al vorbitorului. În multe dialecte, secvențe cu combinate cu o consoană dentală rezultă într-o consoană retroflexă. are o pronunție guturală asemănătoare cu R-ul din franceză, dar doar în dialectele sudice. Totuși, în aceste dialecte nu sunt prezente consoanele retroflexe. În silabele accentuate, există două tonuri, ceea ce conferă limbii suedeză sunetul său caracteristic. Prozodia este aspectul cel mai ușor de diferențiat între dialecte. Vocabularul limbi suedeze este compus în majoritate din cuvinte de origine germanică, acestea fiind împrumutate din
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
sistem fonetic remarcabil sau chiar cel mai avansat sistem fonetic. Principalul motiv pentru care alfabetul coreean a primit aceste aprecieri este legat de faptul că formele literelor sunt strict legate de caracteristicile sunetelor pe care le reprezintă. Literelor care reprezintă consoane pronunțate în același loc din gură au aceeași structură de bază. Mai mult decât atât, vocalele sunt compuse doar din linii verticale și orizontale pentru a se deosebi ușor de consoane. Poate transcrie la nivel de morfeme scripturi logo-grafice (cum
Hangul () [Corola-website/Science/306435_a_307764]
-
caracteristicile sunetelor pe care le reprezintă. Literelor care reprezintă consoane pronunțate în același loc din gură au aceeași structură de bază. Mai mult decât atât, vocalele sunt compuse doar din linii verticale și orizontale pentru a se deosebi ușor de consoane. Poate transcrie la nivel de morfeme scripturi logo-grafice (cum ar fi Hanja), silabice (cum ar fi Kana) sau segmentare (sisteme de scriere alfabetice cum ar fi cel latin). Hangeul merge și mai departe în anumite cazuri, indicând caracteristici distinctive cum
Hangul () [Corola-website/Science/306435_a_307764]
-
segmentare (sisteme de scriere alfabetice cum ar fi cel latin). Hangeul merge și mai departe în anumite cazuri, indicând caracteristici distinctive cum ar fi locul de articulare (labial, coronal, velar, sau glotal), modul de articulare (ocluziv, nazal, sibilant, aspirat) pentru consoane și iotația (un sunet i precedent), i-mutația sau clasa armonică pentru vocale. De exemplu, ㅌ este compus din trei liniuțe, fiecare având o semnificație aparte. Liniuța de sus indică faptul că ㅌ este o consoană ocluzivă la fel ca
Hangul () [Corola-website/Science/306435_a_307764]
-
nazal, sibilant, aspirat) pentru consoane și iotația (un sunet i precedent), i-mutația sau clasa armonică pentru vocale. De exemplu, ㅌ este compus din trei liniuțe, fiecare având o semnificație aparte. Liniuța de sus indică faptul că ㅌ este o consoană ocluzivă la fel ca ㆆ, ㄱ, ㄷ, ㅈ care au fiecare câte o liniuță de acest fel. Liniuța din mijloc arată că ㅌ este aspirat asemenea ㅎ, ㅋ, ㅊ care au la rândul lor o asemenea liniuță. Liniuța curbată de
Hangul () [Corola-website/Science/306435_a_307764]
-
(de asemenea cunoscută și ca Primul schimb de sunet germanic sau Legea lui Rask), denumită după Jacob Grimm, este un set de afirmații referitoare la consoanele oclusive moștenite de către limbile proto-indo-europene în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea stabilește o corespondență regulată dintre consoanele oclusive și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
după Jacob Grimm, este un set de afirmații referitoare la consoanele oclusive moștenite de către limbile proto-indo-europene în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea stabilește o corespondență regulată dintre consoanele oclusive și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele oclusive ale altor limbi "centum" indo-europene (Grimm s-a folosit în mare parte de latină și greacă pentru ilustrare). este formată din trei părți, care reprezintă trei faze consecutive din cadrul
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
este un set de afirmații referitoare la consoanele oclusive moștenite de către limbile proto-indo-europene în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea stabilește o corespondență regulată dintre consoanele oclusive și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele oclusive ale altor limbi "centum" indo-europene (Grimm s-a folosit în mare parte de latină și greacă pentru ilustrare). este formată din trei părți, care reprezintă trei faze consecutive din cadrul schimbului fonetic în
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
consoanele oclusive moștenite de către limbile proto-indo-europene în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea stabilește o corespondență regulată dintre consoanele oclusive și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele oclusive ale altor limbi "centum" indo-europene (Grimm s-a folosit în mare parte de latină și greacă pentru ilustrare). este formată din trei părți, care reprezintă trei faze consecutive din cadrul schimbului fonetic în lanț: Schimbul fonetic poate fi reprezentat și
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
prima jumătate a mileniului 1 î.Hr. în timpul Epocii Fierului, în partea nordică a Europei. Proto-germanica, împreună cu toate limbile care au derivat din aceasta, este caracterizată de un număr de proprietăți lingvistice unice. Cea mai renumită dintre acestea este schimbul de consoane, cunoscut și sub numele de Legea lui Grimm. Varietăți timpurii ale limbii au început să apară odată cu migrația triburilor germanice din nordul Europei în secolul al II-lea î.Hr. spre partea central-nordică a continentului. Cele mai vorbite limbi germanice sunt
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
care a persistat până în secolul al XVIII-lea. În timpul Evului Mediu Timpuriu, grupa vestică a limbilor germanice a fost separată în primul rând de către dezvoltarea insulară a englezei medii, iar în al doilea rând de către fenomenul lingvistic de schimb al consoanelor care s-a manifestat în cadrul germanei; în acest fel, s-au creat două varietăți principale de germană (inferioară și superioară) și alte varietăți gradate, denumite centrale (sau mijlocii). Până la începutul erei moderne, aceste schimbări au dus la crearea unor diferențe
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
care se crede că au fost moștenite de la o limbă proto-germanică. Din punct vedere fonologic, asta include schimbările importante de sunete cunoscute și sub denumire de Legea lui Grimm și Legea lui Verner, care au introdus un număr mare de consoane fricative; limbile proto-indo-europene (PIE) au avut doar una singură, /s/. Cea mai importantă dezvoltare vocalică este contopirea (în majoritatea cazurilor) a vocalelor lungi și scurte /a/ și /o/, creându-se /a/ și /ō/ lung. Asta a afectat, de asemenea, și
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
urmă, acestea au dus practic, în unele limbi (ca engleza modernă), la pierderea tuturor vocalelor ce urmează după accentul principal și la creșterea constantă a unui număr mare de cuvinte monosilabice. Tabelul următor ilustrează rezultatele principalele efecte ale vocalelor și consoanelor din proto-germanică asupra altor limbi vechi. Pentru vocale, doar efectele în silabele accentuate sunt ilustrate. Efectele din silabele neaccentuate sunt relativ diferite, variind de la limbă la limbă, și depinzând de un număr de factori diverși (cum ar fi, dacă silaba
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]