829 matches
-
cântat al cocoșului. N-am făcut caz de felul în care mama a cheltuit banii. Îmi dau seama că vrea să mă trimită de acasă într-o manieră onorabilă. La trei dimineața, mama mă trezește. Faptul că am fost aleasă consoartă imperială a umplut-o de speranță și energie. Încearcă să-și rețină lacrimile în timp ce îmi machiază fața. Îmi țin ochii strâns închiși. Dacă i-aș deschide, știu că mi-ar curge lacrimile și ar distruge machiajul aplicat cu atâta grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îi dă o bomboană unui copil care plânge, împăratul Hsien Feng îi pune ruy-i în mână. Apucându-l strâns, fata se aruncă în genunchi și zice: — Vă mulțumesc. Eunucul-șef Shim rostește: — Soo Woozawa, fiica lui Yee-mee-chi Woozawa, este aleasă consoartă imperială de rangul al cincilea. Titlul ei este Doamna Purității Absolute! Din această clipă, lucrurile încep să se precipite. Împăratului îi ia puțin timp să acorde restul de ruyi. Când îmi vine rândul, împăratul Hsien Feng vine la mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
precipite. Împăratului îi ia puțin timp să acorde restul de ruyi. Când îmi vine rândul, împăratul Hsien Feng vine la mine și îmi pune ruy-i în palmă. Shim cântă ca un cocoș: — Yehonala, fiica lui Hui Cheng Yehonala, este aleasă consoartă imperială de rangul al patrulea. Titlul ei este Doamna Celei Mai Mari Virtuți. Mă uit la ruy-iul meu. E făcut din jad alb. În loc să arate ca niște ciuperci, capetele sunt în formă de nori plutitori sculptați, legați între ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
între ei cu o vergea magică. Îmi amintesc că tata mi-a povestit cândva că în simbolistica imperială norii plutitori și vergeaua reprezintă constelația dragonului. Următoarele ruyi merg la fetele pe care le cheamă Yun și Li. Ele sunt proclamate consoarte imperiale de gradul al doilea și al treilea și li se acordă amândurora titlul de Doamna Superiorității. Ruyi-ul lor are forma unei ciuperci lingzhi, ciupercă renumită pentru puterea sa vindecătoare. Capetele sunt decorate cu lilieci, simbol al binecuvântării și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ai nevoie de ajutor? — Da. — Atunci spune-mi cum să te ajut. — Majestatea Voastră ar putea să-mi spună pe nume. — Pe nume? — Știți cum mă cheamă? — Ce întrebare nemaipomenită! Nu, normal că nu știu. Sunt soția Majestății Voastre. Sunt consoartă de rangul al patrulea. Da? Cum mă cheamă, Majestatea Voastră? — Ai vrea să fii amabilă să-mi reamintești? Dacă vreau? A mai avut cineva de pe acest tărâm norocul să-l audă pe Fiul Cerului spunând „Ai vrea să fii amabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-ți face griji în legătură cu frumusețea ta! Să te preocupe, în schimb, decapitarea ta! Se forța să scoată cuvintele din piept, chinuindu-se să respire: — Să-ți spun eu cu ce mi-am făcut griji din ziua în care am devenit consoartă imperială! Voi continua să-mi fac griji până în ziua în care voi muri! Luptându-se să-și țină firea, s-a ridicat cu ajutorul eunucilor. Cu ambele brațe ridicate în aer, părea un vultur ce-și întinde aripile ca să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sora mea mai mare. Nu a existat nici măcar un bărbat decent în viața mea. Asta mă face să cred că nu sunt atrăgătoare. — Știi bine că asta e o prostie, Rong. Cât de neatrăgătoare poți fi, când sora ta este consoartă imperială, chipul Chinei? Rong zâmbește și aprobă din cap. Este adevărat, te-ai făcut mai frumoasă. Îmi pun un braț în jurul umerilor ei: Vreau să fii conștientă de frumusețea ta în fiecare minut de acum înainte. Ce înseamnă „minut“? — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
S-a însurat apoi și s-a apucat de băut. Spre deosebire de nevasta care, în fiecare an, încerca admiterea la Geografie, dînsul se arătase dezgustat de studii, crezîndu-se superior unor asemenea preocupări. Nu citea nici măcar romanele polițiste pe care le devora consoarta. Pentru a ocupa fiecare catedra în care se credeau specializați, amîndoi schimbau, toamna, locul de muncă. Cum lui Urecheru îi plăcuse armata, s-a dedicat educației fizice. Pretextînd că nu mai are timp să învețe alte manuale, dînsa prefera geografia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
transformarea sa când, în una din zile, înconjurat de femeile cu care se certase, pînă în ajun, Urecheru le citi o scrisoare pe care a găsit-o în odaia goală de acasă. Plină de intimități jenante, epistola era o declarație: consoarta îl anunța că a plecat definitiv la părinți. Cu o efuziune din care vechile resentimente dispăruseră total, colegele îl compătimeau pe soț. Vinovată era cea care părăsea cîmpul de bătaie. Ridicînd din umeri a neputință, Urecheru le declară că se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
seamă, după care urmau discuții. Pentru că lectura era adormitoare, asistența se trezea doar cînd începeau să fie pomenite nume. Niciodată nu lipsea intervenția lui Fărocoastă. Excela prin vehemență căci, la adăpostul funcției, critica fără cruțare pe toți, chiar și pe consoarta lui. O critica pe directoare pentru indulgență. Expresia îmbufnată a acesteia devenea atunci necăjită și aprobatoare, ca și cum ne-ar fi zis: „Vedeți și voi cîte trag pentru toți!” Ceilalți ascultau cu satisfacție etichetele pe care Costică le lipea colegilor: „Na
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aici pe domnul Untură-n Căciulă - a pierdut o sumă imensă la pariuri, deoarece a Înțeles greșit semnele cu ochiul făcute de frizerul Marinaru, organizatorul luptelor de gladiatori cu tigăi, fapt pentru care a fost felicitat călduros de apriga sa consoartă și obligat să-și petreacă nopți bune nu În casă, ci În primitorul pătul de porumb; femeia care Împletea plocoane, cunoscută de toată lumea sub numele de Tușa, s-a trezit din paralizie ascultând vorbele blânde ale bunului său vecin, profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care să aparțină distinct imaterialei făpturi? Nicidecum! Doar pașii sfioși ai lunganului pensionar, foșnetul prosoapelor pe care le schimba, bombănelile, peria și pieptănul și pensonul de bărbierit și clinchetul lamei căzând pe oglindă. Ceea ce nu însemna că nu era și consoarta alături sau fusese sau avea să fie. Doamna își comunica existența în mod cu totul neconvențional. Dominic o intercepta în fâșâitul lung al perdelelor, în bâzâitul unei muște trezite, în fiorul brizei bruște, toate păreau demascări flagrante ale respirației ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi terminat prima repriză la coada pentru hrana zilnică. Se afla deja la bibliotecă? Cufundat în ultimul război mondial, în care avansa lent, decis să evite graba și subiectivitatea, de care se făcuse vinovat în anii tinereții combative. Dar blajina consoartă? Pregătită, probabil, să primească primii cursanți. De când ieșise la pensie, virtuoasa Veturia găsise un mod profitabil de hibernare. Obținuse, prin foștii ei colegi, legăturile necesare pentru a preda studenților străini sumare noțiuni de gramatică, scheme uzuale de conversație, limbajul medical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și Ledoulx sări ca ars. În sfârșit, pricepuse chestia cu ouăle pe care i-o spusese, ceva mai devreme, valetul Julien. „Merde! Cum naiba face de le nimerește?” Nu găsi răspunsul imediat și, înciudat, se prăbuși cu spatele întors spre consoarta sa, adormind pe loc. 2. În acealași timp, cuibărită în sania care alerga pe ulițele înzăpezite în ritmul zurgălăilor de la urechile cailor, femeia voalată cugeta la același Julien. „Ce minunată stofă de diplomat! Și, totuși, soarta i-a croit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și pofticios mireasma bucatelor. Atâta că din cale-afară de nerăbdător, nestăpânit, lacom, javră băloasă, însă tonul ei era diferit de al lui Milică. Îl alinta pătimașă, în timp ce ochii lui Rafael fugeau de pe pagina de revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
știa nemțește și de unde anume putuse afla salutul nazist și, uite așa, peste noapte, bețivul satului s-a transformat în eroul satului, ba chiar și gospodăriei agricole de producție i-au dat numele lui. Tata le-a invitat și pe consoarte, gândindu-se că politețea lui va da roade. Ele nu s-au lăsat rugate prea mult și au avut grijă să nu întârzie, căci timpurile erau grele și nimeni nu strâmba din nas la o masă de prânz. Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
căscate larg, la doi coți de ușa capelei. Ușă pe care, la interval de aproximativ o jumătate de ceas, băga capul câte unul dintre paznicii de la ghereta de pe aleea principală, pentru a se asigura individual, că lucrurile sunt în ordine. Consoarta decedatului, filatoare în schimbul de noapte, la Societatea de Stofe "Dorobanțul", nu putuse onora mica adunare, cu prezența sa. Minunat! Superb! Cel puțin, până mâine dimineață, suntem scutiți să suportăm țățimea de pe lume! după cum se și exprimase, cu recunoscuta-i eleganță
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Raul un local nou, absolut parizian și retras, unde nu merge decât lumea cea mai bună... L-am trimis să ne rezerve o masă și să fie aici, la sfârșit, să ne conducă. Am făcut bine?... Vine și Gogu cu consoarta lui... ― Tot ce faci tu e bine! răspunse Grigore mîngîindu-i pe furiș brațul gol rezemat pe speteaza fotoliului. Un mic restaurant de noapte, într-o străduță dosnică. Exterior modest. Înăuntru însă lumină orbitoare, lux căutat, atmosferă caldă, chelneri francezi pur-sînge
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
începutul acestui an, eu și nevastă-mea am ieșit la pensie de drept și nu anticipat. Ne-am început drumul lung sau scurt al pensiei chiar de ziua noastră onomastică Sf. Vasile, pentru că pe mine mă cheamă Vasile, iar pe consoartă Vasilica. Dar de multă vreme nu ne-am mai apelat cu acest prenume, ci ea îmi spune Puiule, iar eu îi spun Mami că sună mai de la inimă, mai drăgăstos, trecând substantivele comune la proprii. Cu puține zile înainte de sfârșitul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tortă cu șocolată ; în această clipă este mai destins ca oricând, îl înseninează bucuria unui școlar ce aude sunând de recreație. Nu mai este silit să susțină conversația și va avea destulă răbdare până când Profesorul își va regla afacerile cu consoarta... — Sophie... ai auzit, nu ? Sophie nu i-a spus doar că regele a murit... șușotește Margot. Sophie a mai spus încă un lucru pe care urechea ei ageră l-a auzit, sau ochiul ei ager l-a înțeles, chiar fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Pentru că societățile tale îți ocupă prea mult timp de la o vreme... Dar nu au trecut, iată, nici cinci minute și a început să se îndoiască de adevărul vorbelor sale ! Cât despre oportunitatea de a face reproșuri în public unei tinere consoarte, ce să mai vorbim ! Iar furia care, în ultima jumătate de oră, îl împingea să alerge după ea, s-o lovească, oriunde ar încerca ea să se ascundă, furia aceasta a dispărut dintr-odată, fără urmă. Obișnuită cu excesele lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de toate bucuriile ei. Bărbați care-și amintesc, la maturitate, de bâjbâielile juvenile (și tineri din anii ’60-’70, care încă nu prea au ce să-și amin tească, în afara unei prime „experiențe“ erotice, complet ratată). Soți văzuți de consoarte : Mironescu prin ochii Sofiei, Niki prin cei ai Ivonei, „lighioana bătrână“ invocată la tot pasul de Vica. Și reciproca valabilă : neveste analizate, în cadre diferite, dar cu aceeași dureroasă acuitate, de către bărbații lor. Amante văzute în public și mângâiate în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cairo și Luxor. Pe plan religios, în regiunea Siria-Palestina erau venerate multe divinități reunite într-un panteon în fruntea căruia domnea divinitatea numită ’ēl (= Dumnezeu), considerată însă inactivă, în timp ce căpetenia reală era ba‘al (= Domnul), zeul providenței și al fertilității. Consoarta lui ba‘al era Astarte (’ăšērăh), o divinitate descrisă drept războinică și sângeroasă. Funcțiunile exercitate de ba‘al ne oferă cheia de lectură a sistemului: în regiunile în care apa era insuficientă și agricultura depindea în mod decisiv de ploile
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fără să mă anunțe. D-aia nici nu-i plătesc consumația. Da’ nici ăilalți... 154 URZICI VENINOASE Duminica e pentru mine ca pentru alți mulți cetățeni nativi ai scumpei patrii, una dintre cele mai obositoare zile nelucrative. De dimineață iubita consoartă m-a trimis să mă relaxez la cules de urzici, un produs de post, un produs biblic ca și mana cerească, un produs fitoterapeutic și european despre care s-a scris mult, enorm de mult, începând cu academicieni și terminând
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
că împotrivirea e prea mare l-au rugat pe agentul sanitar să înfingă un ac în spatele gâtului scroafei. Scroafa, în urma “mușcăturii" a început, după câteva zile, să se învârtă, să sforăie și să se tăvălească. Când au văzut popa și consoarta așa ceva au trimis după Mișa, Vasile & Co să vină și să zică ce-i de făcut. "Păi, ce să fie? Acum turbăciunea e doar la cap. S-o lăsăm să moară creștinește când o cuprinde-o cu totul!" Iar cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]