1,422 matches
-
convingerea cu care reconcilierea sacramentală era celebrată. Uneori, spovada frecventă se poate transforma într-un moment prin care persoanele vârstnice sau bolnave își caută alinarea psihologică, având tendința de a trăi celebrarea sacramentală ca pe un fel de mecanism de consolare. Prin dialogul lor cu confesorul, pot căuta doar anumite remedii de natură psihică sau psihoterapeutică. Cu toate că nu acesta este scopul sacramentului, totuși, este recunoscut și acest rod al întâlnirii cu Cristos care mângâie și întărește. Biserica consideră necesară o atenție
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în general și clasa politică în special, dezbaterile din cercurile politice englezești erau importante pentru că arătau faptul că, dincolo de diferite rațiuni politice, existau și lideri politici europeni interesați de soarta românilor de la nordul Dunării". Aceste dezbateri vor fi totodată o consolare necesară și o puternică încurajare pentru nenorociții locuitori ai Principatelor care se văd abandonați de toată lumea și istoria va prezenta cu mândrie generațiilor viitoare exemplul unui om de bine care va fi făcut atât pentru a alina suferința unei mari
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
susținere socială scăzută, riscul mortalității crește. Istorictc "Istoric" Afilierea se numără probabil printre cele mai spontane și mai frecvent utilizate moduri de apărare. Dintotdeauna, persoanele aflate în dificultate se întorc spre celălalt, căruia îi împărtășesc problemele, asigurându-și astfel o consolare. Freud nu a inclus afilierea printre mecanismele de apărare pe care le-a studiat. Deși menționează (destul de rar, de altfel) sentimentele sociale, el le interpretează fie ca formații reacționale utilizate împotriva pulsiunilor înnăscute de distrugere, fie ca sublimare a tendințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o familie survine un deces, există obiceiul ca toți apropiații, vecinii, prietenii să se adune în jurul persoanelor îndoliate și să își exprime condoleanțele și sprijinul lor. Această reuniune are loc de obicei în timpul unei ceremonii religioase (o altă sursă de consolare, deoarece religiile promit viața veșnică). Dar unde și cum poți fi alături de apropiații unui defunct ateu? Simțindu-și sfârșitul aproape, o persoană care nu voia să-și priveze familia de o înmormântare decentă, dar nici să aibă parte de funeralii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de visele avute, comentează amintiri din copilărie care le revin în minte (...), își citesc împreună scrisorile”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Afilierea diferă de altruism: a te îndrepta spre ceilalți pentru a căuta consolare este altceva decât a le oferi un ajutor. DSM-IV (1994/1996), care are grijă să opereze distincția între cele două mecanisme, desemnează afilierea în termenii următori: „Individul se întoarce spre semenul său pentru un ajutor sau un sprijin, ceea ce implică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
PD-L, fostul ministru de Interne și al treilea în ierarhia de partid, Vasile Blaga, a pierdut alegerile în fața lui Sorin Oprescu. Că acesta nu a mai candidat sub culorile politice ale PSD, ci ca independent, era doar o slabă consolare pentru partidul lui Traian Băsescu, ca și faptul că, împreună cu reprezentanții PNG-CD, a reușit să dețină majoritatea absolută în consiliul general. Imediat după aflarea rezultatelor, Blaga și-a asumat personal eșecul, lăsând să se înțeagă că demisionează din fruntea organizației
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
mistic, ne ușurează și ne mijlocește răspunsul: „Le coeur a ses raisons, que la raison ne connait pas” (inima își are rațiunile sale, pe care rațiunea nu le cunoaște). Iar de aici, pasul la predica de pe munte a Mântuitorului cu consolarea și încurajarea ei nespuse: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” vine de la sine. Ori, curată a fost - o afirm cu toată tăria - inima lui Nicolae Petrașcu. Sebastian Mocanu P.S. Unele date din traiectoria vieții lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
moderni au pierdut în mare măsură contactul cu interpretările alegorice ale bibliei, interpretări care erau păstrate cu sfințenie în arta și arhitectura marilor catedrale medievale și care încă fac parte din limbajul teologic al tra‑ diției ortodoxe răsăritene. O oarecare consolare constă în faptul că interpreta‑ rea bibliei a fost doar rareori văzută ca o problemă simplă, cititorii moderni nefiind primii care întâmpină dificultăți în abordarea bibliei. În timpul vieții pământești a lui Cristos, exista o varietate considerabilă cât privește interpre‑ tarea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
formă atît de severă a DT încît ei necesită un agent antipsihotic pentru supresia DT. în ciuda faptului că acest drog poate produce în continuare mai multe schimbări nedorite, simptomul poate fi redus. în rare cazuri, este însă de neevitat. O consolare poate fi aceea că DT este uzual progresivă timp de un an de la debutul său apoi nu se mai înrăutățește, chiar dacă medicația antipsihotică a fost continuată. 3. Terapie medicamentoasă: Tratamentul DT s-a bazat pe balanța dopaminoacetilcolină și înclude agenții
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
benzină se dă puțină, cu multă economie etc. Nimeni nu m-a putut lămuri dacă grandioasele realizări ale epocii Ceaușescu sunt mai necesare pentru noi, cei de azi, decât satisfacerea lipsurilor mai sus arătate. Noi să luptăm cu nevoile, cu consolarea că urmașii vor prețui realizările? Sper să-mi dați un răspuns, căci nu înțeleg. Șeful statului primește zilnic vizita unor oaspeți străini: șefi de state sau de guverne, delegații ale partidelor politice sau ale unor parlamente, oameni politici, gazetari etc.
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sufletul lumii, acea lume care m-a sprijinit pe toată durata suferinței mele cu dragostea, cu rugăciunea și cu participarea. Chiar în clipele cele mai tragice, când sentimentul singurătății mele mă copleșea, gândul luminos al solidarității noastre spirituale îmi aducea consolarea salvatoare. Am înțeles că suferința cea mai mare este izolarea nu fizică, materială, ci izolarea spirituală, pierderea sufletească în neantul singurătății. Dar acolo unde este iubire, este și comuniune, în ciuda zidurilor, a gratiilor și a terorii. Pentru toată această dragoste
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dovedește de la început foarte diferită de atitudinea noastră contemporană seculară. În comemorarea ritualizată, suferința individuală face corp comun cu cea a colectivității. Odată trecut momentul de doliu, viața revine în înțelegerea ciclică a existenței de pe pământ. După deznădejde începe timpul consolării. În Numeri se spune: Atunci toată obștea a ridicat strigăt și a plâns poporul toată noaptea aceea"uu. Midrash-ul plasează această noapte la Tish'a be-av, adică a noua zi a lunii ebraice av (iulie-august). Interpretarea care-i este dată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
merg și mai departe decât Avraam. Aici este răspunsul. Departe de a-și abandona poporul, Dumnezeu l-a pus din nou la încercare, așa cum făcuse cu patriarhul său. Iar poporul a răspuns încă o dată speranțelor și așteptărilor Lui. Aceasta este consolarea. Cronicarii, ca supraviețuitori, ușurează durerea și îndoielile încercând să răspundă la întrebările grave puse de prima Cruciadă. Și ofereau astfel elementele pe care putea fi reconstruită o viață evreiască sfărâmată 13. În paralel, în contrast cu existența chinuită a evreilor medievali, șederea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o rugăciune echivalentă, Ashkava ("Rugăciune pentru odihnă"). Fiecare bărbat evreu chemat să citească Tora o rostește în amintirea morților din familia lui. Deschisă de recitarea unor versete din Psalmi și din Pilde, această rugăciune se termină cu următoarele cuvinte de consolare: "Fie ca el (sau ea) și toți copiii lui Israel care dorm în pace în țărână să primească îngăduința și iertarea lui. Aceasta să fie voia Lui, iar noi vom spune: Amin". Se încearcă astfel mângâierea celor vii prin această
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
acestea capătă proporții exagerate. Trebuie totuși să le analizăm cu precauție și să vedem în ele în primul rând răspunsuri stabilizatoare pentru grup. Efectul lor cumulativ subliniază constanța evreilor în fața suferinței, în timpuri nesigure când fiecare avea nevoie de o consolare și de un sprijin pentru a continua să rămână evreu în fața valului de asalturi intermitente inspirate de febra religioasă și când grupul însuși, amenințat de dezintegrarea "națională" și "religioasă" prin expulzări, trebuia să-și asigure perpetuarea și coeziunea. Acest tip
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
găsim totuși nicio apologie a martiriului așa cum am văzut în zona așkenază, în timpul Cruciadelor și al revoltei cazace. Martirul nu este nicăieri erijat în model de pietate. Tatăl lui Maimonide, Maimon ben Iosif, a scris el însuși o Epistolă de consolare pentru a-i îmbărbăta pe evreii care se convertiseră la islam și continuau să trăiască în exterior ca musulmani, practicând totuși iudaismul în secret 32. El se opune ideii de a accepta martiriul pentru a evita convertirea forțată. Desigur, atât
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
marcat în profunzime generații la rând, cum continuă să facă și astăzi genocidul din al Doilea Război Mondial, ne rămân totuși, pentru a ne face o idee, toate scrierile de durere pline de această așteptare, de această speranță într-o consolare care încă întârzie să vină. Cataclismului suferit de evrei i se asociază spectacolul extraordinar al ascensiunii Imperiului Otoman, o putere musulmană capabilă să facă treptat creștinătatea să se plece pe câmpul de luptă. Sfârșitul lumii părea apropiat în ochii unui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de frământare spirituală, revelând teama părăsirii de către Dumnezeu, în consonanță cu această perioadă de excluziune agravată, preludiu al expulzării 45. Dacă interferențele dintre discursurile sefard și așkenaz despre suferință nu lipsesc și dacă și unele, și celelalte au drept finalitate consolarea, aceste elegii oferă puține referiri la martiriu și nu trădează încă puternica așteptare mesianică exprimată mai târziu într-o "istoriografie" a suferinței produsă după expulzare. Istoria în slujba memoriei Potrivit lui Y.H. Yerushalmi, ruptura constituită de expulzarea din Spania în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
facă din autorul ei reprezentantul arhetipic al viziunii lacrimale asupra istoriei evreiești. În această privință, el a fost influențat de relatările despre Cruciade preluate din alte surse, căci în secolul al XVI-lea originalele încă nu fuseseră publicate 49. Impactul Consolării pentru tribulațiile lui Israelxxx, cartea lui Samuel Usque, un cripto-evreu care se refugiase la Ferrara, în Italia, după expulzare, pară de asemenea să fi fost important în elaborarea Văii plângerii 50. Opera lui Usque, publicată la Ferrara în 1553, se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Icabo, care ar fi patriarhul Iacov care plânge soarta lui Israel; Nuinco, sau Naum, care acționează ca un consolator; și Zicaero, sau Zaharia, amintind trecutul, cu promisiunea mângâietoare a izbăvirii. Pentru autor, când poporul evreu este în suferință, el găsește consolare comparând relele din trecut cu acelea din prezent. Usque povestea nenorocirile poporului lui Israel pentru că era convins că ele se vor sfârși curând. El se referă la Biblie pentru a arăta că păcatul cel mai grav al lui Israel este
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
convertiri, din alte perioade, sunt eliminate în traducere. Nu există nici problema marană: evreii din Spania și Portugalia ar fi suferit și ar fi murit ca sfinți martiri, de fapt ca frații lor așkenazi, preferând sfințirea Numelui lui Dumnezeu în locul consolării lumești a botezului 56. Or, s-a întâmplat tocmai contrariul! Discursul suferinței și virtuțile lui terapeutice nu țin așadar de același registru în cele două universuri. Alegerea sefardă a vieții în locul morții a influențat, probabil, și comportamentele pe termen lung
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tonul cărții, care este o relatare a persecuțiilor și distrugerilor îndurate de evrei de-a lungul secolelor. Și repune în prim-plan, ca în literatura rabinică tradițională, tema suferinței suportate din iubire. "Povestirile suferințelor din trecut au și cânturi de consolare pentru viitor", scrie el. Bernfeld precizează că, elaborând cartea, scopul său era "de a întocmi martirologiul poporului lui Israel după surse scrise originale, cu comentarii istorice"67. Iar pentru asta se folosește de relatări și de poezia liturgică. Și pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
supraviețuitori. Printre care aceasta: ce făcea Dumnezeu la Auschwitz, simbol al răului absolut? O întrebare care amintea de cele pe care evreii și le puseseră deja în trecut, în momente de mare tristețe, și la care dăduseră multiple răspunsuri de consolare, inclusiv pe cel al pedepsei colective pentru păcatele săvârșite. După genocid, acest răspuns părea să nu mai aibă sens, ca și altele care marcaseră totuși mult timp existența evreiască, iar acum mulți evrei respingeau viziunea tradițională a unui Dumnezeu providențial
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
suferă, dar nu li se permite să înțeleagă. Genocidul se transformă într-un mister de esență religioasă. La fel, cei care-l acceptă ca atare devin noi Iovi acel Iov care nu căuta motivele suferinței lui -, dar sunt lipsiți de consolarea pe care o oferea credința în acel Dumnezeu drept care se revelează la sfârșitul dialogului biblic. Astfel, suferința ar fi iremediabil condamnată la tăcere, închisă într-o solitudine vecină cu elecțiunea, o solitudine și o elecțiune alese deliberat de grupul însuși
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
indestructibilă care a rezultat 29. Nimic nu ne obligă totuși să credităm cu absolută certitudine antisemitismul pentru continuitatea identității evreiești, dacă nu cumva ne plasăm în acea "istorie lacrimală" care produce mai multe lacrimi decât istorie, mai multă suferință decât consolare și care, pe deasupra, reducându-i pe evrei la starea de eterne victime, face din ei spectatorii pasivi ai propriei suferințe. În suferință nu există viitor. Iudaismul recomandă viața. Cel puțin dacă dăm crezare Deuteronomului: "Viață și moarte ți-am pus
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]