644 matches
-
sunt circumstanțe atenuante pentru acțiunile sale. El a cerut moartea de secure și a implorat mila regelui pentru tânăra sa familie. Apărarea lui a fost în zadar; argumentele sale au fost contrazise de către Coke și Northumberland și, împreună cu șapte alți conspiratori, a fost găsit vinovat de înaltă trădare de către juriu. Digby a strigat: „dacă aș putea auzi doar pe unul din măriile voastre spunând că mă iartă, voi merge mai bucuros la moarte.” Răspunsul a fost scurt: „Dumnezeu să te ierte
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
Amboise. Conjurații au în program să lovească la palat cu complicitatea gărzilor regale, pentru a-l răpi pe rege și a-i elimina pe Guise, în caz de rezistență. O mare forță armată în extern trebuie să garanteze securitatea operațiunii. Conspiratorii au probabil în secret și sprijinul prințului de Condé, tânărul și ambițiosul frate al regelui Navarei, Antoine de Bourbon. În timpul lunii februarie, la curte au fost primite mai multe avertismente în privința existenței complotului. În fața pericolului crescând, consiliul regal, la sfatul
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
regele semnează un edict care oferă o amnistie generală protestanților. Dar este prea târziu, complotul este deja în curs. Din toate provinciile regatului trupe de oameni se îndreaptă spre Castelul Amboise, unde se află curtea. În orașele Tour și Orléans, conspiratorii distribuie bani și arme. Prost organizată, conjurația va sfârși într-o baie de sânge. Destinul său se joacă în 15 martie când ducele de Nemours reușește să aresteze câțiva dintre principalii conjurați. Zilele următoare, dezorientate, trupele de rebeli compuse din
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
de Theophano în anturajul ei cei doi amanți se întâlniră chiar în palat, fără ca Nichiphor să bănuiască ceva și puseră la cale complotul. Nu era vorba de altceva decât de asainarea basileului. Ioan găsi ușor complici printre generalii nemulțumiți; între conspiratori, între Tzimiskes și împărăteasă, avură loc numeroase discuții; în sfârșit, grație complicității gineceului, oamenii înarmați fură introduși în palat și ascunși în apartamentele Augustei. Era în primele zile ale lui decembrie, povestește Leon Diaconul, care ne-a lăsat o istorisire
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
și Nichiphor puse să se cerceteze apartamentul femeilor, dar fie că s-a căutat superficial fie că n-au vrut să găsească nimic, n-au descoperit pe nimeni. Între timp venise noaptea: pentru a lovi, nu așteptau decât pe Tzimiskes. Conspiratorii avură atunci o teamă: dacă împăratul se închidea în camera lui, dacă trebuia forțată ușa, dacă se deștepta din pricina zgomotului, totul va fi pierdut. Theophano, cu un sânge rece care înspăimântă, se însărcină să îndepărteze obstacolul. Târziu ea se duse
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
ningea și peste Bosfor sufla un vânt prevestitor de furtună. Într-o barcă mică, Ioan Tzimiskes ajunse pe plaja pustie care se întindea sub zidurile castelului imperial Bucoleon. Cu ajutorul unui coș legat cu o frânghie, fu tras în gineceu și conspiratorii, cu șeful în frunte pătrunseră în camera suveranului. Acolo urmă un scurt moment de spaimă: patul era gol. Dar un eunuc din gineceu, care cunoștea obiceiurile lui Nichiphor, arăta conspiratorilor pe basileu întins într-un colț dormind pe pielea de
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
coș legat cu o frânghie, fu tras în gineceu și conspiratorii, cu șeful în frunte pătrunseră în camera suveranului. Acolo urmă un scurt moment de spaimă: patul era gol. Dar un eunuc din gineceu, care cunoștea obiceiurile lui Nichiphor, arăta conspiratorilor pe basileu întins într-un colț dormind pe pielea de panteră. Ei se aruncară furioși asupra lui. Phokas se deșteptă de zgomot și se ridică. Cu o lovitură puternică de sabie unul din conspiratori îi crăpă capul din creștet pănă
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
care cunoștea obiceiurile lui Nichiphor, arăta conspiratorilor pe basileu întins într-un colț dormind pe pielea de panteră. Ei se aruncară furioși asupra lui. Phokas se deșteptă de zgomot și se ridică. Cu o lovitură puternică de sabie unul din conspiratori îi crăpă capul din creștet pănă la sprânceană. Plin de sânge nenorocitul striga: "Theotokos, ajută-mă" Fără să-l audă, criminalii îl târăsc la picioarele lui Tzimiskes care îl înjură în mod grosolan și cu un gest brutal îi smulge
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
i-au propus lui Grandi să-i succeadă lui Mussolini.. Mișcarea de contestare a lui Mussolini a câștigat noi adepți, printre care Giuseppe Bottai, ministrul culturii și pe cel de-al doilea om în partid, ginerele lui Mussolini, Galeazzo Ciano. Conspiratorii au stabilit ca pe ordinea de zi a viitoarei reuniuni a „Marelui Consiliu al Fascismului” să treacă propunerea de restaurare a controlului direct al regelui asupra politicii Italiei. După ședință Marelui Consiliu de pe 23 iulie 1943, în care ordinea de
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
dormitor 7. Călătorie în Orașul Spațial 8. Dezbatere asupra unui robot 9. Elucidare din partea unui spațial 10. După-amiaza unui detectiv 11. Evadare pe benzi 12. Cuvinte din partea unui expert 13. Comutare asupra mașinii 14. Puterea unui nume 15. Arestarea unui conspirator 16. Întrebări privind un motiv 17. Încheierea unui proiect 18. Sfârșitul unei anchete Criticul Groff Conklin a lăudat romanul pentru modul în care Asimov "a combinat interesul său pentru robotică și preocuparea sa pentru sociologia unei lumi de mâine nebună
Cavernele de oțel () [Corola-website/Science/309665_a_310994]
-
Lethington ca ambasador la curtea Angliei pentru a pune în discuție cazul ca Maria să fie numită moștenitoare prezumptivă a tronului englez. Elisabeta a refuzat s-o numească moștenitoarea ei temându-se că acest lucru ar fi o invitație pentru conspiratori s-o înlocuiască cu succesorul desemnat. Maria Stuart și-a îndreptat atenția pentru a-și găsi un nou soț din regalitatea Europei. Când unchiul ei, Cardinalul de Lorena, a început negocierile cu Arhiducele Carol al Austriei fără consimțământul ei, ea
Maria Stuart () [Corola-website/Science/310063_a_311392]
-
corpului ofițeresc pentru o asemenea acțiune până când Führerul nu întreprinde noi pași spre declanșarea războiului. Halder îi ceruse de altfel lui Oster să conceapă planuri pentru declanșarea unei lovituri de stat. Weizsäcker și Canaris erau la curent cu aceste planuri. Conspiratorii nu au căzut însă de acord asupra soartei lui Hitler după ce ar fi fost îndepărtat de la putere. Cospiratorii au căzut de acord însă ca Halder să declanșeze lovitura de stat de îndată ce Hitler ar fi întreprins pași clari pentru declanșarea războiului
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
puțin până la atentatul din iulie 1944. Pe 13 septembrie, prim-ministrul britanic Neville Chamberlain și-a anunțat vizita în Germania, în timpul căreia urma să-l întâlnească pe Hitler, pentru a dezamorsa criza Cehoslovaciei. Acest fapt a produs incerititudine în rândurile conspiratorilor. Când, pe 20 septembrie, se părea că negocierile vor eșua, iar Chamberlain va reziste presiunilor lui Hitler, planurile pentru lovitura de stat au fost revizuite și finalizate. Tot ce mai trebuia era ca Halder să dea semanalul de delanșare a
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
acord cu organizarea unei întâlniri la München, în timpul căreia a fost de acord cu dezmembrarea Cehoslovaciei. Acordul de la München a demoralizat și divizat opoziția germană. Halder a declarat că nu va mai sprijini în viitor nicio lovitură de stat. Restul conspiratorilor erau total lipsiți de putere. În 1939 devenise evident că Hitler se pregătea de război, iar planurile pentru o lovitură de stat au fost reactualizate. Oster păstrase contactele cu Halder și Witzleben, chiar dacă Witzleben fusese transferat la Frankfurt am Main
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
moment în stăpânirea Poloniei. Situația din 1939 era însă însă diferită în mod fundamental față de cea din1938. Dacă în 1938 fuseseră făcute planuri pentru o acțiune a armatei ca un tot, lovitură care să-l înlăture pe Hitler, în 1938 conspiratorii recunoșteau că o mișcare de o asemenea amploare nu mai este posibilă, iar cei care urmau să acționeze erau mai degrabă funcționari publici și mult mai puțini militari. Opoziția a cerut din nou englezilor și francezilor să se opună lui
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
și mult mai puțini militari. Opoziția a cerut din nou englezilor și francezilor să se opună lui Hitler. Halder s-a întâlnit în secret cu ambasadorul britanic Nevile Henderson pentru a cere guvernului de la Londra să reziste planurilor lui Hitler. Conspiratorii au conceput noi planuri pentru înlăturarea lui Hitler în momentul în care ar fi declarat război Poloniei. În ciuda faptului că acum atât Franța cât și Anglia erau gata să declare război în sprijinul aliatului polonez, odată cu apropierea momentului critic, Halder
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
și Halder și să le ceară să-l îndepărteze de la putere pe Hitler și să prevină războiul. În ciuda oricăror pregătiri, Hitler și-a pus în aplicare planurile și, pe 1 septembrie, Germania a invadat Polonia. Izbucnirea războiului a împiedicat mobilizarea conspiratorilor. Halder a continuat să aibă o atitudine ambiguă. La sfârșitul anului 1939 și începutul lui 1940, Halder s-a opus planurilor lui Hitler de invadare a Franței, și a rămas în legătură cu conspiratorii prin intremediul generalului Carl-Heinrich von Stülpnagel. Au fost
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
a invadat Polonia. Izbucnirea războiului a împiedicat mobilizarea conspiratorilor. Halder a continuat să aibă o atitudine ambiguă. La sfârșitul anului 1939 și începutul lui 1940, Halder s-a opus planurilor lui Hitler de invadare a Franței, și a rămas în legătură cu conspiratorii prin intremediul generalului Carl-Heinrich von Stülpnagel. Au fost din nou concepute unele planuri pentru declanșarea unei lovituri de stat și pentru prima oară s-a propus asasinarea lui Hitler cu ajutorul unei bombe. Un grup separat de ofițeri numiți „Grupul de
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
separat de ofițeri numiți „Grupul de acțiune Zossen”, de la cartierul general de la Zossen, făcea de asemenea planuri pentru declanșarea unei lovituri de stat. Când în noiembrie 1939 părea evident că Hitler este gata să ordone un atac imediat în vest, conspiratorii l-au convins pe generalul Wilhelm Ritter von Leeb, comandantul Grupului de Armate C de la frontiera cu Belgia, să sprijine o lovitură de stat dacă Hitler ar fi declanșat războiul cu occidentul. În același timp, Oster i-a prevenit pe
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
ar fi declanșat războiul cu occidentul. În același timp, Oster i-a prevenit pe olandezi și pe belgieni asupra atacului plănuit de Hitler, dar aceste avertismente nu au fost crezute. În momentul în care Hitler a amânat atacul până în 1940, conspiratorii au pierdut un alt moment favorabil, iar Halder a ajuns la concluzia că poporul german nu ar fi acceptat o lovitură de stat. Conspirațiile eșuate din 1938 și 1939 au scos în evidență părțile puternice dar și slăbiciunile corpului ofițeresc
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
avion cu dictatorul, să ia un pachet cu el, pachet pe care ar fi trebuit să-l transmită generalului Helmuth Stieff. Pachetul era de fapt o bombă, camuflată în două sticle de coniac, împachetate într-o cutie de lux. Un conspirator, locotenentul Fabian von Schlabrendorff, a reglat declanșatorul exploziei și a predat pachetul lui Brandt, care s-a urcat în același avion cu Hitler. Complotiștii sperau ca avionl Focke-Wulf 200 "Condor" al dictorului să explodeze după 30 de minute, în zona
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
răspuns asemănător. Posibilitatea unui complot anti-Hitler, la care să participe armata ca un tot, părea mai depărtată ca niciodată. În mod demn de remarcat, niciunul dintre ofițerii superiori contactați nu a raportat convorbirile cu complotiștii. Cu toate acestea, zilele când conspiratorii civili sau militari puteau acționa fără să fie descoperiți se apropiau de sfârșit. După înfrângerea de la Stalingrad, Himmler a considerat că este foarte posibilă existența unor conspirații împotriva regimului. El deja îi suspecta pe Canaris pe oamenii acestuia din Abwehr
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Canaris pe oamenii acestuia din Abwehr. În martie 1943, doi dintre aceștia din urmă, Oster și Hans von Dohnanyi, au fost demiși. Deși existau unele bănuieli în ceea ce îi privește, nu au existat suficiente dovezi pentru a-i aresta. Dintre conspiratorii civili, Dietrich Bonhoeffer a fost arestat, iar Goerdeler a devenit suspect. Gestapoul l-a luat în vizor pe Dohnanyi după ce l-a arestat pe Wilhelm Schmidhuber, un contabandist și speculator de valută care îl ajutase pe primul în diferite ocazii
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
puternic pe Canaris în acel moment, sau dorea să-l protejeze pentru scopuri personale necunoscute. Gestapoul nu a reușit să obțină date mai complete despre amploarea rețelelor de rezistență. În primul rând, Gestapoul nu a reușit să descopere rețeau de conspiratori din cadrul Grupului de Armate Centru. Dezastrul de la Stalingrad, care provocase Germaniei piederea a peste 400.000 de soldați, a provocat valuri de furie și nemulțumire în rândul societății germane și a zdruncinat total încredera cetățenilor de rând în „victoria finală
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
partea regimului lui Hitler. Populația îi gratula pentru ceea ce era considerată revanșa pentru umilitoarea înfrângere din 1918. Sarcina de continuare a mișcării de rezistență a revenit pentru o vreme civililor, deși și în rândurile armatei a rămas un corp al conspiratorilor anti-Hitler. Carl Goerdeler, fostul primar al orașului Leipzig, a devenit o figură de primă importanță a rezistenței. Printre asociații săi s-au numărat diplomatul Ulrich von Hassell, ministrul prusac de finanțe Johannes Popitz, și aristocratul Helmuth James Graf von Moltke
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]