2,219 matches
-
întotdeauna energică; următoarea, moale. Ceea ce se cheamă "înțelepciune" nu e, în fond decât un veșnic "după ce mă gîndesc", adică nonacțiunea ca prim gest. Ani de zile, o viață de fapt, să nu te fi gândit decât la ultimele clipe, ca să constați, când te apropii în sfârșit de ele, că va fi fost degeaba, că gândul morții ajută la tot, doar să mori nu. Nu e profund, nu e autentic decât ceea ce ascundem. De unde forța sentimentelor abjecte. Am toate defectele celorlalți și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prezentate în actul de sesizare, a documentelor și a punctelor de vedere primite, atât asupra prevederilor menționate în sesizare, cât și asupra celor de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate. În cazul în care Curtea Constituțională constată, cu votul majorității judecătorilor, că legea este neconstituțională, va comunica Președintelui României decizia respectivă, pentru a se bloca promulgarea legii. Această decizie se va comunica și celor două camere ale Parlamentului și primului-ministru. Atunci când prin decizie se constată fie constituționalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
să le produc în mod indirect, creând valoare cu munca și uneltele mele. Problema mea este cum să le produc în modul cel mai avantajos posibil. În consecință, arunc o privire asupra lumii valorilor, rezumată în ceea ce numim preț curent. Constat, pe baza datelor acestui preț curent, că mijlocul prin care eu pot avea cea mai mare cantitate posibilă de combustibil, de exemplu, cu cea mică cantitate posibilă de muncă, este să fac o mobilă, să o livrez unui belgian, care
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
inteligența goală. De altminteri este ciudat să constat o dată mai mult că Apusul începe să trăiască cultural în marginalitate, de unde până acum ne obișnuise cu clasicitatea. Până și câte o nebunie ca fauvismul sau suprarealismul erau trecute în clasicitate. Or, constat acum, cultura apuseană nu mai are forța asta. Nebuniile unui Déleuze, de pildă, sau performanțele de acribie ale lui Foucault din câte o carte ca La volonté de savoir (primul din șase volume anunțate!) sânt simple proliferări ale "scriiturii" care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de iluzii". Iar prima iluzie care se prăbușește în "sistemul" meu este, nu întîmplător, tocmai filozofia, așa după cum primele semne de recuperare și de reconstrucție a iluziei încep, așa cum era și firesc, în epicentrul însuși al prăbușirii când, la Heidelberg, constat că sânt din nou capabil de halterofilie metafizică. Faptul că interpretarea unui text dificil redevine pentru mine o preocupare, că pot să mă dedic "codului" filozofiei și să recuperez sensul gratuității și al "nebuniei" ei, este, în contextul "medical" al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eu să mă uit în lături, nu după femei, Doamne ferește, ci după o metodă eficace de slăbire. Cei care ați pățit ca mine, nu disperați, lumea este plină de rețete de slăbire, unele atât de eficiente încât la sfârșitul curei, constați chiar cu ochiul liber, că ai mai luat în greutate, măcar cinci kile. Eu nu sânt din cei, care să se arunce în necunoștință de cauză într-o asemenea aventură, presupus gastronomică, fără să mă documentez temeinic. Și am citit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
traducerii neologismelor de proveniență franceză stâlcite de autor, a indicațiilor scenice, a repetițiilor, a clișeelor, a numelor proprii, a poreclelor și a formulelor de adresare afectivă, transferarea referințelor culturale, redarea interjecțiilor, a punctuației și a derizoriului. "Deși se intitulează adaptare", constată Magda Jeanrenaud, "traducerea pieselor lui Caragiale nu specifică însă și dacă a fost făcută pentru scenă sau pentru o ediție destinată lecturii. [...] Această indecizie subminează proiectul traducătorilor și suspendă oarecum traducerea într-un no man's land: nici traducere savantă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
sesiza în Macedonski o categorie de politicieni "roșii" pe care turcii i-au numit genabet-tacâm. Jurnalistul prefațează, cu această "fiziologie", publicarea documentelor, în același număr, dezvăluind cine este "cenușerul". Și, nu după muilt timp, mare i-a fost mirarea când constată (la 21 aprilie 1879) că, la noi, corupția nu numai că nu este sancționată de lege, dar și premiată, în cazul aceluiași "cenușer": "D. Al. A. Macedonski, fost director al prefecturei Silistra, în care calitate a comis escrocherii în acte
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în structura textului filozofic, alături de împrumuturi neologice, un mare număr de cuvinte vechi și populare, deseori în structuri sintagmatice care le conferă nuanțe conotative. Deși poet și deși opera sa filozofică lasă impresia unei frecvente utilizări a metaforicului, teoretic el constată (și susține) necesitatea unei depline delimitări între artă și filozofie sub aspectul alcătuirii discursului. După Blaga, gînditorii cu înclinații artistice au încercat de obicei să asimileze filozofiei numeroase procedee specifice artei. Asemenea gînditori sînt însă dominați mai mult de o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exclude anumite domenii ale învățării mai greu de evaluat: atitudini, comportamente, trăsături de personalitate etc; - este centrată pe cunoștințe; - notarea este un scop în sine, un mijloc de clasificare sau certificare; - este sinonimă cu noțiunea de control al cunoștințelor; - evaluatorul constată, compară și judecă. Este centrată deci pe elev și apreciază conformitatea cunoștințelor predate (lecția învățată) cu o scară de valori care este lăsată la aprecierea profesorului și rămâne în mare parte implicită, nu se comunică elevilor; - incriminează doar elevul, nu
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
pare cu atât mai scandaloasă cu cât Jean-Paul Dumont însuși - evident! - o semnalează, o remarcă și nu se abate de la regulă, instalându-l pe Democrit în această relație de supunere față de Socrate. Toți cei care se ocupă de filosoful materialist constată, bineînțeles, falsul, dar nimeni nu-l înlătură scoțându-l pe Democrit din acest corpus în care este înecat pentru a i se interzice să navigheze sub propriu-i stindard. Pierdut în masă, el pare mai ușor de evitat. Pentru că iată
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
qualité de la marchadise este inférieure à celle que vous nous fournissiez habituellement. Sans doute, s’agit-il d’une erreure commise à l’emballage. Nous vous serions donc obligés de nous envoyer votre représentant le plus tôt possible, afin qu’il constate le fait par lui-même. Comptant sur une prochaine reponse, nous vous présentons, Monsieur, l’expression de nos sentiments tres respectueux (Ana Goldiș Firoiu, Ghid de corespondență oficială în limba franceză, Editura Valbert, Viena/ PC Graf, Deva, 1995). În scrisoarea redactată
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
la vreme, sau de fel, că lefile învățătorilor (de la comună) se plătesc la trei Iunie, că lemnele prevăzute pentru școale se dau prea târziu, că amendele celor avertizați nu se esecută, că frecvența din cauza aceasta e mică”. În alt loc constată „cu durere” că întreaga sumă prevăzută pentru „întreținerea școalei ș-a învățătorului nu treceau a treia parte din leafa primarului”. Totul ca într-un scenariu coșmaresc, violând normalul, firescul, raționalul. O ofensivă împotriva bunului-simț și întregii concepții despre școală și
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
cabotin și nu se întâlnește decât la rasele puternice. Vechii greci și francezii Ă popoare teatrale Ă dețin aici aproape un monopol. Francezul gândește pentru celălalt” (I, 296). El, care regretă că nu e măcar din când în când englez, constată, de data asta dezamăgit, că un englez, un neamț, un american nu doresc să impresioneze. Apoi continuă: „E plicticos orice om lipsit de vanitate, care nu ține să facă impresie. Vanitosul poate fi exasperant, dar nu și plicticos. Ce-i
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Discutați vreodată pericolele pe care le putea genera trecerea spre o automatizare de acest fel, în care mașinile ar putea înlocui oamenii? J.S. Nu ne făceam prea multe griji în această privință. Cibernetica reprezenta pentru noi o explorare intelectuală interesantă. Constat, de altfel, că "cibernetica" își pierde sensul. "Cibernetica" și "informatica" erau confundate într-un articol din Science et Avenir (Știință și viitor) din iulie 1995. Se poate spune orice despre "cibernetică", mai puțin "informatică". E ca și cum ai spu-ne "Literatura, numită
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
conducător, cu lacrimi în ochi, se gîndea nu numai la mica lui dramă pensionarea forțată, ci și la marea dramă a celor două... animale aciuate pe lîngă teatrul închis. Știți vreo soluție? Eu nu o văd. Iar melodrama relatată, acum constat, nici n-are mesaj, deci lui Mihalkov nu i-ar plăcea. Dar ce, o melodramă trebuie să placă? Rolul ei e să te emoționeze. Dacă n-ai prejudecăți și ești apt de emoție, firește!... Bădia Costache împarte bani la cîrciumă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
să te omorî, pentru ca, oricum, o faci prea târziu"22. Cioran generalizează, spunând că tocmai ideea morții este adevăratul imbold al tuturor elanurilor noastre vitale: "Mulți ani, de fapt, toată viața, să nu te gândești decât la momentele de pe urma, ca să constați, când, în sfârșit, acestea sosesc, că nu ar fi avut nici un rost, ca gândul la moarte ajuta la orice, numai să mori nu"23. Cioran nu este de acord cu morală intoleranță a creștinismului, conform căreia "Dumnezeu a dat, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
privințe, acceptarea rolului Animae, în erotica operelor camilpetresciene, conciliază opiniile polemice, dar purtate cu amenitate de Al. Paleologu, Al. George și Nicolae Manolescu pe marginea acestui subiect. Ca un preambul, să subliniem că autorul volumului de eseuri Spiritul și litera constată, pe urmele lui G. Călinescu, tenta autobiografică a pieselor Suflete tari și Jocul ielelor, ca și a câtorva lucrări epice.121 Nu ignoră nici latura donquijotească a personalității lui Camil Petrescu, amănunt ce îi va servi perfect drept concluzie a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
d'émancipation des états est fort ancien. Dans les Royaumes espagnoles, en Angleterre, en France on peut affirmer qu'il s'accentue dans le seconde moitié du XIIIe siècle et qu'il devient général au XIVe. Un peu partout, on constate entre le XIVe et le XVe siècles un recul de la potestats du souverain et des progrès simultanés de la liberté. Les états ont reconnu de bonne heure l'importance de l'Assemblée et dès les premières s'efforcent de lui assurer
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a devenit obiect al propriului său discurs. Secolul al XIX-lea oferă o imagine a capitalei franceze, oraș în afara oricărei comparații, notează Christophe Charle [p.8], centru al tuturor pasiunilor, nebuniilor, bogățiilor, puterilor. "Paris est devenu la capitale du monde", constată Aristide Saccard [Zola, LC, p.41]. Remodelarea haussmanniană le sugerează artiștilor o nouă imagine a capitalei care se exprimă prin introducerea a noi teme, genuri literare și ne-literare, spații, personaje, raporturi, sărbători, neliniști. Modernizarea comunicațiilor, a ritmului difuzării informațiilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
buzunarul sau, egoismul devine zeul zilei, iar Parisul devine universul banilor 19. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Parisul transformat nu mai apare ca spațiu lizibil modelat de Istorie, banul începe să remodeleze cu brutalitate țesutul urban, constată Ph.Hamon [1989, p.126]. Loc și centru al acumulării bogățiilor, capitala este strâns legată de capital, de unde o dublă inegalitate, între provincie și oraș, si chiar în interiorul urbei, între cartierele bogate și cele sărace, între bărbați și femei. În
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și materiale diferite afirmă Leopardi în notă ce însoțește poezia Imitație. Imitația perfectă, precizează poetul ermetic, nu poate fi obținută printr-o reproducere mecanică, exterioară textului ci numai prin reconturarea mentală a originalului în mod evocativ, imprecis. Așa cum am putut constată, îndepărtarea de hipertext este, mai întâi în opinia lui Leopardi, apoi pentru Quasimodo, condiția sine qua non a efectului estetic. Dată fiind distanță temporală și culturală ce ii separă pe moderni de antici, poeții acelor vremuri nu pot fi traduși
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sclavi vor fi uciși pînă la ultimul, ca urmare a intervenției lui Delano. Don Benito nu va supraviețui însă traumei, deși revenirea în lumea civilizată e lină și reconfortantă. În trei luni, moare și el, "urmîndu-și, într-adevăr, conducătorul", după cum constată, contemplativ, căpitanul Amasa Delano. Cauza decesului rămîne, se pare, o depresie profundă ("o negură adîncă peste suflet"), din care sud-americanul nu mai reușește să iasă. Identitatea lui psihică și cea socială au fost fundamental alterate de experiența-limită prin care a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
285). Singurătatea... "Prin urmare, istoria e și ascunsă, și redimensionată, falsificată astfel încât să răzbune complexul unui frustrat în ordine socială" (p. 13). G Călinescu... "După ce ai încheiat un interesat, și nu o dată încântat exercițiu de lectură pe paginile publicisticii călinesciene, constați că în transparența lor, indiferent de conținut, descoperi peste tot detalii de autoportret interior. E o lectură în palimpsest, de pertinență psihologică, la care te obligă umbra autorului insinuată sub mantia unui dublu sau proiectată direct. Direct sau nu, autoportretele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să mă citească pentru că altfel iau notă proastă. Cu atât mai mult cu cât a existat un moment dramatic în care s-a trecut de la citirea interzisă, pe sub bancă, la citirea obligatorie. Dacă îmi permiteți, ca să închidem discuția despre Arpagic, constat că noi, românii, avem o reală apetență pentru motani. Iată, alături de Arpagic al dumnea-voastră, pe scena politicii românești actuale a apărut un alt motan. Citând dintr-un "clasic", adică Traian Băsescu, "Felix! Felix motanul!". A, uite că la asta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]