1,488 matches
-
Tudor Drăganu, esențial în definirea naturii regimului politic este pentru Dana Tofan funcția de mediere a Președintelui. Autoarea emite o opinie extrem de interesantă ce merită a fi semnalată: articolul respectiv ar fi un "pact" între două viziuni politice din Adunarea Constituantă, cea republicană și cea monarhică, aceasta din urmă fiind justificată datorită faptului că Președintele, ca și monarhul constituțional, nu poate avea o apartenență politică 21. Constanța Călinoiu și Victor Duculescu afirmă fără echivoc faptul că România este o "republică semiprezidențială
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
autorilor Raportului CON, Constituția a avut la bază o viziune referitoare la felul cum Președintele își poate exercita atribuțiile, viziune care a fost infirmată în practică, Președinții exercitând "o influență politică și personală mult mai mare decât a dorit legiuitorul constituant să le ofere inițial"46. Spre deosebire de Raportul CPARPCR care nu făcea nici o recomandare în privința schimbării actualului regim politic cu un alt regim, Raportul CON face o astfel de recomandare: "o soluție este modificarea legii fundamentale și trecerea la un sistem
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
la secțiunea "Administrația publică locală" (art. 120-123) - primari, consilii locale, consilii județene, președinți de consilii județene? În opinia noastră, deși Constituția nu face o enumerare limitativă a acestor autorități, nici nu indică posibilitatea înființării prin lege a altora. Dacă legiuitorul constituant ar fi dorit ca prin lege să poată fi organizate și alte autorități, ar fi specificat acest lucru. Constituția enumeră o parte din competențele autorităților administrației publice locale. Constituirea unor noi organisme, în afara celor enumerate în Constituție care să aibă
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
XIX-lea, gândirea revoluționarilor europeni, și îndeosebi a revoluționarilor ruși* - marxiștii, socialiști revoluționari sau anarhiști* -, se înscrie în aspirațiile revoluției de la 1789: egalitatea în drept a cetățenilor, libertatea de exprimare și de asociere, instaurarea unui regim constituțional, alegerea unei adunări constituante. Iar revoluția rusă din februarie 1917, inaugurată cu intonarea Marseillaisei urmează, până în vara anului 1917, această pantă democratică și constituționalistă. în august 1917, guvernul lui Karenski este dominat de faza republicană a Revoluției Franceze, așa cum s-a schițat ea în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aceea numai de Robespierre; crearea pe 7 noiembrie 1917, a Consiliului Comisarilor Poporului, sub controlul din ce în ce mai autocratic al lui Lenin. Iar dacă Robespierre a abandonat „Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului” din 1789 în favoarea domniei Virtuții, Lenin proclamă, în fața Adunării Constituante, pe data de 18 ianuarie 1918, „Declarația Drepturilor Poporului Muncitor” care abolește drepturile omului în Rusia. Cu această diferență totuși în luna Thermidor a anului 1794, Adunarea are ultimul cuvânt contra lui Robespierre în vreme ce, în Rusia, Lenin este cel care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la punct un program democratic și social avansat - abolirea pedepsei cu moartea; ziua de lucru de opt ore; amnistie politică; libertatea cuvântului, a presei a întrunirilor și de asociere; abolirea discriminărilor dintre cetățeni: alegerea prin vot universal a unei adunări constituante. Ce-a de-a doua instanță este sovietul de la Petrograd, dominat de delegații soldaților al căror număr din garnizoana capitalei este de 160000. Comitetul Executiv Central (CEC) al sovietului, format din militanți socialiști de toate nuanțele, mai ales intelectuali, adoptă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pământuri - și cu o criză a naționalităților, guvernul refuzând orice veleitate independentistă. Pe 27 septembrie guvernul provoacă Conferința Democratică, formată din mai mult de 1500 de delegați reprezentând ansamblul țării, în așteptarea desfășurării, pe 25 noiembrie, a alegerilor pentru Adunarea Constituantă. Lenin este ca turbat: se teme nu numai că bolșevicii nu vor putea participa la lucrările acestui pre-parlament, dar și că Adunarea nu va fi aleasă în mod democratic și că nu va putea deci forma un guvern legitim, împiedicându
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să legitimeze lovitura de stat. Pe 30 octombrie, Zinoviev și Kamenev, doi dintre principali conducători, își anunță în mod public, în ziarul lui Gorki Novaia Jîzn (Viață nouă), opoziția față de lovitura de stat și cer să se aștepte alegerea Adunării Constituante; ei sunt criticați cu violență de către Lenin, care-i acuză de „cretinism parlamentar” și de trădare. Luarea puterii în vreme ce guvernul a pierdut orice control militar asupra capitalei, în noaptea de 6 spre 7 noiembrie 1917, spre surprinderea tuturor, 6000 de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reduce la tăcere pe recalcitranți și pe opozanți, Lenin creează, pe 20 decembrie, fără nicio bază legală, Ceka, poliția politică destinată să inaugureze teroarea în masă, din care-și va face curând un mijloc de guvernare. Nașterea și moartea Adunării Constituante Totuși, Lenin mai are de înfruntat un obstacol important: Adunarea Constituantă pe care toți revoluționarii au reclamat-o prin voturile lor vreme de decenii și căreia nu-i poate împiedica alegerea: el însuși a acuzat în cursul verii guvernul provizoriu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
20 decembrie, fără nicio bază legală, Ceka, poliția politică destinată să inaugureze teroarea în masă, din care-și va face curând un mijloc de guvernare. Nașterea și moartea Adunării Constituante Totuși, Lenin mai are de înfruntat un obstacol important: Adunarea Constituantă pe care toți revoluționarii au reclamat-o prin voturile lor vreme de decenii și căreia nu-i poate împiedica alegerea: el însuși a acuzat în cursul verii guvernul provizoriu că nu vrea să organizeze scrutinul. De pe 25 noiembrie până pe 9
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al forțelor armate, Castro pune în funcție un dispozitiv al dublei puteri: el desemnează un șef al guvernului care îi cedează locul de îndată ce legea din 7 februarie 1959 anulează conținutul democratic al constituției din 1940, atribuind guvernului puterile legislativă și constituantă. Alegerile sunt uitate, și dictatura personală începe să capete formă. Președintele Republicii, Manuel Urrutia, încearcă să reziste, dar în zadar: în iulie, Castro reușește să dea o lovitură de stat televizată, înainte de a se sprijini pe PSP căruia îi încredințează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
publice fundamentale. De la triumful la prăbușirea revoluției antidemocratice Nu aceasta va fi calea urmată în Rusia de către Lenin, care despovărează rapid gândirea de tip marxist de posibilele ei virtualități democratice. în ianuarie 1918, el nu ezită să dizolve o Adunare Constituantă aleasă conform procedurilor democratice dar defavorabile bolșevicilor*. El se resemnează tactic cu emergența unei „democrații sovietice” înainte de a deschide larg calea domniei exclusive a Partidului Bolșevic asupra statului și a societății. Profitând de Revoluția din Octombrie* și de stalinizarea ulterioară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1917, Lenin îi îndeamnă pe bolșevici* să preia puterea printr-o insurecție care ar deschide calea războiului civil, etapă indispensabilă a revoluției socialiste. Datorită Revoluției din Octombrie*, el stabilește condițiile acestui război civil: interzicerea presei și a partidelor, dizolvarea Adunării Constituante, tratatul de la Brest-Litovsk stipulând cedarea unei părți importante a teritoriului către Germania, naționalizarea industriilor, rechiziționarea forțată a produselor de la țărani. în primăvara anului 1918, considerându-i dușmani pe toți cei care protestează, Lenin declanșează conflictul: „Roșii” - și Armata Roșie* - luptă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
făcut să basculeze istoria. Primul a fost acela al respingerii patriotismului în august 1914. Cel de-al doilea este datat 17 aprilie 1917: cu un instinct revoluționar și totalitar sigur, Lenin înțelege că bolșevicii nu vor avea majoritatea în Adunarea Constituantă reclamată vreme de decenii de toți democrații și revoluționarii, și care urma să fie aleasă prin vot universal. El simte că singura șansă de a pune mâna pe putere constă tocmai în distrugerea acestui embrion de democrație*. Astfel, el impune
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
singur om - Dictatorul”. Pe 17 noiembrie, Lozovski condamnă „cultul eroului” care-l aureolează pe Lenin, devenit acum principiul de bază al disciplinei de partid. Noua putere se îndreaptă spre semnarea actului de naștere a regimului totalitar: suprimarea premeditată a Adunării Constituante, fapt confirmat și prin crearea Cekăi, poliția politică*, pe data de 20 decembrie. Nedispunând de majoritate în Adunare, Lenin inaugurează, pe 15 decembrie, logica „poporului nedemn” sau a „poporului imbecil”: „în alegeri, poporul a votat pentru cei care nu exprimau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fără ca totuși să poată promulga vreo reformă semnificativă, din cauza, mai ales, a reticențelor aliaților săi și a propriei prudențe. Cu toate acestea, militează în favoarea republicii, aleasă prin referendum la 2 iunie 1946; dezamăgit de rezultatele alegerilor din aceeași zi din cadrul Constituantei - 18,9% din sufragii -, devine totuși al treilea partid, după Democrația Creștină (DC) și PSI. PCI se străduiește să instaureze o „democrație progresivă”, noțiune la care Togliatti se gândise încă din timpul războiului din Spania și a cărei originalitate - subliniată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aceleia de a fi, mai mult sau mai puțin rapid, marginalizat. Alessandro Natta, care conducea partidul din 1984, demisionează în 1988. Succesorul său, Achille Ochetto, se folosește de căderea Zidului Berlinului* în noiembrie 1989 pentru a propune deschiderea unei „faze constituante”, pentru a da naștere unui nou partid care să renunțe la identitatea comunistă. Urmează doi ani de aprige dezbateri și de rupturi dramatice, pe măsura schimbării cerute care șochează profund un partid ai cărui conducători au afirmat întotdeauna că este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un Consiliu al Revoluției, condus de Gonșalves, Gomes și de Carvalho. La 11 aprilie este semnat un acord între MFA și principalele partide, instaurând tutela primului-ministru asupra vieții politice între trei și cinci ani. Dar legitimitatea democratică, incarnată de Adunarea constituantă aleasă la 25 aprilie 1975, se îndreaptă spre o altă direcție. în timp ce participarea ajunge la 92%, PCP nu obține decât 12,5% din sufragii, spre deosebire de aproape 38% pentru PS și 26,4% pentru partidul centrist (PPD). Acesta reacționează prin acțiuni
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau meșteșugari - și se recrutează în cele câteva universități existente. Cel mai de seamă reprezentant este Nikolai Cernisevski care, încă din vara anului 1861, cere, pe un ton agresiv ce incită la răsculare, pământul pentru țăranii dezrobiți, convocarea unei Adunări constituante și votarea unei constituții. Condamnat în 1862 la deportare pentru că înființase o societate secretă, Pământ și Libertate, scrie în închisoare un roman politic și utopic - Ce-i de făcut? - în care definește ce este acela un revoluționar, descrie societatea perfectă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ordine, ceea ce deschide cale liberă acțiunii răufăcătorilor și lumpenproletariatului. Foarte curând, puterea bolșevică cauționează sau ordonă asasinate: la 3 decembrie 1917, cel al comandantului-șef al armatei, generalul Dukhonin; apoi, la 18 ianuarie 1918, mitralierea manifestației de sprijin față de Adunarea Constituantă - douăzeci de morți, zeci de răniți; iar la 20 ianuarie 1918, asasinarea, pe patul de spital, a doi miniștri din guvernul Revoluției din Februarie. începând din 20 decembrie 1917, odată cu crearea poliției sale politice*, CEKA, Lenin are mijloacele de a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scopurile ultime ale evoluției istoriei și să revendice în beneficiul său conducerea supremă a construirii noii societăți. Se instalează o logică strict ideologică, lămurind aversiunea absolută pe care o resimt bolșevicii* atât față de „democrația burgheză”, după cum o atestă dizolvarea Adunării Constituante în 1918, cât și față de „democrația muncitorească”, așa cum o dovedesc infiltrarea sistematică a sovietelor, eliminarea treptată a formațiunilor concurente și zdrobirea fără milă a revoltelor muncitorești antibolșevice - ca la Kronstadt*, în 1921. O logică ideologică dublată repede de o logică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Într-o societate contractuală, dimpotrivă, individul major alcătuiește Împreună cu semenii săi ă egalii săi ă „un corp de asociați care trăiesc după o lege comună”, cum se va exprima abatele Siéyès pentru a apăra principiul statului descentralizat (Discurs către Adunarea Constituantă, 1789). În cadrul unei societăți civile, copilul poate fi așadar fratele tatălui său. Triumf cartezian al ideii clare șidistincte, această nouă cetățenie deschide calea conceptului modern de Națiune. Fără Îndoială că Taine are dreptate să-i reproșeze lui Rousseau concepția sa
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
către suveranul civil. Constituția civilă și Concordatul Napoleon, urmând exemplul Revoluției franceze care adoptase o Constituție civilă a clerului (1790), desprinzând În mod hotărât Biserica Franței de papalitate, reia și el cu hotărâre lupta galicană Împotriva ultramontanismului. Votată de Adunarea constituantă În iulie 1790, această Constituție Încerca să Îngemăneze aspectul galican cu inspirația democratică, Încercând să stabilească Înainte de toate independența deplină a Bisericii Franței față de Roma. Recunoscând că tot ceea ce ține de doctrină este sub autoritatea Sfântului Scaun, ea leagă totuși
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
democratic" a cunoscut o extensiune mai largă, fiind asumat de 33 formații în 1990, 31 în 1992, 15 în 1996 și 19 în 2000. 104 Discursul lui Domokos Geza din 13 februarie 1991, in Geneza Constituției României 1991. Lucrările Adunării Constituante, p.71. Pentru detalii asupra dezbaterii constituționale 1990-1991, vezi articolul nostru "La nation dans constitution". Studia politica I/3 2001, pp. 733-762 105 Cele două nume sunt folosite în 1990 și 1992, pentru ca după această dată să fie utilizat doar
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
29 octombrie 2003 a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului național din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituției României. Constituția României, în forma inițială, a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991. Titlul I Principii generale Articolul
CONSTITUŢIE*) din 21 noiembrie 1991 (*republicată*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107465_a_108794]