641 matches
-
cu reverberații care nu se vor stinge ușor. Angelo Mitchievici a dezgropat lumea de fineturi parșive a dandy-lor bucureșteni de unde au ieșit Pașadia și Pantazi (Mateiu Caragiale. Fizionomii decadente), iar Radu Vancu a dat prima monografie, conținând o convingătoare, chiar constrângătoare (cuvântul e: compelling) interpretare a operei lui Mircea Ivănescu (Mircea Ivănescu. Poezia discreției absolute). Paul Cernat și-a dat măsură în masivul volum Avangardă românească și complexul periferiei, completat cu uvertura Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă. Dan C. Mihăilescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
ziar versificate. Ca să evidențiem prozaismul iremediabil al „poeziilor” lui Gabriel Stănescu, reproducem câteva fragmente fără să marcăm grafic începutul și sfârșitul „versurilor“: „Majoritatea analiștilor politici avură proasta inspirație să decreteze că fenomenul emigrației n-ar fi existat dacă legislațiile din ce în ce mai constrângătoare ale țărilor de origine nu le-ar fi limitat propriilor cetățeni drepturile și libertățile.“ (Emigrant în America) „Un dictator nu e nimic altceva decât un dictator. Deosebirea dintre Republica lui Platon și utopiile moderne e una de percepție a politicului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
căzut peste ultima vorbă ca un boreal baldachin. îndoiala dar, dacă, în locul altcuiva respir? dar, dacă, dintr-o greșeală, mi-am însușit o viață ce nu mi-a fost destinată? dar, dacă, dorințele mele, irepresibile și greu de indurat, liane constrângătoare sunt pe trunchiul altei voințe de a viețui? poate era nevoie de altcineva, nu de mine, pentru a umple locul acesta. poate de femeia fără chip din vis, a cărei voce mi se năzare strigându-mă în amiaza mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și precizia detaliilor (în Coborârea de pe cruce a lui Fra Angelico de la San Marco pot să număr cu precizie personajele din prim-plan, turnurile incintei, casele sau construcțiile care se întrezăresc deasupra zidurilor etc.), localizarea lor riguroasă, evidența și forța constrângătoare ale legăturilor interne ale compoziției, legături care o fac să fie exact ceea ce este. Încă și mai semnificativă este maniera în care ea ni se oferă, nu în carența sa ontologică, asemenea termenului fragil al unei activități fără de care s-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
așa fel încât într-un cerc nu toate razele să fie egale și care se lovește în încercarea sa de o imposibilitate de principiu, încearcă în fața necesității inteligibile patosul unei evidențe care îl constrânge. Există așadar un patos al evidenței constrângătoare, care nu motivează doar în mod tainic alegerea pe care au făcut-o matematicienii în legătură cu propria lor viață: el coincide în realitate cu activitatea matematică însăși, este un sentiment încercat în fața a ceea ce se prezintă în așa fel încât nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sexuale și hormonii exercită o influență profundă și decisivă asupra gândirii și comportamentului. Practic, ei îi „împing” pe bărbați și pe femei unii în brațele celorlalți, pentru a asigura perpetuarea speciei, iar acest instinct este atât de puternic și de constrângător, încât depășește complet instinctul de siguranță și de supraviețuire. Când sunt „îndrăgostiți”, atât bărbații cât și femeile sfidează moartea și desconsideră convențiile sociale pentru a fi împreună și a „face dragoste”. „Dragoste” este, desigur, un eufemism occidental pentru „poftă trupească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
loc au modificat această ordine „tradițională”, au dislocat fizic aceste comunități sătești și le-au subminat moral. Membrii lor aveau tot mai puțin de cîștigat de pe urma punerii în comun a unor bunuri, drept care se desprind tot mai mult de sub protecția constrîngătoare a comunităților sătești și încearcă să-și construiască un rost individual, unde pot și cum pot. Dar aici începe, se pare, problema, căci destrămarea comunităților tradiționale nu înseamnă automat apariția individului modern. Se pare că, la noi, acest proces a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să fie numit societăți cutumiare. În acele societăți pre moderne, comportamentele oamenilor sînt, aproape toate, obiceiuri, membrii lor nu încetează să facă cele rînduite, respectînd astfel cu strictețe o rînduială existentă dinaintea și în afara Omului. Exact această ordine sacră și constrîngătoare este ceea ce a produs revolta modernității, obiceiul obligatoriu pentru toți fiind înlocuit de acum încolo cu libertatea de alegere a fiecăruia : în fața ascensiunii libertății individuale, caracterul cutumiar al societăților dispare, iar obiceiurile tuturor lasă locul opțiunilor fiecăruia. De unde apar atunci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și fetele tinere, măcinați de contradicții. Prinși ca într-o menghină între dorințele, regretele, fantasmele lor nedomolite, constrângerile morale și imperativul, de data aceasta nu al virginității, ci al fidelității. În perioada Belle Époque, acesta din urmă este mult mai constrângător în cazul femeilor decât în cel al bărbaților. Atât legea, cât și opinia publică sunt mai indulgente cu soțul adulter decât cu femeia care "a călcat strâmb". Aceasta nu este respinsă, exclusă din societate, așa cum pățește o fată tânără care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
manifestat de noile forme ale relației dintre ortodoxia și politica imperială. Unirea și diplomele leopoldine care o însoțesc răstoarnă ordinea feudală stabilită de coroana ungară în secolul al XIV-lea: statutul nu mai este legat de credința religioasă. Unirea este constrîngătoare, fiindcă face dependente populațiile românești de autoritatea împăratului, însă ea eliberează, afectînd ordinea nobiliară instituită de privilegiații maghiari, secui și sași. Rezistența unei părți a ortodocșilor exprimă mai curînd o nouă libertate a alegerii. Se decid devotamentul și obligațiile care
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de interogație, propunînd un crez cultural refondat: discipolii săi filosofi caută împreună cu el un catharsis axat pe problema timpului, a tradiției și a modernității. Există o nevoie de a regăsi rădăcina limbajului, adevărul tradiției, de a se dezaliena de fatalitatea constrîngătoare a modernității. Mai mulți factori explică succesul fenomenului Noica, admirația de pe la sfîrșitul deceniului șapte pentru creația sa, ale cărei titluri de succes, Rostirea filosofică românească și Sentimentul românesc al ființei, apar în 1970 și respectiv 1978. Noica este perceput adesea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Cele două tradiții americană și europeană constituie două tipuri de răspuns la întrebarea pusă pe-atunci de dezvoltarea socială, economică și politică a științei și tehnicii în două spații culturale diferite. În Statele Unite, cultura umanistă, dacă este legitimă, nu este constrângătoare. Autorii pot lua în calcul imagini noi, provenind din universurile tehnice și din modernitatea care decurge de acolo în timpul celei de-a doua revoluții industriale, fără a risca să fie blamați pentru asta. Cititorii pot contribui și ei cu idei
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
pornească analiza basmelor lui Creangă: „Memoria lui [Creangă] este aici dintre cele mai fidele și imaginația lui este cu totul stăpânită în latura invenției epice. Basmul popular pare a fi pentru el un lucru bine stabilit, o structură obiectivă și constrângătoare pe care se ferește de cele mai multe ori a o modifica. Povestitor credincios al basmelor populare, mijloacele lui sunt la prima vedere tot acelea ale poporului. Formulele inițiale, mediane și finale, rimele și asonanțele introduse în expunere, multe expresii dialectale, zicerile
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în aceste condiții câteva serioase întrebări în legătură cu astfel de proiecte: 1. din moment ce în cultura țărilor occidentale s-au masificat stiluri diferite de viață și tendința începe să cuprindă întreaga lume, nu e un atentat la drepturile omului instaurarea politicilor sociale constrângătoare? Nu cred că răspunsul este ușor de dat. După cum am reiterat, nu toate formulele de coabitare și de creștere a copiilor sunt egal îndreptățite din punct de vedere sociouman. Să presupunem deci că încurajarea prin multiple mijloace, inclusiv prin programe
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
faptul că analizele jurnalistice și academice ce spulberau competența și sinceritatea sa au fost în general irelevante pe parcursul celei mai mari părți a președenției sale"518. Pentru a da, totuși, seama de astfel de diferențe, Lewis propune ieșirea din cadrele constrângătoare ale unor astfel de "explicații" limitatoare și ne îndeamnă să înțelegem "reputația, stilul și efectul apare al discursului lui Ronald Reagan"519 dintr-o perspectivă care să ofere "o explicație coerentă și suficient de comprehensivă a modalităților contradictorii în care
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
dominante nu prescriu în manieră directă conținutul mental al iluziilor care, chipurile, umplu mințile claselor dominate. Însă cercul ideilor dominante acumulează, într-adevăr, puterea simbolică de cartografiere sau clasificare a lumii pe înțelesul celorlalți; clasificările respective dobândesc nu numai puterea constrângătoare a dominării asupra altor modalități de gândire, dar și autoritatea inerțială a obiceiului și instinctului. Devine orizontul celor de-la-sine-înțelese: ce este lumea și cum funcționează ea, pentru toate scopurile practice"675. În contextul acestor elemente de-la-sine-înțelese ale lumii fenomenale, observă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de până la el, McKerrow să se angajeze într-o construcție pozitivă: retorica sa critică reprezintă însăși ieșirea din "impasul" în care, la momentul respectiv, păreau să se găsească orientările prealabile, fiecare dintre ele recunoscând, cât se poate de explicit, caracterul constrângător al propriei ideologii implicite, însă limitându-se la această recunoaștere. Retorica critică, pe de altă parte, își propune nici mai mult, nici mai puțin decât depășirea limitelor respective, un proiect consonant cu criticismul permanent foucauldian și care se angajează, atât
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
deveni însuși semnul jocu-lui cultural în care ne-am angajat sau al politicii particulare a cercetării care ne definește provizoriu. Problemele apar atunci când paranteza sau parantezele ocupa întreg spațiul discursiv, până la a îl sufoca printr-o structurare, paradoxal, exhaustivă, limitatoare, constrângătoare. În ce mă privește, remarc acum, la finele acestor pagini, că este momentul pe care îl trăiesc. Această carte pe care tocmai o închei își asumă, prin urmare, dezparantezarea. În acest sens, periplul pe care l-am întreprins împreună, pe
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
n-o fi deschis deloc. Într-adevăr, nu voi conteni să insist asupra riscurilor, frecvent subestimate, pe care le presupune lectura pentru cel ce vrea să vorbească despre o carte sau, cu atât mai mult, să o recenzeze. * Acest sistem constrângător de obligații și interdicții dă naștere În consecință la o ipocrizie generală În ceea ce privește cărțile efectiv citite. Cunosc puține domenii ale vieții private, cu excepția banilor și a sexualității, În care să fie la fel de greu să obții informații sigure ca În acela
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
opresantă a unui culturi fără ruptură, transmisă și impusă de către familie și de instituțiile școlare, imagine cu care toată viața Încercăm să concordăm. Căci adevărul destinat celorlalți contează mai puțin decât adevărul tău, accesibil numai celui care scapă de exigența constrângătoare de a părea cultivat, cea care ne subjugă pe interior și ne Împiedică să fim noi Înșine. Pagină nouă de dreapta CAPITOLUL II IMPUNE-ȚI IDEILE ÎN CARE BALZAC DEMONSTREAZĂ CĂ E CU ATÂT MAI UȘOR SĂ-ȚI IMPUI PUNCTUL
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cărțile necitite, dincolo de cheia personală care atrage finaluri defensive, același lucru ca și autobiografia - pentru cel care știe să-i sesizeze șansa - un spațiu privilegiat pentru descoperirea de sine. În această situație de discurs oral sau scris, eliberat de necesitatea constrângătoare de transpunere În lume, limbajul poate să-și găsească, prin străbaterea cărții, modul de a vorbi despre ceea ce suntem privați În mod obișnuit. Dincolo de posibilitatea descoperirii de sine, discursul despre cărțile necitite ne așază În miezul procesului creativ, căci ne
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
dezamăgea profund. Două mari figuri emblematice i-au adus acestei probleme soluții practice, cert antinomice, dar eficace din punct de vedere teatral. Robert Wilson a pus la baza lucrului cu actorul structuri ritmice și gestuale care, prin caracterul lor excesiv de constrângător, interzic orice „modulație” a spectacolului și fac superfluă supravegherea de parcurs. Într-un anume fel, aceasta este integrată, autogestionată de spectacolul însuși, devenit propriul său instrument de control și de verificare. Aici, unde nici o posibilitate de abatere nu este permisă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
încadrează tabloul. Relația dintre spațiul comprimat din stânga capului și zona extinsă din dreapta acestuia pare provizorie. Simbolismul spontan al acestei configurări perceptibile ne dă imaginea puternic dinamică a unui bărbat bătrân care-și menține fragilul echilibru interior smulgându-se din hățișul constrângător al lumii. Calmul e câștigat cu prețul rezistenței consecvente față de atracția verticalei centrale. Dar mai există și un alt mod, mai stabil, de a percepe pictura. În această versiune alternativă, verticala centrală este cea victorioasă. Personajul se așază el însuși
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
masivă („cu droaia”) a frunzelor. Din cauza lor, totul apare ca ireversibil. Fatal, toamna va reduce contactele umane. Vizibili vor fi numai popa și soldatul, oameni ai datoriei și ai urgențelor, ale căror prezențe te duc cu gîndul la întîmplări grave. Constrîngătoare, semnele sociale și cele naturale impun retragerea, închiderea în casă, unde, în lipsa altor ocupații, intelectualului nu-i rămîne decît să se dedice cititului cărților. Prelungită zile, săptămîni, luni, lectura devine însă monotonă, istovitoare. întrucît poetul (un ins „condamnat” la inactivitate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
citate par să rezume un buletin medical în care se constată „predominanța limfei” (ca la eroul lui Huysmans din À rebours) în detrimentul altor elemente. Așadar, deficitul de putere îi impune să fie rezervat. Bătrînețea, lasă să se înțeleagă poetul, e constrîngătoare, se confruntă cu o dublă limită, teama de viitor și nostalgia după tinerețe: „îngeri, deasupra cetății,/ Emotive,/ Despre ceva mai nou?// Telegraf,/ Telefon din sfere.../ Sunt lipsuri/ în sîngele meu”. Am spus „nu se mai poate mișca”; trebuie, iată, să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]