10,996 matches
-
general de diagnostic situațional tip imagine: "1. Diagnostic general 1.1. Imaginea proiectată: o asociere de imagini către o imagine asociativă: un conținut de imagine ce trebuie recentrat, selecționat, valorizat; fragmentare, dualitate, specificitate și suveranitate; organizarea și funcționarea comunicării: principii, constrângeri și mijloace de întărire a unei imagini globale. 1.2. Imaginea emisă: un efect de fragmentare: efect caleidoscopic: o imagine fragmentată; efectul de spectru: o imagine dispersată; efectul de prismă: o imagine deformată. 1.3. Imaginea percepută: o concluzie nesatisfăcătoare
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
tranzacția se desfășoară în anumite condiții : a) în cazul medierii înțelegerea să se refere la o neînțelegere care privește un obiect licit; părțile să nu încerce să fraudeze legea; învoiala părților să nu fie influențată din afară, prin mijloace de constrângere; înțelegerea să fie formulată în scris. b) aceleași condiții trebuie îndeplinite și în cazul când părțile pun capăt cauzei civile înainte de a se judeca. Deci procesul poate înceta printr-o tranzacție sau prin înțelegerea părților și printr-o hotărâre de
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
a cere, și, prin corelație numai, impune celorlalți o obligație. Morala este deci unilaterală și ignoră categoria permisului, În timp ce Dreptul este esențialmente bilateral, iar violarea unei obligații juridice Înseamnă a da acestora dreptul de a se opune la nevoie prin constrângere (coerciție). De aici decurge consecința logică: morala pozitivă nu are nevoie de structuri și articulații speciale, În vreme ce dreptul pozitiv - observă Giorgio del Vecchio - care este În chip efectiv aplicabil și aplicat, presupune o voință preponderentă și suverană. „Normele juridice, care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ci are În vedere doar obligativitatea. Astfel, dreptul se distinge de morală, prin faptul că el impune conformarea exterioară cu legea, apărând ca un obstacol față de libertatea interioară cerută de legi universale. Constrân gerea care Împuternicește dreptul este diferită de constrângerea interioară la care Își supune omul interioritatea ființei sale, pentru a se acorda cu legea morală. Putem concluziona că dreptul pur este, În mod necesar, eliberat de orice element etic. Două sunt cazurile În care tribunalul nu se poate pronunța
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sale, pentru a se acorda cu legea morală. Putem concluziona că dreptul pur este, În mod necesar, eliberat de orice element etic. Două sunt cazurile În care tribunalul nu se poate pronunța, și anume dreptul de legitimă apărare - care presupune constrângerea lipsită de drept, și echitatea - care stipulează dreptul lipsit de constrângere. Pentru acestea nu există principii ferme, universal valabile, pentru a se pronunța o decizie care să decurgă cu necesitate. Echitatea se poate invoca doar În numele propriu, și nu ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dreptul pur este, În mod necesar, eliberat de orice element etic. Două sunt cazurile În care tribunalul nu se poate pronunța, și anume dreptul de legitimă apărare - care presupune constrângerea lipsită de drept, și echitatea - care stipulează dreptul lipsit de constrângere. Pentru acestea nu există principii ferme, universal valabile, pentru a se pronunța o decizie care să decurgă cu necesitate. Echitatea se poate invoca doar În numele propriu, și nu ca un principiu care să-l determine pe celălalt să-și Îndeplinească
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
-i ca trăsătură esențială, unicitatea. Dreptul Înnăscut este analizat pe cele două coordonate funciare lui: libertatea și egalitatea. Libertatea, În măsura În care se conformează unei legi universale, este „drept unic, originar al fiecărui om, În virtutea umanității sale”. Egalitatea Înnăscută sau independența față de constrângerea la care ne ar supune alții este echivalentă cu dreptul ființei umane de a-și fi propriul stăpân, de a fi un om integru. Plecând de la aceste analize, filosoful din Königsberg, concluzionează că datoriile sunt fie juridice (officia juris), fie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a priori. Distanțându-se de Jean Jacques Rousseau, consideră că starea naturală este lipsită de justiție. Omul trebuie să depășească această stare, În care fiecare se conduce după bunul plac, și să se unească cu ceilalți membri, supunându-se unei constrângeri exterioare publice. Acesta este de fapt și actul prin care un popor se constituie Într-un stat, având la bază contractul originar. Prin el se renunță la libertatea exterioară, pentru a participa la existența socială, astfel Încât, poporul Își redobândește cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și chiar opuse (pentru că ambele privesc acțiunile umane În plenitudinea lor și În dualismul elementelor lor constituitive). De aici, și o definiție precisă a acestui caracter al dreptului, despre care s-a discutat și se discută Încă, cu alte cuvinte, constrângerea sau, mai exact, posibilitatea unei constrângeri. Violarea unei obligații juridice Înseamnă să faci ceva Împotriva căruia o altă persoană să aibă dreptul de a se opune. Într-adevăr, acesta este sensul „intersubiectivității” (alteritas) cu privire la drept. Caracterul bilateral inerent Dreptului exclude
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acțiunile umane În plenitudinea lor și În dualismul elementelor lor constituitive). De aici, și o definiție precisă a acestui caracter al dreptului, despre care s-a discutat și se discută Încă, cu alte cuvinte, constrângerea sau, mai exact, posibilitatea unei constrângeri. Violarea unei obligații juridice Înseamnă să faci ceva Împotriva căruia o altă persoană să aibă dreptul de a se opune. Într-adevăr, acesta este sensul „intersubiectivității” (alteritas) cu privire la drept. Caracterul bilateral inerent Dreptului exclude, prin urmare, orice discontinuitate logică, orice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
juridice exprimă În general o valoare rațională, conținând un imperativ care trebuie respectat pentru el Însuși. Orice activitate trebuie să conducă ca o datorie, la acest scop suprem. Pentru acțiunile exteriorizate se pot găsi totuși aceste mijloace, În funcție de caz, În constrângerea materială sau chiar În presiunea socială care se exercită din exterior. Astfel, În dreptul public, aceasta din urmă este cea care poate acționa adeseori singură. Dar aceste mijloace sunt ineficace În raport cu activitățile interioare, cu convingerile, sentimentele sau cu trebuințele reflectate, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pretinde Îndeplinirea obligației. Dacă unul violează, adică nesocotește această obligație, celălalt are posibilitatea de a respinge violarea. Desigur, este vorba de o posibilitate juridică. În fapt, reacția va putea chiar să nu se exercite. Filosoful italian mai face precizarea: Evident, „constrângerea e o sancțiune proprie Dreptului”. Morala are alte sancțiuni: astfel, sentimentul de satisfacție, sau de remușcare ce urmează Îndeplinirii sau nesocotirii datoriei morale. Apoi, mai este sancțiunea opiniei publice, care În fond, nu este decât reflexul aceluiași sentiment de satisfacție
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un raport și o limită Între mai multe subiecte. Conceptele de Drept și Coercibilitate sunt indisolubil legate Între ele. Pe bună dreptate Thomasius a observat superioritatea datoriilor juridice (coercibile) față de datoriile morale care nu sunt coercibile: „Kant a admis conceptul constrângerii ca element al doctrinei sale asupra dreptului; de atunci el nu a mai fost uitat și a fost temă de discuții și de studii, care continuă și astăzi”. Respingând cu profunzime și justețe, totodată, obiecțiile care s-au adus de-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
studii, care continuă și astăzi”. Respingând cu profunzime și justețe, totodată, obiecțiile care s-au adus de-a lungul timpului tezei kantiene a coercibilității dreptului, Giorgio Del Vecchio subliniază, constant și pe deplin coerent logic, reafirmând mereu: „acolo unde lipsește constrângerea, lipsește și Dreptul”. 2. Dreptul pozitiv Adept al Teoriei dreptului Natural, filosoful Giorgio del Vecchio a simțit nevoia de a limpezi, de a clarifica noțiunea de Drept pozitiv și, totodată, care Îi sunt „izvoarele” (am spune, mai bine, „temeiurile”). Ideea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
uniți, legați de o serie de drepturi și datorii reciproce, determinate de o putere supremă unitară, care e tocmai subiectul ordinii juridice”. Dacă Dreptul implică Întotdeauna un comandament, se pune Întrebarea: cine e cel care comandă? Și cine exercită coercițiunea (constrângerea)? Se răspunde: Statul este acela care Îndeplinește aceste funcții, fiind subiectul ordinii juridice. De la el, emană normele juridice, deoarece el reprezintă puterea supremă, adică e Înzestrat cu suveranitatea (suprema potestas). Conceptul de suveranitate este corelativ cu conceptul de Stat. Un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
internațional, chestiune tratată anterior și de către Montesquieu, Vico, dar și de Codul lui Napoleon (Des Justices de paix, p. 671 725). El apreciază că, la urma urmei, „tot Dreptul În esență nu e decât un sistem de limite și de constrângeri ale Voinței. Dar, În domeniul dreptului internațional, problema devine cu mult mai grea, deoarece trebuie să cercetăm dacă există un izvor de obligațiuni, deasupra voinței fiecărei entități, asemenea aceleia care, În domeniul raporturilor private, e reprezentat de Stat”. În argumentarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu ideile și viziunile mele. În orice caz era cu mult mai reală și mai naturală ca aceea care mă înconjura când eram treaz. Timpul și spațiul deveneau atunci inoperante, ca și cum imaginația mea se trezea dintr-odată eliberată de orice constrângere. O întreagă senzualitate refulată, consecință a nevoilor mele secrete, provoca, eliberându-se în visele mele, apariția formelor și manifestărilor neverosimile, totuși naturale. Astfel, mă îndoiam chiar și de existența mea, pierzând noțiunea propriului timp și a propriului spațiu. Totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a fugit!”, nu erau inocenți. Primul an de libertate al artei scenice, susține atît de inteligent autoarea capitolului, era suspendat Între „magia libertății și frenezia lipsei de proiect”. Într-un fel, se amintește În text, libertatea e mai grea decît constrîngerea, deoarece omul nu mai are scuza impunerii, ci e forțat să Își analizeze coeficientul real al talentului & verticalității. Mult-hulita cenzură, declarat, ori nu, a stîrnit, din cîte Înțeleg, prin dispariția ei, nu puține regrete... Alt autor antologat, Eugen Wohl se
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mult, spunea un mare om ...), să nu ne agităm până la epuizare, sau să ne sacrificăm viața pentru a realiza ceva, doar așa să mulțumim pe alții. Pentru aceasta, este nevoie de o înțelegere mai subtilă și o voință proprie fără constrângeri exterioare. E nevoie de o mai bună înțelegere și organizare a energiilor voinței pentru a reuși să evoluăm într un mod relaxat și fără acumulări de stres și frustrări. â Voința este forța fundamentală a ființei umane, care ne ajută
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cred însă că o asemenea operație nu e inutilă, atît pentru că limbajul confirmă în mod evident ilegalitatea faptelor, cît și pentru că el lasă să se vadă, destul de clar, tendința societății românești de normalizare a ilegalității, de situare firească în afara oricăror constrîngeri etice. Mituirea nu e dramatică, tensionată, riscantă, ci ritualizată, familiară, amicală. De altfel, multe dintre comentariile produse în media și pe internet au intrat într-o paradigmă asemănătoare, a atitudinilor minimalizatoare și indiferente la etic, evocîndu-se prostia personajelor, sumele prea
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
se poate ca, păcălind vreo autoritate, să nu găsești un loc călduț desfăcut din mantaua protecției sociale. O țară în care cea mai bună trambulină socială este să te declari de stînga, îmbrățișînd valorile filantropice ale utopiei universale - emanciparea de constrîngeri, libertatea, eliminarea granițelor și a statelor, desființarea suveranității naționale, concordia planetară, protecția socială. O țară în care cele șase sinonime ale Diavolului sunt sexul, familia, etnia, națiunea, tradiția și religia, căci, cine nu știe, ele sunt sursa tuturor relelor în
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
Stalin. În 1960 pretindeau că decolonizarea va rezolva în mod miraculos problemele popoarelor de peste mări. În 1965, salutau lupta dreaptă dusă de către Fidel Castro, Ho Și Min și Mao. În 1968, proclamau că fericirea se va naște din suprimarea oricărei constrîngeri. În 1975 se bucurau de cucerirea puterii de către Pol Pot, în Cambodgia. În 1981, credeau că părăsesc bezna spre a accede la lumină. În 1985 susțineau că Franța e datoare să-și deschidă granița pentru a-i primi pe nefericiții
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
de solidaritate socială, de data asta una bazată pe concurența reală, fiecare va putea să-și aleagă singur drumul pe care-l va urma în viață și tipul de activitate care-i convine. Nu vor mai exista nici un fel de constrîngeri venite din partea autorităților statului menite să vatăme libertatea de gîndire, de mișcare și de exprimare a indivizilor. Piața muncii va deveni în sfîrșit liberă, și în funcție de cererea și oferta care vor exista, muncitorii vor putea opta pentru mai bine ori
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
reflectat, sentimentul de a fi pe partea cealaltă - În spatele liniilor inamice, ca să zic așa. Da, probabil că asta mă atrăgea. Într-un fel, mă simțeam de parcă aș fi fost deghizat. Poate la asta se referea Froehlich când vorbea despre „impulsuri“: constrângerea de a face lucruri pe care nu reușești să le justifici rațional? Destul de repede Însă, am descoperit că dulapurile maică-mii erau mult mai incitante. Era de-ajuns să deschid ușile și să inhalez mirosul de santal, să trag sertarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-i, mai degrabă, un sentiment covârșitor de rușine și groaza de a nu fi pedepsit, pedeapsa luând la el, mai ales, forma castrării“ (Spievogel, O. „Penisul descumpănit“, vol. p. 909). Spievogel crede că multe dintre simtome își au originea în constrângerile manifestate în relația mamă-copil. Cea mai memorabilă figură pe care am întâlnit-o vreodată Era atât de adânc încrustată în conștiința mea, încât, pesemne, în ultimul an de grădiniță trebuie să fi crezut că fiecare dintre educatoarele mele era, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]