241,935 matches
-
și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Între convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un factor unificator. Un vas comunicant care echilibrează tensiunile. O punte! Ion Grigorescu Adică Grigorescu Ion, așa cum îi place artistului să-și spună, sfiindu-se ca un recrut la vizita medicală în fața ideii
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei. Între erezie și epifanie Ceea ce în sculptură este, îndeobște, particularizat și identificat ca atare, la Paciurea devine categorie, concept, construcție mentală pură. Însă revanșa definitivă a sculpturii ,,orientale”, interiorizate, depozitară a principiilor și nu simplă ilustrație a individualității, față de sculptura ,,occidentală”, pozitivistă și în prag de epuizare ca resurse expresive, se va realiza prin concepția și prin acțiunea lui Brâncuși
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
decît o realizare artistică, și anume Ecorșeul. Prin această lucrare, Brâncuși ia în stăpînire o întreagă civilizație a statuarului, îi comprimă istoria printr-o analiză halucinantă a corporalității, a anatomismului, a obiectualității exterioare și lăuntrice a ființei umane, ducînd ideea construcției antropomorfe pînă la eviscerare și pînă în proximitatea ideii de cadavru. Încă înaintea oricărui război declarat, Ecorșeul este un fel de testament al întregului statuar de pînă la Rodin. Ceea ce urmează este, de fapt, ceea ce anunță insidios și puțin cinic
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
unei umanități izomorfe. Fără a se plasa în descendența spontană a unui model generic, dar și fără a reanima, prin citat cultural, o anume formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul construcției imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai apropiată de un anumit spațiu al inocenței. Cel de-al doilea front de luptă deschis împotriva sculpturii tradiționale, cel care ar corespunde aspirației postbizantine din opera lui Paciurea, este, și în
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
prin intermediar sintactic) atributele compuse care indică dubla natură a obiectului sau faptului desemnat: “o struțocămilă cultural-ideologică” (observatorcultural.ro), „«struțocămila» economico-muzicală” (cotidianul.ro/2000), “Struțocămila autorității rațional-charismatice” (universitatea media. ro /cercetare). Poate deveni chiar epitet peiorativ, apt să intre în construcții specifice de tipul „prostul de Ion”: „struțocămila de contract colectiv de muncă” (groups.yahoo.com). Oricum, termenul nu s-a clișeizat total, fiind încă simțit ca o metaforă, pe care dezvoltări imagistice o pot supralicita. Apar astfel struțocămila șchioapă (ființă
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
a rănilor istorice, ci împreună, rațional și convenind că nu numai unii, ci toți cei ce și-au îngropați aici părinții, moșii și strămoșii, au dreptul să se considere, și chiar sunt, „stăpânii” acestei patrii. E timpul să începem această construcție pe care, neîndoielnic, o vor desăvârși generațiile viitoare, eliberate de ura și prejudecățile ancestrale care ne-au făcut atâta rău și încrezătoare în calea bunului simț, atât de simplu și de fair expusă de György Konrád: „Putem fi prieteni numai
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
un substantiv neutru (cel puțin după sens, dat fiind caracterul abstract și absența pluralului), pentru a desemna domeniul, ansamblul fenomenelor; sinonim cu paranormalitate, dar preferat acestuia: „Incursiune în paranormal” (astromagie.com), „Paranormalul de pretutindeni” (inoan-press); folosit, în stil colocvial, în construcții prepoziționale care atestă stabilizarea sa ca denumire a unei discipline: „tânăra lucra la o revistă de paranormal” (spiritus.go.ro). O asemenea trecere de la adjectiv la substantiv e destul de firească; mai șocantă - dar motivată tocmai de frecvența cuvîntului - e substantivizarea
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
un inventar dialogal al realității la nivelul (scăzut) al simțului comun, un fel de bârfă plictisitoare de cartier mărginaș. Toate calitățile lui Constantin Popescu de a face dialog (calități reale) nu suplinesc în acest roman deficitul de narațiune și de construcție. Un scenariu ar fi dat mai bine. Dialogul nesfârșit, derulând o colecție întreagă de argou, de clișee, de dictoane, lozinci xenofobe și antisemite, înjurături, bancuri, manelisme, reclame etc., stă în aer pentru că aceasta paradă de folclor urban nu poate trece
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
din filmele de gen), problema majoră a romanului este tonul și felul în care e scris. Prin dialog, autorul încearcă să sugereze autenticul, temele zilei, prejudecățile timpului. Numai că atunci când personajele tac, textul e străveziu și își trădează efortul de construcție. Constantin Popescu este destul de naiv să potrivească în text oricum și orice semn pentru un surplus de efect. Când livrescul nu e explicit (autorul mai are de indicat anul apariției filmelor, paginile din cărți și cine a făcut traducerea citatului
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
dicționar explicativ asemenea forme; un instrument de verificare gramaticală, ca DOOM, cuprinde în schimb pe sie și pe sieși (nu și pe șie), cu articolul principal consacrat lui sieși. Raritatea în uz a reflexivelor accentuate se explică prin existența unor construcții echivalente, cu pronumele personal, eventual însoțit de adjectivul de întărire, observate deja de I. Heliade Rădulescu, la 1828: lui însuși, ei însăși, descrise și de Al. Philippide, în 1897: „Mai rar decît sine se întrebuințează șie (ori mai bine sie
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
apoi se puse pe plâns cu fața în pernă” (adevarul.kappa.ro); „este unul dintre aceia care își arată sieși cu degetul pista pe care o s-o urmeze” (ib.). În plus, ca și acuzativul sine, pronumele sieși apare chiar în construcții în care nu mai dublează un alt pronume reflexiv; de pildă, determinînd participii și adjective: „reconcilierea-propagandă făcută sieși” (users 4.cgiforme); „avem de-a face cu o părere pură, suficientă sieși, cu o părere care subzistă prin ea însăși” (sorincucerai
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
face cu o părere pură, suficientă sieși, cu o părere care subzistă prin ea însăși” (sorincucerai.home.ro); „cea mai fidelă oglindă a rătăcitorului său spirit, veșnic sieși vrăjmaș” (teora.ro); „utile sieși și celorlalți” (adler-bucuresti.go.ro). În asemenea construcții, în care e puțin probabil să apară sie, forma sieși e simțită ca un echivalent mai economic și mai elegant al sintagmelor el însuși /ea însăși. Se remarcă de altfel în texte ușurința de folosire a ambelor pronume reflexive (de
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
să apară sie, forma sieși e simțită ca un echivalent mai economic și mai elegant al sintagmelor el însuși /ea însăși. Se remarcă de altfel în texte ușurința de folosire a ambelor pronume reflexive (de acuzativ și de dativ), în construcție cu același verb: „posibilitatea să se dezvăluie sieși” (earad.ro/horoscop); „el nu se poate aplica sieși, dupa cum spune Kant” (fil.unibuc.ro); „se arată pe sine sieși” (geocities.com). Surpriza este de a descoperi în texte nu numai
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
ro/horoscop); „el nu se poate aplica sieși, dupa cum spune Kant” (fil.unibuc.ro); „se arată pe sine sieși” (geocities.com). Surpriza este de a descoperi în texte nu numai persistența formei sieși, ci și extinderea sa improprie, în construcții aberante. Mai multe exemple ilustrează folosirea dativului sieși după o prepoziție care cere genitivul (sau echivalentul său - posesivul): asupra. În locul unei construcții precum asupra sa (resimțită probabil ca marcînd insuficient valoarea reflexivă), ori a sintagmelor (mai greoaie?) asupra lui însuși
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
Surpriza este de a descoperi în texte nu numai persistența formei sieși, ci și extinderea sa improprie, în construcții aberante. Mai multe exemple ilustrează folosirea dativului sieși după o prepoziție care cere genitivul (sau echivalentul său - posesivul): asupra. În locul unei construcții precum asupra sa (resimțită probabil ca marcînd insuficient valoarea reflexivă), ori a sintagmelor (mai greoaie?) asupra lui însuși / asupra ei înseși, apare incredibila secvență „asupra sieși”: „numai cine se concentrează asupra sieși, aici și acum, înțelege necesitatea schimbării modului de
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
asupra naturii, așa cum natura acționează asupra sieși” (rezistenta.marxist.com). Confuzia este desigur favorizată de identitatea formelor cazuale de genitiv-dativ la substantiv și, la unele pronume, poate și de posibilitatea de a construi prepoziția asupra cu un dativ posesiv. Ciudata construcție face parte din categoria pe care Al. Graur o numea „a greșelilor făcute de oameni culți”; căutarea în Internet a furnizat 11 exemple de apariție a sa: nu în mesaje grăbite, în stil colocvial, ci în texte în genere mai
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
Având în ereditate Mișcarea Lettristă a lui Isidore Isou, fondată în 1946, ori, mai pregnant, Internaționala Lettristă, desprinsă ulterior de Isou, Guy Debord va participa în 1957 la crearea Internaționalei Situaționiste, publicând de altfel și textul-cheie al evenimentului, Raport despre construcția de situații și despre condițiile organizării și acțiunii tendinței situaționiste internaționale. Devine apoi directorul revistei mișcării, semnează texte și filme doctrinare și se manifestă ca lider de opinie și de conștiință în deceniile 7 și 8. În noiembrie 1994, grav
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
Oniga, acoperite de coerența desenului din minte și din suflet, coborît în nuanțe, în rîsul naiv al tripletei de Nina-Nine Mihailovna Zarecinaia (ce IDEE!), în mirosul de fîn cosit și abandonat pe scenă, în clipocitul lacului ce se intuiește dincolo de construcția pontonului, scenă totodată a Ninelor și a lui Treplev, în necuprinsul tristeților Mașei sfîșiată între acordurile desuete ale unei dramolete de operă prăfuită și automatismele gesturilor chapliniene, cabotine și tulburătoare din finalul spectacolului - corpul lui Treplev este băgat parcă în
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
regizorului Petrică Ionescu și modul în care s-a implicat trupa. Interpretarea regizorului este fundamental plastică aș spune. Decorul este absolut monumental, blocuri de marmură care se desfac la vedere și lasă să se arate sala tronului cu scări și construcții metalice, somptuoase, de bronz patinat. Peste tot este o viermuială continuă, zeci de personaje din figurație, corul și ansamblul de balet animă fără încetare spațiul de joc, copleșit astfel. Deși perfect coerentă și argumentată foarte serios de la un capăt la
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
în lumina dimineții, piesa de succes a lui Alexandr Galin. Un memorabil spectacol al lui Lev Dodin la Malîi Teatr. O montare a lui Gelu Colceag la Teatrul Odeon, bine primită de public, cu cîteva roluri admirabil jucate. Cam aceeași construcție și la Casandra, același gen de introducere a personajelor, același tip de emoție, de spațiu, de relații, de adresare. Și o încercare supravegheată de a alunga din interpretare ispita frivolității, căci, dincolo de etichetele purtate de fete, se găsesc o sumă
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
Rodica Zafiu Inovațiile din registrul familiar-argotic sînt adesea minimale, dar eficiente din punctul de vedere al "defamiliarizării": o modificare semantică (cazul lui belea, discutat săptămîna trecută), fonetică (moaca devenit moca) sau de construcție (ca în reflexivul te bagi în seamă, asupra căruia voi reveni), uneori atașarea unui sufix redundant (prietenar) sînt de ajuns pentru a atribui marca inconfundabilă a actualității. Schimbări mai vizibile sînt desigur cuvintele noi, creațiile și împrumuturile de tot soiul
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
ilustrată prin citate clasice ("oftînd din greu, suspină"), nu se combina cu orice verb: dicționarul academic ( DA) indică o listă de posibili regenți: a ofta, a răsufla, a munci, a dormi ș.a.. Dicționarul amintește și de variante mai vechi de construcție, cu același sens, dar cu alte prepoziții: în greu ("Cîștigă bani în greu", la Dionisie Eclesiarhul) și de greu ("Au suspinat de greu", la Miron Costin); între acestea nu există însă la greu. De altfel, și folosirile actuale ale locuțiunii
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
pildă într-o expunere pe teme de istorie: "o sută de ani mai târziu, cruciații cucereau Constantinopolul, prilej cu care s-au furat la greu tehnologii nemaivăzute până atunci de europeni" (zi-de-zi.ro). Oricum, pentru cei cărora o schimbare de construcție prepozițională li se pare un fleac, am putea propune exerciții de traducere din româna standard în limbajul familiar-argotic actual; de pildă, a se odihni bine devine a băga odihnă la greu : "așa că am băgat odihnă la greu, am învățat să
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
cunoscut în urechile unui român mediu informat. Această montură epică foarte la vedere, din elemente care au ținut prim-planul în mass-media deconspiră intențiile parodice și satirice ale autorului. Dincolo de întîmplările propriu-zise miza romanului cade/ar trebui să cadă pe construcție și stil, ca rod al unei complicități posibile între narator/autor și cititor. Naratorul îi face uneori cu ochiul cititorului, îl trimite pe piste false de lectură, totul seamănă cu un joc între pisică și șoarecele capturat: Seara se furișează
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
de care cu greu scapi; prin extensie, ființă care-ți cășunează fel de fel de neplăceri" - e completată de o observație asupra verbelor cu care substantivul se construiește: beleaua cade, pică, dă peste cineva... Creangă folosește cuvîntul destul de des, în construcții și locuțiuni populare - a băga în belea, a-și găsi beleaua cu cineva (de pildă în replica Sf. Petre, din Ivan Turbincă: "Doamne..., ori hai să ne grăbim, ori să ne dăm într-o parte, nu cumva ostașul cela să
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]