1,467 matches
-
modelul este același, așa cum am văzut mai sus, atât pentru mare cât și pentru mic. Atât pentru Cosmos, cât și pentru Pământ. Atât pentru cel de lângă mine, cât și pentru mine. Deci este o metodă de autocunoaștere. O meditație prin contemplație. Nivelul de percepție, cu siguranță, va varia. Ține de mediu, de cultură, de vârstă, de educație, ca și de dorința de a cunoaște și pătrunde. Spranger a demonstrat că în domeniul valorilor teoretice predomină inteligența abstractă, pe când în domeniul artistic
Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
așa cum am văzut mai sus va fi același atât pentru cel de lângă mine, cât și pentru mine. Grija față de sine înseamnă, deci, grijă față de semen. Este o metodă de autocunoaștere și de integrare a sinelui în TOT; o meditație prin contemplație ce vor duce la conștientizare - cum spun psihologii, la trezire - cum spun teologii. Nu se devine uman decât aparținând la o comunitate și nu se dă sens vieții proprii decât făcând din această relație comunitară o întâlnire autentică, adică un
Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
suflu în ea, teoretizând pe seama diferențelor dintre semeni și etalându-ți pedant pe toate părțile viziunea - toată fandoseala asta îi părea lui Rică un simptom al surzeniei pe care-o aduce emanciparea de nevoi. Ah, obscenitatea mizeriei devenite obiect de contemplație! Cine trăiește eminamente spre a se minuna sfârșește prin a găsi mirabilă chiar și dejecția neputinței ultime. Le-o trântise arhitecților de rămăseseră ca la dentist! Numai de-ar fi priceput ei bine ce voia el de fapt să spună
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
drept, «de vreo trei zile», alt semn fatidic. Grija ei pentru viața amantului e copleșitoare, un fapt banal capătă proporții catastrofale și Veta construiește imaginativ scenarii, Înzestrată cu simțul dramatizării; așa că, deși În fața ei «juca comèdii», ea nu cunoaște bucuria contemplației artistice („N-am văzut, zău! n- am văzut nimic, n-am auzit nimic! Mă jur pe ce vrei tu...”), refugiată În zona lăuntrică („Nu puteam să-mi iau gândul de la pușcă. Mă gândeam: dacă s-o descărca, Doamne ferește!...”) a
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Pitești, 2002; Balcanismul literar românesc, I-III, Cluj-Napoca, 2002; Balcanologie, I-II, Cluj-Napoca, 2002-2003. Ediții: Anton Pann, Felurite, introd. edit., Cluj, 1973; Liviu Rebreanu, Amalgam, pref. edit., Cluj-Napoca, 1976; Henri Jacquier, Babel, mit viu, pref. edit., Cluj-Napoca, 1991; Eugeniu Sperantia, Contemplație și creație estetică, postfață I. Maxim Danciu, Cluj-Napoca, 1997; Radu Stanca, Problema cititului. Contribuții la estetica fenomenului literar, pref. edit., Cluj-Napoca, 1997; Al. Dima, Gândirea românească în estetică. Aspecte contemporane, pref. edit., Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Pierre Mertens, Agentul dublu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
precum și două cărți importante, L’Orient et les origines de l’idéalisme subjectif dans la pensée éuropéenne (1946) și Scepticismul grec și filosofia indiană (1957), iar în ultima sa lucrare, neterminată, studiază temele plotiniene de origine orientală (teoria creației prin contemplație, provenind de la egipteni, și aceea, de sorginte indiană, a identității dintre sufletul uman și absolutul divin). Deși nu crede într-o influență reală a gândirii orientale asupra celei eline înainte de epoca alexandrină, F. susține că grecii au intrat încă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
Mân / Or Woman who is not one of these is not a Christian" (E: 274)137. În toate aceste exemple selectate, Blake face apologia comuniunii dialogice dintre antropic și divin prin medierea religiei. Ideea că Biblia este un mijlocitor al contemplației se regăsește și în poezia lui Friedrich Hölderlin. În Patmos, apare același scenariu blakean al oamenilor înnobilați de codul sacru, care acționează deopotrivă că stimulator estetic și ca factor inductor vizionar: "Wenn aber, als / Von schwellenden Augenbraunen / Der Welt vergessen
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de Argint, centrată asupra emoțiilor artistice, iar ultima este Cartea de Aur, axată asupra cunoașterii supreme, de natură contemplativa 178. Urizen nu încetează în nicio clipă să lucreze la aceste cărți, învăluit în propria solitudine și lăsându-se pradă unei contemplații sumbre, întunecate. Opinia mea este că acest ansamblu cvadripartit traduce însăși schemă vizionara pe care se întemeiază poetica lui Blake, în sensul că arama corespunde viziunii simple, fierul celei duble, argintul celei triple, iar aurul celei cvadruple. Cărțile respective sunt
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a făcut obiectul unor interpretări contradictorii, cercetătorii întrebîndu-se dacă extazul are rolul contemplării mistice în experiența lui Augustin sau dacă viziunea de la Ostia ar fi de tip filozofic. Marrou obiectează însă pe bună dreptate că „dilema... între meditația filozofică și contemplația mistică e foarte probabil una falsă: dacă există (și eu aș admite bucuros acest lucru) o mistică augustiniană autentică, aceasta n-a putut fi decît o mistică de filozof; experiența sa depășește aportul activității propriu-zis filozofice, dar o presupune și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
slogan al antiaugustinienilor: e un sacrilegiu să crezi că Dumnezeu n-ar dori mîntuirea tuturor. Marea „invenție” a lui Cassian a constat în această fuziune a origenismului cu antiaugustinismul care permitea în același timp aducerea în prim-plan a necesității contemplației și aprobarea activității ascetice: deși prin Decretul lui Gelasie, la sfîrșitul secolului al V-lea, operele lui Cassian fuseseră condamnate ca „apocrife”, adică neortodoxe, tocmai pentru că erau în contradicție cu doctrina augustiniană a harului, totuși, pentru că ofereau creștinilor un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spirituale. El credea, ca mulți alți gînditori din acea perioadă, că desăvîrșirea poate fi o aspirație permanentă atît în viața ascetică (la limită, în viața privată), cît și în viața monahală. Această perfecțiune ascetică este cea mai bună pregătire pentru contemplație, chiar dacă cei ce îmbină acțiunea cu contemplația (adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiune în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli, pentru că ei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din acea perioadă, că desăvîrșirea poate fi o aspirație permanentă atît în viața ascetică (la limită, în viața privată), cît și în viața monahală. Această perfecțiune ascetică este cea mai bună pregătire pentru contemplație, chiar dacă cei ce îmbină acțiunea cu contemplația (adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiune în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli, pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii creștine
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în viața monahală. Această perfecțiune ascetică este cea mai bună pregătire pentru contemplație, chiar dacă cei ce îmbină acțiunea cu contemplația (adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiune în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli, pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rîndul ei, presupune asceza și, prin urmare, se dezvoltă gradual, prin pocăință, iubire, mîhnire pentru propriile păcate, frică: raportul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiune în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli, pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rîndul ei, presupune asceza și, prin urmare, se dezvoltă gradual, prin pocăință, iubire, mîhnire pentru propriile păcate, frică: raportul dintre suflet și Cristos, prezentat simbolic în Cîntarea Cîntărilor, constituie, conform unei lungi tradiții, emblema acestei contemplații. Sursa principală a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rîndul ei, presupune asceza și, prin urmare, se dezvoltă gradual, prin pocăință, iubire, mîhnire pentru propriile păcate, frică: raportul dintre suflet și Cristos, prezentat simbolic în Cîntarea Cîntărilor, constituie, conform unei lungi tradiții, emblema acestei contemplații. Sursa principală a interpretării spirituale propuse de Grigorie pare să fie Augustin. d) Stilul literar gregorian Este citată de obicei, cînd e vorba despre interesul arătat (sau nu) de Grigorie pentru stilul literar, o sentință a sa, rămasă faimoasă, care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nemesinos, autorul declară că vrea să pună capăt nenumăratelor erori generate de pozițiile lui Arie și Eunomiu și ne oferă indicele operei, precizînd că aceasta se intitulează Thesauros deoarece „adună în sine ca într-un tezaur o mare cantitate de contemplații divine”, adică de știință teologică. Cele 35 de capitole încep cu chestiunile legate de născut și nenăscut, pentru a trece la respingerea tezei ariene care neagă eternitatea Fiului. Autorul abordează apoi homousia, oprindu-se asupra interpretării unor texte biblice clasice
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
serioasă opoziție a întîmpinat propunerea lui D.B. Evans de a interpreta antropologia lui Leonțiu în cadrul doctrinei evagriene (origeniste) a intelectelor preexistente, sugerînd astfel că Cristos al lui Leonțiu ar fi singurul, dintre atîtea intelecte, care i-a rămas credincios în contemplație Logosului divin. Oricum, în urma studiilor lui Richard, Leonțiu nu mai este considerat un neocalcedonian (ca atunci cînd i se atribuiau scrierile lui Leonțiu din Ierusalim), ci un calcedonian riguros; chiar expresia, tipic chiriliană, „unire după hypostasis” este evitată de el
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod asemănător. Discursul despre asceză începe cu un reproș la adresa călugărilor care, împinși de vanitate și de dragostea de cele lumești, trădează adevăratul sens al vieții monastice, căutarea și practicarea adevăratei filozofii, după exemplul lui Cristos, pentru a ajunge la contemplație. O secțiune importantă este dedicată îndrumării spirituale: maestrul trebuie să fie un exemplu, iar discipolii trebuie să-i dea ascultare fără să-și pună întrebări în privința ordinelor primite. E dezvoltată apoi tema luptei spirituale împotriva pasiunilor; pentru a învinge, sfinții
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
invoca numele lui Isus (59-61). Semnalăm, de asemenea, îndemnul de a ne lăsa deposedați de propriile bunuri, renunțînd la procese (63-64), și de a alege sărăcia. Dintre darurile primite de la Dumnezeu, cel mai însemnat este „teologia”, darul ce izvorăște din contemplație, producînd în suflet o stare de plenitudine absolută; e o formă de rugăciune care se deosebește de rugăciunea în sens restrîns, prin care omul se străduiește să se îndrepte spre Dumnezeu (67-75). Capitolele 76-89 sînt dedicate harului și se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la determinările realității și de la primejdiile ei, el își pierde domnia și e lăsat, fără nădejde, pradă mării. Iar apoi își recâștigă Milanul, însă tocmai ca magician, folosindu-se de însăși competența a cărei dobândire îl pierduse. Rătăcit cândva în contemplație și dezlumindu se astfel, el își transformă puterile oculte în puteri mântuitoare, în instrumentul de restituire a stărilor îndreptățite. Este un caz mai rar în echilibrul de forțe al lumii omenești, care mai totdeauna îi elimină pe visători și îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
este dominat de cerințe instinctuale (nutriție, conservare, reproducere, proprietate și dominație), a căror mod de manifestare diferă de la individ la individ În funcție de tipul de societate și modelul cultural al societății respective, În ultima parte a vieții; tihna, liniștea, meditația și contemplația fac loc lumii ideilor, În care vârstnicul poate excela prin experiența sa de viață și Înțelepciunea care derivă tocmai din această experiență. Desigur această abordare sumară și oarecum simplistă ar fi de-a dreptul idilică dacă dincolo de ea nu s-
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
crede Smith), ci niște modalități complementare de construcție a dramei moderne, abia aceasta având o dimensiune dialogică și personaje complexe, cu psihologii hieroglifice 64. Pe scurt, în teatrul modern, după cum am anticipat, tragicul definește o perspectivă a lecturii și a contemplației (trezind spiritul analitic, ambiția cunoașterii de sine), în timp ce melodramaticul reflectă o perspectivă a trăirii directe, nemediate. Nu întâmplător s-a și demonstrat 65 că tragedia ar sta, simbolic, sub semnul orbirii (nu i-a scăpat lui Lovinescu, mare admirator al
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
materie brută, neprelucrată, având totuși posibilitatea să se manifeste estetic ca "expansiune lirică a sufletului (s.n.)". Prin urmare, în (melo)dramă psihologia devine artă doar prin identificarea cathartică, ce presupune, am văzut deja, atât participarea emoțională, trăirea nemijlocită, cât și contemplația ideală a sufletului universal, coborât pe scenă în forma unui banal spectacol de teatru. Numeroase alte observații subtile privind geneza dramei și a formelor literare moderne sunt de găsit în studiile filozofului maghiar (vezi, printre altele, Teoria romanului), care analizează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o bogată viață interioară și cu o capacitate de percepție superioară, chiar dacă astfel de "daruri" riscă să provoace un dezechilibru grav, semnalând pericolul evaziunii în imaginar și al refugiului în trecut. Oricum, asemenea exemplar de elită, înclinat mai mult spre contemplație decât spre acțiune, este predestinat să trăiască dragostea ca pe o formă de elevație, în maniera unui spectacol sublim și ridicol deopotrivă (de unde și "comedia" semnalată în titlu). De aceea, dacă forma epicului e dictată de psihologia personajului, narațiunea va
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
imediate și tocmai de aceea tentați să scape de insuportabila "febră" printr-un "act violent"; cealaltă ar fi specifică psihologiei "artiștilor" (a intelectualilor, de fapt n.n.), deoarece presupune sublimarea "răului" (a "febrei" existențiale) prin mijlocirea imaginației, îndemnând la refugiul în contemplație. Ca atare, psihologia omului "natural" (și a femeii, în genere) ar sta sub semnul unei fatalități biologice, în vreme ce existența bărbatului-intelectual ar fi guvernată de "fatalitatea literară", prin care criticul ieșean înțelegea o formă de evaziune obligatorie prescrisă de "funcția cathartică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]