1,290 matches
-
universului). Formula definitorie pentru prima etapă lirică rămâne aceea enunțată de poetul însuși, „stampe lirice”, în care muntele, turnurile, bruma sunt simboluri ale înaltului și purității glaciale, ale verticalității și solitudinii. După „fractura” (Ilie Constantin) proletcultistă, se revine la registrul contemplativ, solemnitatea rituală a rostirii, tonul elegiac, alături de notația meditativă, alegoria ironică, viziunile grotești. Poezia lui B. își adaugă un registru reflexiv, care se arată dominant, chiar și în incantațiile elegiace. Tema lirică principală este timpul, ca biografie și ca istorie
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
mișcă, esența nu curge. Atunci când esența nu curge, energia stagnează. Exercițiile de qi gong, ca grațiosul dans ritmic Tai Chi Chuan, sunt deseori denumite „meditație prin mișcare” deoarece combină mișcările lejere, ușoare ale corpului cu o stare de spirit calmă, contemplativă. Totuși, pentru a înțelege pe deplin rolul mișcării în qi gong, trebuie să înțelegem și importanța crucială a nemișcării, ca și legătura complementară dintre cele două. De exemplu, în formele de meditație qi gong în poziție șezândă, există și mișcare
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
transmite în timpul unei ședințe. Meditația în poziție șezândă Există multe stiluri diferite de meditație în tradițiile spirituale ale Asiei, fiecare având propriile zeități tutelare, sfinți protectori, texte sacre și revelații divine pe care discipolii le pot folosi în practicile lor contemplative. Având în vedere că această carte se axează pe qi gong ca modalitate de a lucra cu energia și că meditația e o formă de qi gong în care energia este folosită pentru a hrăni spiritul, iar spiritul este focalizat
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
devine repede apăsătoare. De unde și colectivismul colcăitor și tribal al adolescenților, încercare febrilă de a juca, înainte de vreme, toate scenariile societății adulte. Rari sunt cei care, la treisprezece sau paisprezece ani, știu să reziste mecanismelor rolurilor impuse celor singuratici, celor contemplativi, cu toată cruzimea și intoleranța copiilor de deunăzi. Datorită căutării mele franțuzești am putut să-mi mențin singurătatea atentă de adolescent. Societatea în miniatură a colegilor mei manifesta față de mine când o condescendență distrată (eu eram un „mucos”, nu fumam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cea mai amăsurată pentru epopea greacă și care a crescut cum am zice organic cu aceasta din urmă, acest vers esprimă într-un mod admirabil caracterul liniștitei descrieri a progresului. În acest vers se unesc, ca și-n epopee, liniștea contemplativă și retardimentul cu progresul și cu mișcarea. Nici pasionat și rumpător cu sine ca ritmul troheic, nici îmbulzitor la acțiune, ca cel iambic, ci el se ține de mijlocul cel frumos dintre amândouă antitezele și unește totodată în sine cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
domnul Esmond, Căpitanul și mai tîrziu Colonelul Esmond, ci și în relație cu eul narator. Atunci cînd "eul" narator se transofrmă într-un "el", naratorul își asumă un rol care dramatizează contrastul dintre vita activa a soldatului Esmond și vita contemplativa a naratorului Esmond. Această tehnică îl plasează adesea pe eul narator într-o poziție ironică. Distanțarea naratorului de eul care trăiește acum se extinde și asupra eului narator: Văzînd că stăpînul său avea de gînd să ducă mai departe această
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
decît ne dăm seama, această ierarhie de valori care îl opune pe cetățean artizanului, pe savant inginerului, artele liberale, artelor servile. Putem foarte bine învesti acest joc de opoziții într-un activism istoric, fără să luăm în calcul antinomia viață contemplativă/viață activă și disprețul față de timp, proprii Antichității, tot așa cum putem reuni optimismul progresului tehnic, epopeea eliberatoare și o totală lipsă de griji în privința mutațiilor tehnice concrete, accesorii și străine lumii glorioase a Rațiunii. Umanismele praxisului și ale progresului reprezintă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Paul M. Hohenberg și Lynn Hollen Lees, cele trei ordine ale societății medievale oratores, bellatores, lavoratores, adică cei care se rugau, luptau, respectiv munceau nu erau grupuri unite sau ai căror membri să semene cu imaginea noastră despre ei: călugări contemplativi, cavaleri galanți etc. Cea mai mare parte a populației era formată din a treia stare comercianți, meșteșugari, și lucrători fiecare cu persoanele care depindeau de el zilieri, ucenici, soții, copii, servitori. Deși teoretic cetățenii bărbați adulți erau egali în comunitate
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
determinarea limitelor, sondarea profunzimilor, căutarea sensului ființei și al propriului destin. Se ajunge pe linia clarificărilor: ce este? cum este? de ce este? omul și viața sa. Doctrina delfică, a cunoașterii de sine, sumează următoarele: * teorie a cunoașterii; * tehnica cunoașterii (atitudinea contemplativă); * stabilirea limitelor proprii; * cunoașterea esenței sufletului, natura sa divină, morală; * măsura și temperanța; * locul ocupat de fiecare, natura omului; * înțelegerea naturii umane și a deosebirii de divinitate; * mijloace practice, conduita morală pentru a fi depășită condiția proprie. 4. Procesul și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
93). Adeseori, contactul direct cu obiectivele și fenomenele lumii reale era atât de mult prescurtat, Încât se ajungea la un Învățământ formal, Îndepărtat de realitatea concretă și practica vieții, deși predarea științelor naturii pretinde, prin forța lucrurilor, o Învățare nu contemplativă, ci prin acțiune asupra naturii, prin activități de laborator și de teren, Însușirea noțiunilor pe baza unor operații „concrete”, practice etc. Teoria și practica Învățării prin descoperire (discovery learning) prefigurează un ansamblu de procese foarte complexe, bazate pe proceduri a
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
unui ideal, este cu totul altceva. Dar nimic nu ne oprește să ne închipuim că, în plin Quattrocento, el a crezut simultan în ambele opțiuni! Credința și Speranța permit această dublă intrare în lumea ideilor... XX MARSILIO FICINO și „voluptățile contemplative” 1. Marsilio Ficino îl arde pe Lucrețiu. Creștinismul epicurian inventat de Lorenzo Valla îi supraviețuiește creatorului timp de două secole. Desigur canonicul Gassurdi, autor în 1649 al Vieții și obiceiurilor lui Epicur și în același an, al unui Sistem al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
simpatii pentru Epicur și pentru discipolii lui în acele timpuri. Osândirea la rug trimite atât la ispășirea prin foc a unui păcat din tinerețe, cât și la o elementară prudență atunci când aspiri să faci carieră în Biserica catolică... 2. Voluptățile contemplative. Viitorul canonic al catedralei din Florența î1487) este așadar autorul unui text despre plăcere. Păcat de tinerețe. Dar păcat micuț, căci dacă lucrarea demonstrează o excelentă cunoaștere a problemelor, chestiunilor și muzelor subiectului în filosofia antică, zadarnic am căuta în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de viață. Ce anume îi permite omului să ajungă cel mai sigur la fericire? Sappho, Pindar, Arhiloh, Anacreon, Tirteu, Teocrit abordează subiectul, la fel și Platon, care se înscrie în această istorie separând viețile consacrate sufletului, trupului sau bogățiilor - viața contemplativă, viața de plăceri și viața activă -, pentru a pune în opoziție în cele din urmă o existență închinată gândirii, reflecției, și o alta orientată spre acțiune - teoreticul și practicul. Ca ecou la aceste clasificări, filosofii disertează despre „Y”-ul ionian
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
statuilor în cupluri, în individualități care-și corespund, propune o meditație asupra celui mai bun mod de viață: suveranilor li se opun poeții și filosofii; în fața vieții active a oamenilor angajați în cercurile puterii și în cetate se află viața contemplativă a gânditorului preocupat să-și făurească existența ca pe o operă de artă echilibrată, armonioasă, autosuficientă. Alternativa Epicur/Zenon formulează, în spațiul filosofic chiar, alegerea între bucuria de a trăi epicuriană și austeritatea stoică, ataraxia individuală și sensul statului, gândirea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Înseamnă a „suferi călugărește”? Înseamnă, cum foarte frumos spunea Mircea Eliade, să meditezi asupra „treptelor extazului cu mintea purificată de asceză și contemplație” (Drumul spre centru, 1991). Μ Omul modern trebuie să recurgă tot mai mult la practici ascetice și contemplative pentru a realiza ceea ce se cheamă o „depășire de nivel existențial”, adică o ieșire din smogul unei realități dominate de egoism, invidii, trivialități și nedreptăți de tot felul. Μ Ajuns la sfârșitul ciclului vieții, omul retrăiește, ca Într-un film
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În raport cu sine sau cu altul; ambiții personale care propun moduri de a fi ce depășesc propria putere de realizare; dezamăgiri date de o convingere prea mare În puterea adevărului În lupta cu minciuna și ipocrizia; eșecul cultivării unei atitudini predominant contemplative, În detrimentul uneia pasionale, acționale; conștientizarea limitelor iubirii de a nu putea fi dincolo de bine și de rău; iluzia liberului arbitru În determinismul existențial, În producerea realului obiectiv, și nu a unuia fictiv, inventat etc.). Μ Extremismul a pătruns până și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
creștere și Înălțare morală și spirituală a omului. Μ Ce se Întâmplă când gândirea Încearcă să depășească bariera rațiunii, să iasă din condiția obișnuită a „raționalismului cartezian”, lucid și prudent? Ea intră atunci În regatul a ceea ce filosofii numesc „cunoaștere contemplativă” sau „intuiție intelectuală”. Aceste ipostaze spirituale sunt Însă greu de definit, deoarece ele presupun „asceză mentală”, „suprimarea operațiilor mentalului”: În astfel de stări, care sunt cultivate de yoghini, gândirea poate ajunge, potrivit filosofiilor indiene, până la starea de a sta neclintită
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poeme ca Rugă nouă și Baladă („Din cântecul lumii nimic nu rămâne,/ Căci sorbi deopotrivă: otravă și cer;/ Pieziș îți alunecă inima-n taină/ Și sufletu-n stele rămâne stingher”), concepute în versuri „de accent direct, liniar”, confesiv. Profilul de „contemplativ resemnat” se vădește mai clar în poemele din Muntele ascuns, care atestă desprinderea de „maniera care nu era a sa”. Cum observă Mihail Chirnoagă, poezia lui M. configurează „mai mult un fel de a reacționa la atingerea vieții” al unui
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
gellu naum/ din contrapunct (12 mai 1992) și oarecum în/ stare de vis de altfel unii mai cred că poeții/ scriu într-o stare de vis (sau de grație se spune)/ g.n.”. O împăcare, o împlinire, o lumină interioară calm contemplativă domină febrilitatea și riscurile căutări Unului. Dintre marii poeți contemporani ai unității mistice (Ștefan Aug. Doinaș, Daniel Turcea, Nicolae Ionel), M. împinge rafinamentul cuvântului la limitele tăcerii. SCRIERI: Cartea nunților, București, 1968; Locul sâmburelui, București, 1973; Carte singură, postfață Dan
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1985) și cu Grand Prix de Poésie de l’Enclave des Papes Valréas. Este sora criticului Constantin Crișan. Poezia scrisă de M. este o meditație tandră, fără ostentație, fără patetism. Stanțele transpun o atitudine contemplativă, uneori ironică în fața ireversibilei curgeri a timpului: „Am lăsat în urmă/ frânghii sângerate de gleznele mele,/ A rămas fumul îmblânzit de dorul cuminte./ Munții, prăbușiți spre a-mi opri pribegia,/ pe care i-am luat/ și rezimându-i sub nori/ de
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
sugera atât autonomia, cât și vulnerabilitatea acestora. Extragerea unui anumit tip de grevă din țesutul viu al mișcării proletare pentru a-l folosi drept instrument Însemna punerea În pericol a Întregului organism. Referindu-se la Lenin, ea scria: „Dacă teoria contemplativă propune disecarea artificială a grevei de masă pentru a se obține o «grevă politică de masă În stare purăș, atunci, prin această operațiune, ca și prin oricare alta, ea nu numai că va pierde din vedere caracterul de proces viu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
25 de Constantin Virgil Gheorghiu, I.G. Dimitriu este primul critic care relevă limitele cărții ce cunoștea în acest moment un mare succes: „Un roman senzațional, excelent scenariu pentru un film de propagandă, antifascist și anticomunist, dar nu este deloc artă contemplativă...” Alături de „Cronica literară”, apar și alte rubrici permanente: „Cronica plastică” și „Cronica muzicală”, susținute de Mira Simian-Baciu, „Cronica măruntă”, dedicată mai ales revistelor exilului („România” din Buenos Aires, „Îndreptar”, „Cuget românesc”, „Caete de dor”), dar rezervând un spațiu și aniversărilor sau
INSIR’TE MARGARITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]
-
a acordat o atenție deosebită, semnând multe cronici dramatice în „Independința română”. Adept al esteticii deductive, el concepe critica drept o aplicare a principiilor extrase din capodoperele literaturii universale. Criticul, căruia îi cere lecturi bogate, capacitate de observație și spirit contemplativ, este dator să compare opera judecată cu prototipul ideal, rezultat din suma legilor istorice ale genului și speciei în care se încadrează. Aprecierea, fundamentată teoretic și ferită astfel de simpla impresie, ajută la formarea gustului cititorilor. Îndrumând critica spre specificul
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
dintre militanții cei mai înflăcărați pentru „democrație populară”, pentru socialism. În 1947 e ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români și membru al Academiei Române, în 1948 devine deputat în Marea Adunare Națională, iar în 1954 primește Ordinul Muncii clasa I. Fire contemplativă și acut sensibilă, chiar „bolnăvicioasă” potrivit unei autocaracterizări, atras în copilărie, „ca fetele”, de „culori și lucruri gingașe”, „rătăcit în visuri, în poezia câmpiei și a codrului și în labirintul cărților”, G. a găsit în adolescență cel mai propice climat
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
fiindcă în poezia lui se vorbea de vaci, de priveliști provinciale, a fost catalogat ca poet tradiționalist, în afara modernismului. În realitate, tradiționalismul reprezintă o formă de modernism. G. CĂLINESCU În Priveliști (1930) - titlu polemic și ironic față de o întreagă tradiție contemplativă - scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile câmpenești nu trebuie să ne inducă în eroare. Bucolismul acesta e fals, Fundoianu nu este nici un poet sentimental, nici unul descriptiv. El nu se supune la obiect în chip parnasian, nu exultă în maniera lui Fr.
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]