1,534 matches
-
timpurii, prin transcenderea relativismului axiologic postmodern. Această "a patra hipnoză" antropogenetică constă în geneza omului izomodern, reprezentată printr-o a treia etapă a modernității, sub formă reflexivă, raționalizată și redempțională. Ce este în definitiv epoca izomodernă? Nu este altceva decât contemporaneitatea noastră aflată sub un continuum tridimensional al modernizării postmodernizării re-civilizării. Izomodernitatea (așa cum a reieșit din capitolul 3.3) nu reprezintă doar o epocă istorică: ea este însăși paradigma complexității modernismului postindustrial. Putem să destructurăm această eră prin prea multă sau
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
a dascălilor, a structurii anului școlar. Și, întrucât s-a pornit de la bază, de la formarea unui tineret viguros, rezultatele se văd, iar întreaga populație trăiește în locuințe bine dotate cu căldură, apă, internet, electricitate, cu alte cuvinte cu toate facilitățile contemporaneității. În Republica Umanistă Vandana nici unui cetățean nu-i lipsește nimic: se trezește în fiecare dimineață într-un apartament confortabil, merge la serviciul unde a fost repartizat științific conform cu CPCZ-ul său -, beneficiază de prânzul gratuit alături de colegii săi, iar seara
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
într-un apartament confortabil, merge la serviciul unde a fost repartizat științific conform cu CPCZ-ul său -, beneficiază de prânzul gratuit alături de colegii săi, iar seara se întoarce cu sentimentul datoriei împlinite acasă, în apartamentul său confortabil, dotat cu toate facilitățile contemporaneității. Totul fără surprize, fără îndoieli, fără nedoritele alternative! În vremea aceasta, în Republica Democratică Vandana, o țară neprotejată de trupele BMDN, haosul este pe punctul de a se instala: în lipsa unui CPCZ, oamenii își croiesc în mod cu totul imprevizibil
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Universului este limitată, sfârșitul lumii coincide cu aneantizarea păcătoșilor, reînvierea morților și victoria eternității asupra timpului”. Altfel spus, avem de-a face cu clasica partiție între ciclicitate 1 și linearitate a timpului, convertite în cadru dramatic și umanizat ca simultaneitate/contemporaneitate, respectiv succesiune. La Wikander: „În India, timpul ciclic, culminând în Kaliyuga, a fost o inovație care a depășit vechiul punct de vedere asupra istoriei și religiei. Motivul pentru care această schimbare a avut loc în India cred că trebuie pus
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
criză a spiritualității; de-a lungul acestei crize, suntem obligați să arătăm anumite valori pe care doar noi suntem în stare să le vedem în ea și să le înțelegem. În acest sens, rămânem în istorie și facem „istoricism”. Însăși contemporaneitatea noastră ne obligă să căutăm în ea sensul profund al faptului religios. Fericita generație de la 1900 nu avea nevoie de această „pogorâre în profunzimi”. „Istoria” lor șsic!ț le permitea să se dedice exclusiv descifrării inscripțiilor... Astăzi, când milioane și
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
termenii autorului - o „saga a României moderne”, ceea ce în discursul intelectual contemporan s-ar putea traduce prin suma marilor narațiuni legitimante privind modernitatea noastră. Această metanarațiune explicativă acoperă în carte episoade-cheie (Războiul de Independență, momentul Junimea, romantismul, perioada interbelică). În contemporaneitatea imediată, episoadele acestei saga sunt încă active. Atâta timp cât mecanismele lor n-au fost etalate la vedere, ele sunt trăite și azi în mod genuin, sunt vii. Pentru autorul cărții, a privi înapoi înseamnă a revizita modernismul, pe care din motive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
temei abordate, printr-o lucrare ce reprezintă doar începutul unei cercetări mult mai ample pentru viitor. În această situație, cartea de față caută să răspundă necesității de deschidere a unei noi perspective de interpretare a unora dintre creațiile artistice ale contemporaneității, realizate sub inspirația sacrului, trecându-le prin filtrul unei analize interdisciplinare, care să țină seama atât de reperele conceptuale estetico-artistice -, cât și de cele religioase ale acestor opere. Așadar, prezentul material alege ca principale obiecte de studiu noțiunile sacrului, ale
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
urmări al căror efect în timp se lasă încă analizat. Dacă sunt de ordin pozitiv sau, dimpotrivă, negativ, îl lăsăm pe cititor să hotărască. În ce ne privește, am încercat să surprindem doar unele dintre cele mai semnificative aspecte ale contemporaneității artistice, diversitatea și amploarea fenomenelor culturale ale prezentului determinându-ne, pentru moment, să ne limităm la cele deja expuse. Ar mai trebui poate de subliniat și intenția actualului studiu de a asigura un cât mai sugestiv suport imagistic, selectând din
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sau forme primare ale manifestării sacrului, asemenea unor fundamente esențiale ale creației artistice. Artistul vremurilor noastre se află însă în fața unei majore dileme privitoare la modul de raportare a acestor aspecte ale sacrului la posibilitățile de cunoaștere și creație ale contemporaneității. În încercarea de a aduce un plus de lumină asupra acestor necunoscute, să revenim la întrebarea pe care o formulasem la începutul acestei părți: De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm? După cele prezentate, fără a avea pretenția exhaustivității declarate
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
credința în nereprezentabilitatea divinității, aceasta întruchipând infinitul. Încununând această multitudine a formelor de reprezentare a sacrului, ne vom opri asupra unui exemplu aparte al raporturilor stabilite între lumea divinului și cea a umanului. Provenind din vremuri îndepărtate, dar ajungând până în contemporaneitate, în Nepal, persistă încă o serie de ritualuri străvechi, prin care, periodic, este aleasă pe seama unor criterii extrem de stricte câte o fetiță, neajunsă încă la vârsta pubertății, care să o reprezinte pe Kumari, considerată a fi reîncarnarea zeiței hinduse Durga
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ordin religios. Postmodernismul reprezintă produsul unui amplu proces de formare și conceptualizare datorat epocii moderne a istoriei artei, manifestându-se ca un stadiu terminal al acesteia, fapt care îi conferă și acea senzație de déjà vu cu care se prezintă contemporaneității. Sub acest aspect, postmodernismul apare ca o "repovestire"505 a modernității, semnificând o etapă de "analiză și anamneză"506 a unor aspecte specifice ale trecutului modern. Totodată, arta postmodernă corespunde unei stări de continuă schimbare și de acută nevoie de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
valorile considerate în mod universal drept sacrosante și sublime"509. Așadar, din această perspectivă, arta sacră trebuie înțeleasă ca un mijloc de relaționare a omului cu divinitatea, un domeniu capabil să transpună în imagini caracterul inefabil al lumii spirituale. Pentru contemporaneitate însă, teologul rus Paul Evdochimov întrevede o adevărată "criză actuală a artei sacre"510, ale cărei cauze nu sunt de ordin estetic, ci religios, și ale cărei urmări constau în declanșarea unui nou iconoclasm; refuzul icoanei și al contemplării ei
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
datorate actelor de violență, cât și ca atribute esențiale ale prezenței sacrului. Ca o interpretare personală a acestor idei, ne punem problema asupra măsurii în care violența reușește să se transforme într-un veritabil mijloc de transmitere a sacrului în contemporaneitate, prin declanșarea stărilor de compasiune, ca o emblemă la scară redusă a trăirii sentimentului de iubire, pe care creștinismul îl absolutizează. Referindu-se în mod explicit la cazul de față, atât din punct de vedere teologic, cât și artistic, opinia
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
o creație asemenea celor analizate de noi implică și o astfel de interpretare, prin apelul aproape continuu la mijloacele de exprimare ale șocului și la implicarea emoțională în cote accentuate a privitorului. Mai mult decât atât, astfel de opere ale contemporaneității, care încearcă să "reînvie" tainele sacre ale trecutului, mai ridică un set important de probleme privitoare la finalitatea acestora, la modul de percepție în rândul publicului și la posibilitățile transmiterii în formă nealterată a esențelor religioase. Alături de celelalte aspecte pe
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Gherasim, Reconstruirea absidei În acest context problematic, deși nu toate aspectele realității sunt reflectate prin intermediul forțelor creatoare ale artei, avem convingerea că arta sacră ar putea să constituie emblema nivelului de spiritualitate a societății și expresia trăirii sentimentului religios în contemporaneitate. Totodată, dacă ar fi să ne imaginăm felul în care arta sacră va evolua în viitor, datorită acestei corespondențe cu diferitele aspecte și trăsături ale vieții cotidiene, credem că aceasta va constitui și în perioadele ce vor urma un factor
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
simțită o nouă dilemă privitoare la modul de comparare a acestor opere, de la o epocă la alta. În acest fel, devine tot mai problematică alăturarea unor exemple autentice ale artei sacre de la începutul perioadei gotice, de pildă, cu unele ale contemporaneității, care tratează în speță aceleași subiecte, putând fi astfel observate numeroase discrepanțe în ceea ce privește abordarea tematică și stilistică a creațiilor actuale pe tematică sacră și religioasă. De altfel, evoluția stilistică amintită echivalează în plan spiritual cu resimțirea unui gol tot mai
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sacră și religioasă. De altfel, evoluția stilistică amintită echivalează în plan spiritual cu resimțirea unui gol tot mai acut, problematizând caracterul "sacru" al unor imagini ce frizează, uneori, cu kitsch-ul și prostul gust. Alături de exemplele autentice ale artei sacre, contemporaneitatea așează deopotrivă în fața privitorului și unele realizări artistice continuatoare ale valorilor consacrate, "golite" însă de încărcătura lor sacră, dar și unele creații ale artei laice, purtătoare ale unor vădite semnificații religioase. Din acest punct de vedere, actul corectei discerneri între
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de standardele artei sacre, fapt despre care academicianul Răzvan Theodorescu, declarase că, "astăzi, noi, în această materie, suntem eretici cum nu se mai poate"540. 4. Referitor la spațiul culturii creștine, prin comparație cu momentul de început al artei acesteia, contemporaneitatea ne oferă însă, imaginea contrariantă a unei răsturnări de situație. Dacă în momentul de debut al acestei arte, ce-și căuta încă formele și expresiile, creștinismul era o religie ilicită și minoritară, în prezent, în ciuda faptului că acest cult deține
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
perioadă culturală, caracterizată de numeroase fenomene contrare, de transgresiuni și șocuri mediatice, de globalizare și secularizare, manifestări pe care am putea să le înțelegem analizând dintr-o perspectivă filosofico-religioasă asemenea unor reflexii complementare ale fricii ancestrale datorate perceperii sacrului în contemporaneitate. Există încă pe scena artei contemporane inspirate de însemnătatea fenomenului religios, numeroase manifestări extrem de sincere și de pure, aparținând atât artei laice, cât și celei religioase, care se luptă în permanență cu avalanșa de non-valori ce caută să-și facă
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
25-30 de ani), în timp ce din punct de vedere conceptual-artistic, desfășurarea sa în timp poate cuprinde o arie mult mai largă, ajungând chiar până la un secol, și descriind sensurile novatoare și emancipative ale expresiei "spiritul timpului". 452 Cu același concept al contemporaneității s-au identificat și generațiile începuturilor de secol XIX sau XX, el fiind aplicabil în sens temporal oricărei generații de artiști. Practica artistică ne demonstrează adeseori faptul că termenul de contemporan, relaționat diferitelor individualități creatoare, face referire la artistul care
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
idealuri transcedentale, și-au dobîndit echilibrul și împlinirea în viață. în al doilea rînd, din cauza schimbărilor macrosociale și a tendinței de globalizare, nu mai există un consens cu privire la ceea ce este "bine" și ceea ce este "rău" (vezi Iluț, 2001, pp. 51-61), contemporaneitatea întreținînd un spațiu semantic ce potențează relativismul și deruta la nivel moral și axiologic. Mai mult decît atît, K. Gergen (1991) consideră că sinele a devenit "saturat" în urma atîtor "voci" care îi spun exact ceea ce ar trebui să gîndească și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
putea găsi o axă de limpezire, arătând față de orice problemă punctul de vedere creștin, înfățișând doctrina ortodoxă drept ceea ce este în virtualitățile ei, perspectivă superioară de înțelegere și forță superioară de orânduire a tuturor stihiilor răscolite de spiritul tulbure al contemporaneității. A indicat astfel teologilor o misiune spirituală totalitară, care să îmbrățișeze universalitatea preocupărilor omenești, i-a făcut să-și aducă aminte de lumea de azi și de întrebările care o chinuiesc și să lase discuțiile cabalistice pe marginea unor chestiuni
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prima lui versiune, am făcut-o din două motive. Unul e ca să concretizăm astfel amintirea personală a unui episod dintr-o viață destul de zbuciumată și fără el; iar celălalt e oportunitatea eventuală a problemelor discutate în această carte. Există în contemporaneitatea europeană o luptă pentru sens cunoscută de obicei sub numele de criza culturii moderne. Despre cauzele ei mai depărtate și mai apropiate vom vorbi în paginile ce urmează. Ceea ce ne interesează deocamdată e că faptul are un ecou apreciabil în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
deosebit al acestei definiții constă în evidențierea unor caracteristici esențiale specifice probațiunii: existența unui sistem profesionalizat care are mandat legal să exercite supravegherea și asistența infractorilor în comunitate. Demers (în Hamai et al., 1995, p. 125) aduce definiția probațiunii în contemporaneitate, oferind o descriere modernă și flexibilă acestui concept ca „set de strategii utilizate pentru a menține o supraveghere pozitivă și activă a infractorului în comunitate”. Ca o precizare în plus, Demers evidențiază faptul că, în țările industrializate, probațiunea se identifică
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
vădește eseul dedicat lui V. Alecsandri. C. abordează în Vasile Alecsandri-prozator (Profilul memorialistului) (1977) sectoare ale operei mai puțin cercetate (proza, corespondența, jurnalul), fără a le ignora pe celelalte. Prima parte a lucrării țintește la o situare a scriitorului în contemporaneitate și realizarea unui portret original ca perspectivă critică. Autoarea reconstituie, cu uneltele criticului și istoricului literar, cadrul spiritual în care a înflorit memorialistica generației pașoptiste. Profilul diferențial al seducătorului memorialist, trasat în partea a doua a eseului, este o contribuție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]