1,120 matches
-
cernut. iar Eol se-ndură, înalță suflare și mână din urmă puhoaie de nori ce-nnegură zarea cu-a lor supărare, închid orizonturi și-ntunecă sori. apoi în rafale de viscol descarcă troiene de nea peste parcul proscris, ce vor conteni doar când vântul remarcă schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. și iar glasuri iuți mai încearcă
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343141_a_344470]
-
primesc așa din senin vești despre ceea ce știam prea bine?”.. cum?’’, “oare senzația mea nouă de libertate m-a făcut insensibil?” Și din uimire am ajuns la plâns... apoi la bocete.. zvâcniri dureroase... dureri de lacrimi... șiroaie ce nu mai conteneau... încercasem după un timp să zic ceva, dar numai gândul ăsta deja iar... și umblăm prin curte așa ca un leșinat... ca o leuză ce abia aștepta să stea jos, însă că după un timp să nu mai reziste locului
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 741 din 10 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Risipirea punctului de sprijin suntem și Cain și Abel! Sub veșmântul broaștei prostia desfide ghilotina, seceta curmă ispășirea, contenesc schingiuirile doar în graiul stafiilor se nasc dictatorii care au viziuni emanate din cataractele unui suflet în permanentă criză crimă, e în noi la răscrucea când vântul împrăștie cenușa rugului un judecător care n-a judecat niciuodată în locul lui condamn
RISIPIREA PUNCTULUI DE SPRIJIN, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343536_a_344865]
-
niște paturi..da’ o pierdurăți? -O pierdurăm maica, o pierdurăm și ne gușoaie madam, zise bonă frîngîndu-și mâinile de necaz. -Nu știu muma, vedeți că pe undeva este mititica.. Cînd pătură de întuneric se lipi peste noi iar cerul nu contenea să iși golească sacul cu ploaie, mi-a bătut cineva în geam. -Deschide! Era Amely! .Se cățărase pe perete și pînă la nivelul geamului apoi: -Unde fusăși fâțo că te căutarăm ca niște nebuni.Vezi că doamna doctor ne beșica
AMELY P 5 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343650_a_344979]
-
taica-tău,pe maică-ta, pe bunică-ta , pe mine și tot neamul tău ,pînă în negura timpului. -Doamne-Ajută,taica..... Doamne-Ajută... se pierdu în urmă glasul bătrînului prin aerul cald al zilei ... ..................................................................................................................................................................... În curtea mare larma de glasuri nu mai contenea.Se amestecau voci de copii -cu fetele pline de o bucurie prea greu de duș, cu voci de femei și bărbați. În aerul de toamnă blajina ,în jurul mesei erau stinși, cu mic cu mare vreo zece suflete. Se uitau unii
SARUTUL DIN VIS de MIRELA PENU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340153_a_341482]
-
mai rămas, Din a noastră ființă goală, Într-un ultim scurt popas. Inima pe geam privește Ne-ndrăznind să iasă-afară, Că de-atâta frig troznește, Luna ce răsare-n seară. Stele-ngheață sus pe boltă Și ne pare, că se-opresc, Contenind eterna voltă, Din periplul lor ceresc. Rostul iernii trecătoare Prins in nopți ce-s nesfârșite Ne îndeamnă la visare, Și-nceputuri primenite. Referință Bibliografică: FLORI DE GHEAȚĂ / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2241, Anul VII, 18 februarie
FLORI DE GHEAȚĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377402_a_378731]
-
din partea impresarului Pepino Popescu, aducea vestea bună, întotdeauna primită cu bucurie, din partea voievodului melosului românesc Tudor Gheorghe: „Pe 3 noiembrie, Bucureștiul interbelic prinde viață. Maestrul Tudor Gheorghe, veșnic îndrăgostit de vers, de frumusețea și originalitatea muzicii românești de odinioară, nu contenește să își surprindă audiența cu experiențe muzicale unice, spectacole inedite pline de farmec și rafinament. Continuând tradiția și în această toamnă, menestrelul sufletelor noastre revine în lumina reflectoarelor cu un nou eveniment cultural de marcă, menit să readucă în peisajul
TUDOR GHEORGHE, PRIMUL ARTIST ROMÂN CARE ŞI-A ÎNFIINŢAT UN SITE DE VÂNZARE DE BILETE PENTRU SPECTACOLE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377500_a_378829]
-
Pomii cu brațele goale, Lăcrimând privesc spre cer, De a morții resemnare În frunzele care pier. De la munte la câmpie, Viață-n muguri așteaptă Primăvara să învie, Pentru altă etapă. Dar în natură domnește Rece vânt vijelios. Iar ploaia nu contenește Să cearnă cerul noros. Toamna își scrie cuvântul pe destine omenești, vieții rătăcind avântul în ai timpului nămeți. Resemnarea se așterne Pe natura pustie. Ducând cu vise eterne, Speranță-n pribegie. © Maria Filipoiu 29.10.2014. Referință Bibliografică: RESEMNAREA TOAMNEI
RESEMNAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377531_a_378860]
-
ca un ticălos fără inimă? Fugea biata femeie de acasă, când el era ațâțat de aburii bețiilor, pe care le trăgea tot mai des în compania ortacilor de pahar. Spărgea tot ce-i cădea la mână, iar înjurăturile nu mai conteneau, decât în momentul în care cădea toropit pe pat, așa îmbrăcat cum venise. A doua zi umbla ca un câine să-și caute nevasta, știind deja cam pe unde își găsea biata de ea adăpost. Se ruga spășit să se
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]
-
rând pe rând tot ce găsi pe masa frumos aranjată pentru prânz. Și, ca să fie tacâmul complet, luă oala cu mâncare de pe plită și zvârrr și cu ea lângă toate celelalte. Totul făcea un zgomot asurzitor, iar înjurăturile nu mai conteneau. Laura înlemnise, amuțise și nu reacționă în vreun fel de teamă că l-ar fi ațâțat și mai rău pe Nicolae. Ionuț stătea neclintit într-un colțișor și nu știa ce să facă, urmărea cu ochi speriați întreaga scenă și
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului - Mami, mami,scumpa și draga mea, te iubesc așa de mult! Până la lună sau până la soare, care-i mai departe? Laura se trezi îmbrățișată și cu un noian de pupici, pe care Ionuț nu mai contenea să i le dea. Zâmbind, îl trase la pieptul ei și începu să-l pupe și ea, de la cap până la picioare, în hohotele de râs ale năzdrăvanului . - Astăzi ai fost cam leneșă, ar trebui să ne grăbim, avem multe de
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
definește și care denotă stăpânirea cuvântului și o putere interioară admirabilă. Creațiile sale sunt mărturii ale frumuseților universale care se încheagă din clipe senine într-o cupă a strălucirii. Astfel, autoarea este, ea însăși, un zbor spre absolut care nu contenește să absoarbă iubire și să strălucească prin finețe, eleganță și unicitate. Poezia capătă în versurile sale măreție și biruie prin forță și cântec nepieritor : “poezia cântă mai mult/ decât valurile mării./ poezia este mai frumoasă/ decât închipuirea inimilor noastre./ poezia
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
inspecții pe teren. Procurorul desemnat pentru anchetă era totuși un om cu mult umor și văzând despre ce este vorba închise dosarul fără alte investigații. Mirel deveni ținta preferată a multor domnișoare dar și doamne din urbe care nu mai conteneau cu invitațiile și drăgălășeniile ceea ce a dus în scurt timp la creșterea lui în greutate și, implicit, la nevoia de a abandona costumul de firmă pe care-l deținea. Rămase numai cu hainele de la second-hand și celebrii bascheți. Femeile însă
CONTROLUL AVERILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382014_a_383343]
-
cernut. Iar Eol se-ndură, înalță suflare și mână din urmă puhoaie de nori ce-nnegură zarea cu-a lor supărare, închid orizonturi și-ntunecă sori. Apoi în rafale de viscol descarcă troiene de nea peste parcul proscris, ce vor conteni doar când vântul remarcă schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. Sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. Și iar glasuri iuți mai încearcă
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
mare depărtare de meleagul drag natal. 13. Care-i cea mai mare dorință neîmplinită a Dvs.? - Cea mai mare dorință neîmplinită este reîntregirea națională, unirea teritorială a României și să trăiesc măcar până la primul strănepot. 14. Două decenii nu mai contenesc discuțiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei R. Moldova. Cine, credeți, ar putea și ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Îmi pare, că de-acu s-a pus punct pe aceste discuții. În Moldova se vorbește oficial
CELE 30 DE ÎNTREBĂRI DE ACASĂ ALE SĂPTĂMÂNALULUI WWW.CUVANTUL.MD de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380442_a_381771]
-
1959 din 12 mai 2016. - Mami, mami,scumpa și draga mea, te iubesc așa de mult! Până la lună sau până la soare, care-i mai departe? Laura se trezi îmbrățișată și cu un noian de pupici, pe care Ionuț nu mai contenea să i le dea. Zâmbind, îl trase la pieptul ei și începu să-l pupe și ea, de la cap până la picioare, în hohotele de râs ale năzdrăvanului . - Astăzi ai fost cam leneșă, ar trebui să ne grăbim, avem multe de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
bolnăviorii mei! Citește mai mult - Mami, mami,scumpa și draga mea, te iubesc așa de mult! Până la lună sau până la soare, care-i mai departe?Laura se trezi îmbrățișată și cu un noian de pupici, pe care Ionuț nu mai contenea să i le dea. Zâmbind, îl trase la pieptul ei și începu să-l pupe și ea, de la cap până la picioare, în hohotele de râs ale năzdrăvanului .- Astăzi ai fost cam leneșă, ar trebui să ne grăbim, avem multe de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
Colindul ce tăicuțul lor îl murmura în strană. E sărbătoare-n casă iar, ca la mai toți...E-ajunul, Mi se perindă-n amintiri imagini din trecut O văd pe mama,-ntr-un ungher, cu șorțul petrecut, Cum mâinile-i nu contenesc, tot pregătind Crăciunul. Miroase-a brad și cozonac și-un iz de portocale Se răspândește prin odăi...Parfumu-acela sfânt, Colindele ce răsunau cu magicul lor cânt Le simt, le-aud și mă-nsoțesc oriunde-aș fi, pe cale. Privirile lin poposesc pe-
FLORILE DALBE DE MĂR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381145_a_382474]
-
aprinsă aș țese zi și noapte la ițar, Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ți tămăduiesc... Eu , muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc... Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc, Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e- Asa umezit , vei ști, cum am avut curajul să te-ndulcesc Cu un cânt de- al meu, de mama, cănd frunză pare uneori pustie, Eu
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
văd. Ca pe două puncte de Lumină îndelung și cu o evlavie specifică mucenicilor din vechime nevoitoare întru Cristos... Mutarea lor în lumea fără de trup a îngerilor înseamnă pentru Ortodoxie faptul că oceanul adevăraților slujitori ai credinței mântuitoare nu va conteni vreodată să ude cu apa lui vie talazurile mărginite ale omenirii Pământului. Pentru Irina și pentru Elena, Dumnezeu a reprezentat în mod veritabil nu doar garanția absolută, ci însuși temeiul funciar al scurtei lor treceri lumești. P.S. In memoria Maicilor
MAICILE SILUANA ŞI EVLOGHIA, NEVOITOARELE ÎNTRU CRISTOS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380812_a_382141]
-
și eu în afara șoselei, apoi cu stingătorul în mână am alergat la mașina în flăcări, reușind în câteva minute să sting focul. Femeia, o mexicană de vârstă mijlocie, cu lacrimi în ochi, văzându-mă în uniformă și înarmat, nu mai contenea să-mi mulțumească: - Mulțumesc mult domnule ofițer, ce mă făceam singură? - Nu-i nimic doamnă, îi zic, bine că n-a fost mai rău: Totul e Okay acum, dar rămâneți pe loc și chemați-vă mecanicul, pentru că mașina are acum
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
G.P.).” De-ajuns atât ca să ne formăm o primă imagine despre esenieni: Puneau bunurile în comun și mergeau cu cumpătarea până la asceză, adică făceau tocmai ceea ce mai târziu Însuși Mântuitorul pretindea de la ascultătorii și adepții Săi, iar creștinismul n-a contenit să recomande de-a lungul secolelor. Prin urmare, nu putem vorbi doar de-o „oarecare influență asupra creștinismului primitiv”, atât timp cât principiile esenismului se regăsesc intacte în însăși fundamentele creștinismului. Mai știm despre esenieni că ei reprezentau păturile de jos și
DESPRE IUDEO-CREŞTINI, GNOSTICI SI ESENIENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380941_a_382270]
-
grave ale vieții și ale existenței, Elena Buică se străduiește să afle, prin scrisul său, semnele prin care poate opri clipa, implorând-o goethean să se eternizeze prin frumusețe. I se pare că acest semn este scrisul, de aceea nu contenește să prindă în imagini momente esențiale prin care particularul se convertește în general, fapt mărturisit ca atare: „...Și cuprinsă de farmecul unei existențe care pare, când că am trăit-o, când că mi se pare trăită, pun repede mâna pe
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE de ANA DOBRE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374360_a_375689]
-
pe un picior, cu o plagă deschisă în zona capului, de unde sângele îi șiroia pe după ureche și pe umărul stâng, Romelia, o femeie frumoasă, blondă, ce nu-și arăta vârsta nici măcar în această postură, printre gemetele ce nu încetau, nu contenea să mulțumească salvatorilor, deși biata femeie făcea eforturi vizibile să se abțină. În afară de cameristă, nimeni nu înțelegea ce se întâmplă, cum căzuse această femeie pe jumătate îmbrăcată și de ce, deși conștientă, nu se ridicase singură și făcuse atâta zarvă. Un
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373397_a_374726]
-
reacțiile pe care autorul dorește să le transmită prin tremurăturile vocii ale versurilor și imaginilor pe care le creează? El trăiește cu timpul în mod dublu: Ca și cetățean al unei lumi visate și dorite, unde în interiorul strălucirii sale nu contenesc opozițiile și frica de viitor, și ca un patriot adevărat care simte adânc drama fără sfârșit a țării proprii. De aici vine tematica actuală a lumii albaneze unde idealurile și realitatea se prelungesc paralel, pentru a se uni în visul
SAZAN GOLIKU DESPRE DURERILE LACULUI DE IBRAHIM ABEDINI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373420_a_374749]