1,024 matches
-
Astfel, fiecare dintre continuum-urile formale corespunzătoare celor trei elemente constitutive poate fi înțeles ca o "opoziție binară a două concepte distincte". Pentru cele trei elemente constitutive găsite de mine și continuum-urile lor formale corespunzătoare, opozițiile binare sînt următoarele: Continuum-ul formal "mod": opoziția narator non-narator (reflector) Continuum-ul formal "persoană": opoziția identitate non-identitate (spațiile de existență ale naratorului și ale personajelor) Continuum-ul formal "perspectivă": opoziția perspectivă internă perspectivă externă (perspectism-aperspectivism) Fiecare dintre cele trei opoziții va fi descrisă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
trei elemente constitutive poate fi înțeles ca o "opoziție binară a două concepte distincte". Pentru cele trei elemente constitutive găsite de mine și continuum-urile lor formale corespunzătoare, opozițiile binare sînt următoarele: Continuum-ul formal "mod": opoziția narator non-narator (reflector) Continuum-ul formal "persoană": opoziția identitate non-identitate (spațiile de existență ale naratorului și ale personajelor) Continuum-ul formal "perspectivă": opoziția perspectivă internă perspectivă externă (perspectism-aperspectivism) Fiecare dintre cele trei opoziții va fi descrisă detaliat într-unul dintre capitolele următoare. Constituirea celor
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cele trei elemente constitutive găsite de mine și continuum-urile lor formale corespunzătoare, opozițiile binare sînt următoarele: Continuum-ul formal "mod": opoziția narator non-narator (reflector) Continuum-ul formal "persoană": opoziția identitate non-identitate (spațiile de existență ale naratorului și ale personajelor) Continuum-ul formal "perspectivă": opoziția perspectivă internă perspectivă externă (perspectism-aperspectivism) Fiecare dintre cele trei opoziții va fi descrisă detaliat într-unul dintre capitolele următoare. Constituirea celor trei situații narative pe baza celor trei elemente constitutive și a opozițiilor binare corespunzătoare acestora
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pildă, contrastele de la nivelul modului și al perspectivei dintre situațiile narative auctorială și personală sînt suspendate; ordonarea situațiilor narative pe diagrama cercului tipologic face posibilă reprezentarea unui sistem al tuturor formelor și modificărilor tipurilor principale care pot fi concepute. Acest continuum încorporează numărul nelimitat de variații ale tipurilor principale și modificările care sînt legate de fiecare dintre cele două tipuri învecinate; cercul tipologic leagă tipuri ideale sau constante anistorice 156 cele trei situații narative de formele istorice ale narațiunii, care pot
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
au legătură cu elementele transmisiei narative ale unei povești, acestea sînt echivalente cu schimbarea locului unei narațiuni pe cercul tipologic dinspre o situație narativă înspre alta. Modelul normă- deviație 159 este astfel înlocuit de unul nou, și anume conceptul de continuum omogen de forme generate transformațional, în care nu mai pot exista propriu-zis o normă și o deviație de la aceasta, ci numai o mișcare continuă de la o formă la alta în ambele direcții de-a lungul cercului tipologic. Ceea ce pare o
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în sistemul formelor narative. Reprezentarea celor trei opoziții ca poli ai celor trei axe principale ale cercului tipologic dezvăluie care element predomină în determinarea unei situații narative și ce elemente (reprezentate de polii direct adiacenți) joacă un rol secundar; 2. continuum-ul de forme care rezultă din variația celor trei situații narative într-un număr infinit de forme intermediare și de tranziție. Mobilitatea sau dinamica acestui continuum prezintă două aspecte: sistemul însuși nu are limite categorice, doar tranziții; de asemenea, situația
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narative și ce elemente (reprezentate de polii direct adiacenți) joacă un rol secundar; 2. continuum-ul de forme care rezultă din variația celor trei situații narative într-un număr infinit de forme intermediare și de tranziție. Mobilitatea sau dinamica acestui continuum prezintă două aspecte: sistemul însuși nu are limite categorice, doar tranziții; de asemenea, situația narativă a unei opere individuale nu este o condiție statică, ci un proces dinamic de modulație sau oscilație în cadrul unui anumit sector al cercului tipologic; 3
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un model care poate fi reprezentat în totalitatea lui de o diagramă, fără nici o inconsistență. Opera individuală este aproape "recalcitrantă" în privința reprezentării ei în termenii diagramei sistemului și poate fi greu incorporată în sistem. Dinamica sistemului, deschiderea lui ca un continuum de forme narative, este o dimensiune care permite acest caracter recalcitrant. Oricum, caracterul recalcitrant al operei individuale este multidimensional. Determinarea poziției în care este desemnată munca individuală în diagrama circulară a sistemului este, prin urmare, tentantă, invitînd la corectare și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
erau considerate individuale în secțiunile anterioare, cît și un catalog de întrebări și probleme care se manifestă atunci cînd teoria sistematică se confruntă cu particularitatea și cu diversitatea operei narative individuale. 7.1. De la situația narativă auctorială la cea personală: continuum-ul auctorial-personal Dacă urmăm cercul tipologic, începînd de la situația narativă auctorială în direcția situației narative personale, putem recunoaște cîteva tendințe generale în continuum-ul de forme care pot fi rezumate astfel: 1. retragerea graduală a persoanei naratorului auctorial și includerea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu particularitatea și cu diversitatea operei narative individuale. 7.1. De la situația narativă auctorială la cea personală: continuum-ul auctorial-personal Dacă urmăm cercul tipologic, începînd de la situația narativă auctorială în direcția situației narative personale, putem recunoaște cîteva tendințe generale în continuum-ul de forme care pot fi rezumate astfel: 1. retragerea graduală a persoanei naratorului auctorial și includerea invizibilității sale (aparente) în procesul narativ; 2. apariția graduală a personajului-reflector (sau reflectorizarea unui personaj-narator auctorial) și, în consecință, o schimbare în sistemul
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
finele secolului al XIX-lea au preocupat teoria narativă mai mult decît oricare alt fenomen 431. Această tendință este principalul punct de plecare al tuturor încercărilor de a ideologiza formele narative, așa cum a arătat Booth în Retorica romanului 432. În ceea ce privește continuum-ul de forme ale cercului tipologic, două fenomene rezultă direct din retragerea graduală a naratorului personalizat. Pe de o parte, apar o reducere a părții narative și o creștere a părții dialogate ale textului narativ; pe de altă parte, există
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în cadrul unui text mai lung. Această abordare este și mai potrivită atunci cînd, așa cum se întîmplă în cazul nostru, stilul indirect liber e considerat un aspect al situației narative. Voi încerca să fac o clasificare a stilului indirect liber în funcție de continuum-ul de forme auctorial-personal, în timp ce voi evita în mod intenționat problemele legate de definiție ce sînt discutate oricum amănunțit în majoritatea studiilor care tratează despre stilul indirect liber 444. Eu mă voi ocupa de stilul indirect liber în cadrul situației narative
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de asemenea justificată din punctul de vedere al cititorului, din moment ce acesta nu percepe aproape niciodată stilul indirect liber singur, ci întotdeauna împreună cu alte cîteva elemente narative asociate. Problema definirii și delimitării stilului indirect liber se rezovă de la sine sub aspectul continuum-ului de forme, așa cum sînt reprezentate acestea pe cercul tipologic pînă acum, astfel încît devine evident faptul că stilul indirect liber însuși nu e înțeles ca o categorie omogenă și inflexibilă, ci mai degrabă ca un continuum de forme și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sine sub aspectul continuum-ului de forme, așa cum sînt reprezentate acestea pe cercul tipologic pînă acum, astfel încît devine evident faptul că stilul indirect liber însuși nu e înțeles ca o categorie omogenă și inflexibilă, ci mai degrabă ca un continuum de forme și de modificări ale lor. Aceste modificări pot fi prezentate sistematic la nivelul tranziției auctorial-personal. 7.1.5. "Contaminarea" vorbirii naratorului de către vorbirea personajelor O primă etapă în modificarea unei forme narative auctoriale în direcția stilului indirect liber
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Prin folosirea stilului indirect liber "limbajul scris" se apropie "din nou de limbajul vorbit, care este mai simplu din punct de vedere sintactic"453. În conjuncție cu stilul indirect liber, o astfel de colocvializare are o funcție semiotică importantă în cadrul continuum-ului auctorial-personal: registrul limbajului vorbit indică mai mult un mediu personal, în timp ce registrul literar al limbajului mai mult un mediu auctorial. Cînd un autor precum Hemingway renunță intenționat la potențialul unei astfel de diferențieri stilistice, poate apărea un efect specific
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întrebuințat într-un număr de publicații referitoare la romanele Procesul și Castelul ale lui Kafka, Portret al artistului în tinerețe al lui Joyce, și la romanele unor autori precum Virginia Woolf, Hermann Broch, Nathalie Sarraute și alții. 7.1.10. Continuum-ul auctorial-personal și reflectorizarea personajului-narator Tranziția de la situația narativă auctorială la cea personală poate fi, de asemenea, luată în considerare sub aspectul transformării graduale a unui narator auctorial într-un mediu personal anonim. Acest proces, pe care cercetarea din sfera
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
auctorial într-un mediu personal anonim. Acest proces, pe care cercetarea din sfera naratologiei l-a ignorat pînă acum, a fost descris mai sus drept unul de reflectorizare a personajului-narator460. Trebuie să definim acum acest proces în funcție de poziția lui în continuum-ul formal al cercului tipologic. Tendința de a înlocui naratorul auctorial din narațiune continuă în reflectorizare, dar cu o importantă diferență: reflectorizarea nu implică dispariția personajului-narator. În schimb, el este făcut similar celorlalte personaje sub aspectul orientării spațio-temporale, al atitudinii
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pare Vidul dintre mine și acele zile Care sînt totuși în mintea mea profund prezente, Încît cu ele-n gînd adesea par să fiu Două conștiințe conștient de mine Și de o altă ființă. (W. Wordsworth, Preludiu) Acest sector al continuum-ului de forme este caracterizat prin retragerea graduală a eului narator și prin accentul din ce în ce mai puternic asupra prezentării eului care trăiește. La început cititorul poate încă recunoaște naratorul, care este de asemenea personajul principal în actul narativ. În același timp
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și experiența pe care am descris-o anterior în capitolul 4.6 ca pe o caracteristică a "eului cu trup" devine operativă pe deplin. Această situație narativă permite toate variațiile și modulațiile care pot fi din nou ilustrate ca un continuum pe cercul tipologic, extinzîndu-se pe partea tipului ideal de situație narativă la persoana întîi. Principiul primar al clasificării, care definește acest continuum, este reprezentat de distribuția relativă a accentului fie pe eul narator, fie pe cel care trăiește și de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pe deplin. Această situație narativă permite toate variațiile și modulațiile care pot fi din nou ilustrate ca un continuum pe cercul tipologic, extinzîndu-se pe partea tipului ideal de situație narativă la persoana întîi. Principiul primar al clasificării, care definește acest continuum, este reprezentat de distribuția relativă a accentului fie pe eul narator, fie pe cel care trăiește și de cîmpul de tensiune ce se stabilește el însuși între cele două faze sau aspecte ale eului. În Moby Dick, Tristram Shandy și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
extinde de la o săptămînă despre care eroina oferă o relatare condensată, la "descrierea spontană" a acelor momente critice în care condeiul său înregistrează secundă după secundă avansurile seducătorului și călăului ei486. În analogie cu narațiunile sub formă dialogată din zona continuum-ului auctorial-personal, narațiunea dialogată aflată în zona persoanei întîi a cercului tipologic este localizată aproximativ la jumătatea distanței dintre situația narativă la persoana întîi și cea personală. Predominanța dialogului este doar un criteriu secundar al clasificării. De importanță primară este
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
contextul redării conștiinței și absenței unui personaj-narator, tranziția de la sectorul situației narative la persoana întîi la acela al situației narative personale pe cercul tipologic are loc în mod subtil. Această graniță este, de asemenea, deschisă. Natura cercului tipologic ca un continuum de forme fără o separare categorică este confirmată din nou aici. Cîteva probleme ce apar în sectorul persoanei întîi al cercului tipologic care tocmai a fost descris vor fi analizate mai amănunțit în secțiunea următoare. 7.2.4. Relația dintre
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pe care de asemenea unii critici o consideră una categorică un text narativ, cred ei, trebuie să fie scris în forma gramaticală a persoanei întîi sau a treia 518 -, nu este una imposibilă, așa cum am putut să demonstrez anterior prin intermediul continuum-ului de forme învecinate polului naratorului dintre situația narativă auctorială la persoana a treia și cea la persoana întîi. Zonele de tranziție dintre referința la persoana a treia și cea la persoana întîi din vecinătatea polului reflector, care marchează împărțirea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
timpului prezent în ambele forme, Casparis a realizat o foarte importantă muncă preliminară unei comparații de acest fel528. El își ia drept punct de plecare afinitatea strînsă dintre monologul interior și tehnica de tip "camera eye". Împreună, acestea constituie un continuum de forme, în așa fel încît o delimitare drastică a celor două fenomene este imposibilă 529. În orice caz, clasificarea celor două forme narative în sistemul meu dezvăluie o distincție care e, de asemenea, sugerată de Casparis. Pentru început voi
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
adică persoană, perspectivă și mod. Textele narative care trebuie localizate aproape de acest punct zero al tipologiei noastre reflectă în general un grad redus de inteligibilitate. "Ping" al lui Beckett a fost introdus la sfîrșitul descrierii cercului tipologic pentru a finaliza continuum-ul de forme prezentate pe cercul tipologic, și prin urmare pentru a închide cercul, însă în același timp pentru a-l deschide și pentru a-l aduce din nou în discuție. Nu putem spune deocamdată ce se va întîmpla atunci
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]