2,697 matches
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > PĂCĂLEALA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Păcăleala În ochii unora era ca și cum două văi renumite din vatra satului, Valea Sorii și Valea Dăii și-ar fi contopit curgerea - fără a-și fi chivernisit ca lumea firul subțire sărăcăcios al apei, pentru a-l încheia din abundență într-o albie adevărată, cu reflexe unduitoare, albe, bogate, într-un vad care să ducă la vale nu doat bărcile din
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Pacaleala.html [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
rodul bogat al viitorului, fără să umbrească linia melodică a versului ieșit din măsura metrică statornicită de vremea marilor critici și, în același timp, fără să uite a sublinia puterea dragostei: „Se-amestecă seve de gând/ și frământările tale/ se contopesc cu frământările mele/ te privesc cu ochiul lăcrimat/ de fericirea de-a te avea/ și-ți ascult respirația.../ pe fruntea gândului/ îți mângâi trupul/ cu seve de dor/ și-ți dăruiesc/ dragostea mea./” (De dragoste). Iată, cititorule, vei asista, citind
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_ecouri_la_o_carte_de_descatusari_li_george_roca_1327650208.html [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
ori setea de iubire, să n-am auz, ori chiar vedere n-am să mă las nicicând s-ajung un om fără simțire. Din închegări de cosmice sclipiri, puzderie de raze de lumină călăuzeau divine dăruiri când sufletul s-a contopit cu tină— acea fărâmă de argilă sfântă, însuflețită cu dorinți de nemurire, speranță-ascunsă în inima ce cântă zburând spre neființă cu iubire. De-a bate gerul pustiirii să piară darul de iubire? Degeaba! E-mpotriva firii! Nicicând n-a fi
DE-AR BATE GERUL PUSTIIRII de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1452685292.html [Corola-blog/BlogPost/369610_a_370939]
-
țărâna, e-ntuneric, m-apasă și mă strânge cu ură de mijloc. Simt sarea mărilor moarte, pe buzele arse de sete și atunci, mă deștept, sub o ploaie de stele...Toate temerile mele, dispar, luate de vânturi. Punctele cardinale se contopesc în zenit, iar acolo, acolo sus, văd Steaua milenară, veghetoare, incandescentă. Privesc spre munții înalți, spre văile adânci, întunecoase. Universul șoptește în adieri, strigă în vijelii, că exist... Dincolo de ce sunt eu, vibrații adânci îmi spun, că sunt un rod
E AȘA DE GREU SĂ IUBEȘTI? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1428842859.html [Corola-blog/BlogPost/374531_a_375860]
-
gard natural de liane,piscina ovală de foarte mari dimensiuni. Raluca înoată cu mișcări rapide de parcă-ar vrea să termine mai repede ce-a început. Scot bluza,pantalonii și mă arunc cu fericire înainte. O prind din urmă și ne contopim într-o îmbrățișare puternic,prelungită. E felul meu de-ai mulțumi. As vrea acum ca viața să țină o eternitate ! - Hai să vedem asfințitul ! îmi spune urcând scările piscinei,de marmură grena. - De-abia aștept ! Traversăm din nou casa și
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1430556945.html [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
primăvară arătată, mai curată cu fiecare pas, - matricea nemuririi - cu totul alta decât briza verii sau viscolul iernii. Îmi vindeci ochii, - sărutul delicat pe pleoapele închise - trezindu-i din amorțeală, respir adânc clipa aceasta, inimile noastre cu fiecare respirație sunt contopite tot mai mult, până va fi doar una, într-o armonie completă. O ascensiune te cuprinde fără să-ți lase timp, plutire-n azurul mării cerului, prin aburii ceții, o căutare de curenți umezi prin voalurile tale argintii. PUNCTELE DE
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1464507261.html [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
totodată între subiect și obiect natura ordonării și coordonării lor. Astfel, Taina Prieteniei sub azurul ei cosmic devine pururea har și cuminecare. Prietenia hristică este cea mai sublimă binecuvântare pe care ne-o oferă Maica lui Dumnezeu. În Prietenie se contopesc toată puritatea copilului cu bolta tăriei maturității, toată simplitatea Îngerilor cu Cerul desăvârșit al Trinității. Numai prin puritatea Prieteniei găsim revărsată în inimile noastre, Iubirea dumnezeiescului Hristos. În unicitatea concretă a Prieteniei hristice, existența sa specifică trece de la singularitate la
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1405556394.html [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
unit, până la sâmbure simțirile dătătoare de viață s-au căutat, umplându-ne spațiul, undeva dorul rămâne treaz, mereu crescând. O iubești pentru că există dar, dincolo de orice minune, dincolo de drumul pornit, ai înțeles, ea te-a iubit! Dumnezeu ne colorează clipa contopită în rotunjimile sunetului, surprinsă-n echilibru, cu fiecare nouă picătură, cu fiecare respirație adâncă. Un strop de nemurire, o clipă doar în dansul nostru cosmic! Iubito, ce cuvânt, ce minune, ce prezență! Veșnic îndrăgostit, fără tine nu știu ce fac, respir, dar
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1496138445.html [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
prin frunzele risipite de toamnă, împrăștiind fiori din adierea visului... Explozia de emoții te-nvăluie, te domină, un contrast tulburător, o tensiune dintre lumină și întuneric, un clar-obscur vibrant, senzual, copleșitor și obsedant îți trezesc simțurile, ca un drog. Totul se contopește într-un văl misterios, electrizant. Arome suave în note incitante dezvăluie acorduri solare, delicate, o armonie între note disparate. Este lumina de pe un alt tărâm, dar este și caldură, și visare, și nostalgie. O lumină patinată pare a încifra magia
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1496138445.html [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
casă, amintirile ei nu mai trăiau aici, erau doar în ea, doar acolo le mai putea învia și retrăi. Întoarse capul să mai privească odată casă, pe prag stătea față cu ochii de chihlimbar, zâmbea privirea ei părea că se contopește cu amurgul și casă cobora ușor în pământ. Pentru ea în straiele satului nu se mai țeseau anotimpuri. O lume în amurg încet dispărea. “ Erați voi, acum sunt eu, la cap de pod o așteptare. Referință Bibliografică: Podul / Agafia Drăgan
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1489143452.html [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
de dragoste să-ți mângâie dorul, cuprins între palmele sufletului, copil rebel și singuratic. vreau să-ți fiu singura rază, aprinsă de lumina unui vis, într-o seară târzie de mai să mă furișez în odaia gândurilor tale să mă contopesc cu visele-ți care-și așteaptă rândul la fericire. Referință Bibliografică: Să-ți fiu singura rază / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Lavinia Niculicea : Toate
SĂ-ŢI FIU SINGURA RAZĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Sa_ti_fiu_singura_raza_elena_lavinia_niculicea_1326898323.html [Corola-blog/BlogPost/361286_a_362615]
-
în orice loc te afli, îi simți prezența încărcată de iubire ce ți se transmite și te stăpânește multă vreme. Iubirea Reginei pentru aceste locuri a fost profundă. A fost fericită în zilele trăite aici și a simțit că se contopește cu acest loc fermecat: „ ... am avut ca o simțire că locul acesta ori mă așteptase de totdeauna pe mine, ori că eu trăisem totdeauna în așteptarea lui [ ... ]. Făceam parte din loc și locul făcea parte din mine.” (Maria, Regină a
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_balcicul_rascolitor_co_elena_buica_1355464573.html [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
undeva de sus. Și unde e zăpada mai subțire, Un ghiocel, suna din clopoțel Și deodată, se trezesc din adormire, Încă doi, trei, privind morocănoși la el. Râuri mici cu apă cristalină, Aduc la vale pâlcuri de zăpadă, Ce se contopesc cu apa dulce, lină La plecare iarna-i pusă rău pe sfadă. O salcie și-a-mpodobit cosițele, Cu mugurași pufoși, catifelați, M-apropii și-i mângâi cu palmele, Ei tremură și mă privesc înfricoșați. Asemeni unui candelabru, salcâmul și-aprinde florile
PRIMĂVARA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/margareta_merlusca_1489141793.html [Corola-blog/BlogPost/385110_a_386439]
-
tu, nici nu ai vrut să știi, când prin Luceafăr m-ai privit! Te-aștept și mâine, tremurând de dorul tău ce arde-n piept! În zări de te-aș vedea venind, te-aș prinde-n gândul înțelept! M-aș contopi cu raza ta, să mă-ncălzești cu iubire! Să-mi poți lumina cărarea ce duce în nemurire! Te-oi aștepta, Luceafăr blând, aici, pe margine de Lac! La nuferi să privești zâmbind, când în petale mă îmbrac! Din a vieții
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1421264628.html [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
dezvoltă în noi, copacii înrădăcinați înseamnă întoarcere la rădăcini, casa părintească, coloana vertebrală pe care o avem și noi.” El reprezintă, totodată, individul, perechea sau specia. Natură și om sunt două entități care se suprapun în sufletul unui copac, se contopesc, își dau mâna, își întrepătrund sentimentele și ies victorioase la suprafață, netemătoare în fața trecerii timpului. Din tablouri se degajă impresia generală de viață, de vigoare, de seninătate, de bucurie, sugerată, în mod deosebit, de cromatica luminoasă ce acoperă părți importante
VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “COPACUL” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1460406640.html [Corola-blog/BlogPost/370832_a_372161]
-
pământul-mamă și vârful către cerul la care aspiră, din al cărui trunchi de culoare maronie se degajă o lumină pură și vie. Copacul separă și totodată unește două entități, două ipostaze, două moduri de a fi care par a se contopi, anulând sentimentul de tristețe și de frică în fața asfințitului și a întunericului. Lumina care triumfă ocupă cea mai mare parte din tablou. Omul, o mare fărâmă din marele Tot, se bucură sincer și modest de tot raiul pământesc concetrat într-
VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “COPACUL” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1460406640.html [Corola-blog/BlogPost/370832_a_372161]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > RĂTĂCIRE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului S-au adunat atâția nori pe a mea frunte, mă contopesc cu vremea în abisul ei, durerea îmi cade pe umeri ca un munte, sori plânși ce-și au izvor adânc în ochii grei. În mintea mea și-n suflet aflu-acum frământul, mă lupt cu mâine și cu ieri și încă
RĂTĂCIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1426279119.html [Corola-blog/BlogPost/348685_a_350014]
-
nici nu mă mir acum că, doar la gândul lui, m-aud cântând. Cândva, probabil că am fost o picătură-n ploaia verii ce-a tremurat năvalnică, simțind dorința vie a apropierii de arșița pământului bătrân cu care se va contopi, lăsând în trupul meu nevoia primară de a dărui. Cândva, probabil că am fost o stea din Ursa mare cu năzuințe de a fi mereu cea mai strălucitoare și a călăuzi spre lumile necunoscute, ne-ncepute acele suflete pe care toți
CÂNDVA, PROBABIL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1429498725.html [Corola-blog/BlogPost/374862_a_376191]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Marturii > REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Fiecare septembrie, deopotrivă îndepărtat pe cărarea anului, deopotrivă proaspăt în metaforele văzduhului contopit în miracolul toamnelor, are o zi de culminare în sărbătoare: optsprezece! E ziua de naștere a Majestății Sale Reginei Ana. Toți regii și reginele lumii au o firească zi a nașterii lor. Drumurile vieții le pot fi scăpărătoare sau pot
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470119106.html [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
însă nu era suficient pentru a le oferi cunoașterea adevărată, comuniunea adevărată. Odată ce Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântează și frânge pâinea pe care le-o dă apoi ucenicilor, ochii acestora s-au deschis și L-au cunoscut. Mântuitorul Iisus Hristos se contopește în această scenă cu pâinea euharistică, care le-a dat cunoașterea adevărată, făcându-i să înțeleagă întreaga semnificație a Învierii. Cei doi ucenici au fost cei dintâi care s-au "împărtășit"cu Cuvântul lui Iisus Hristos și cu Trupul Lui
SEMNAL PUBLICISTIC SI EDITORIAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Semnal_publicistic_si_editorial_.html [Corola-blog/BlogPost/360757_a_362086]
-
două minute de când eram sub imperiul vrăjii magicianului sunetelor celeste, care cânta cu atîta sensibilitate și dăruire de om împătimit: zeu printre zei... legat cu mii de liane trimise de către Apollo. Naiul și trupul lui deveniseră un tot unitar, se contopiseră, o interpătrundere moleculară dintre geniu și instrument, o armonie a două spirite ce se completau și se ridicau spre înălțimi; materia celor doi trecuse într-o altă dimensiune cosmică. Cred că nu greșesc dacă afirm că cei ce au avut
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
adus pe cei din sală în stare de extaz total. Ne rețineam respirațiile, voiam să-l îmbrățișăm și să-i mulțumim pentru darurile inestimabile ce ni le oferea ca pe niște mărgăritare înrourate, culese din paradisul lui Pan. Ne-am contopit cu muzica, ființa noastră vibra de fericire, trăiam la cel mai înalt grad al iubirii senzația desprinderii din lumea pământeană și urcasem în sferele de vis ale eternității. Apoi a urmat o liniște totală, Gheorghe Zamfir, zeul Pan al zilelor
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
Domnului, al cărui sânge picură de veacuri în conștiințele noastre vinovate. Îmbrățișată strâns de durerea mea, mi-am murmurat disperarea și nedumerirea la picioarele sale, lăsându-mi lacrimile să-i mângâie rănile ancestrale, simbolul adânc al cruzimii umane. M-am contopit cu divinul, am răscolit dimensiunile tainice ale lumii, le-am cunoscut frontierele și le-am încălcat cu pioșenie și frică, tremurând ca o frunză purtată prin văzduhul limpede de vântul năzdrăvan al primăverii. Am căutat capacități pierdute de a înțelege
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1488927492.html [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CHIROMANȚIE Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului dă-mi mâna ta să se contopească în mâna mea să ne unim liniile iubirii să le simțim reverberațiile și apoi să le măsurăm temperatura... să aruncăm privirea în apele line din căușele palmelor să ne citim liniile vieții în cercurile concentrice ca inelele din trunchiurile copacilor
CHIROMANŢIE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chiromantie.html [Corola-blog/BlogPost/359621_a_360950]