2,692 matches
-
de poet (2009), prin cele 55 de poeme cu structură de psalmi și accente pasionale de Cântarea Cântărilor, dezvoltă trei coordonate fundamentale, timpul, viața, tăcerea, care-și schimbă mereu poziția și sensul: timpul devine viață, viața devine tăcere, tăcerea se contopește, misterios, cu timpul. Dar undeva, într-un spațiu ideal și himeric, poetul se lasă devorat de umbra propriei tăceri: „Poeți de după mine, veniți de luați ispită!” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei. O altfel de
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
mama ei și de masă. A dorit și a reușit să impună un anumit ritm, mai apoi ruperi de ritm tulburătoare care ne alungau în neant pentru a ne-ntoarce să ne hrănim cu seva fierbinte plămădită în trupurile noastre contopite pentru a fi doar unul. M-a condus prin toate stările, aducându-mă, într-o plăcere inimaginabilă, spre acele momente de final pe care ea le declanșa arcuindu-se ca o vioară ce cântă în neant și le sfârșea prin
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ÎMBRĂȚIȘAT DE SOARE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 935 din 23 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Îmbrățișat de soare tresar crezând că-i vis în brațele lui dulci mă contopesc de stele eu mă sprijin să-i mângâi tăcerea tăcerea strivită de bătăile inimii mă înalț către zeul soarelui roua dimineții îmi inunda privirea eu am fost să simt eternitatea în lumina soarelui în iubire în spiritualitate iubesc veșnicia iubesc
ÎMBRĂŢIŞAT DE SOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364221_a_365550]
-
ale muzicii, când de un vals elegant, când de o polcă „jucăușă”, când de un marș alert și maiestuos. Muzica fiecărei lucrări mi-a vorbit în limba ei, limba universală, limba inimii înaripate, graiul adevăratelor fulgerări lăuntrice care s-au contopit cu amintirile mele dragi de odinioară într-o armonie plină de viață. Încărcătura trăirilor, ca și cea a informațiilor este mult mai bogată decât poate cuprinde cuvântul, și chiar atunci când notez câte ceva, fiecare citește altceva, conform firii sale. Dar cu
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
-se cu o dorință de dragoste, de nestăvilit. Ștefan o mângâie cu tandrețe și o strânse în brațe. O așeză ușor pe pat. Fiecare fibră din făptura Ilincăi vibra de nerăbdare să ajungă la clipa când trupurile lor se vor contopi. El o dezbrăcă ușor de rochie. Amândoi erau nerăbdători. S-au iubit cum nu mai avuseseră niciunul parte de aceste momente. Au stat unul lângă altul, ceva timp, sărutându-se. După duș au revenit la șampanie și dulciuri. Se făcuse
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( XI) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363077_a_364406]
-
2013 Toate Articolele Autorului TURDA Plimbându-mă pe site-ul acestui municipiu din centrul Ardealului mă simt copleșit de amintiri. În perioada anilor 1962-1966 am petrecut în Turda cei mai frumoși ani. Pot spune că de multe ori m-am contopit cu viața acestui oras. Aici mi-am făcut debutul literar la cenaclu literar ,,PAVEL DAN” sub îndrumarea distinsului profesor de limba română Pavel RANGA. Prima poezie publicată în ziarul Turda Nouă de atunci, 4 iunie 1963. Pentru mine, Turda e
TURDA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363118_a_364447]
-
să o urmăm în viață spre a ne găsi liniștea și a ne păstra sufletele curate:” Desfundă-ți urechile, i-ați cârpa de pe ochi, eliberează-ți sufletul și inima de povară și lasă-ți cugetul liber. Abia atunci te vei contopi cu Forța Divină și nimic în lume nu va mai fi un mister pentru tine.” Ar fii firesc ca legenda să se sfârșească aici, pentru că aflăm și despre dăruirea cu care și-a slujit poporul tânărul principe, și despre realizările
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
să o urmăm în viață spre a ne găsi liniștea și a ne păstra sufletele curate:” Desfundă-ți urechile, i-ați cârpa de pe ochi, eliberează-ți sufletul și inima de povară și lasă-ți cugetul liber. Abia atunci te vei contopi cu Forța Divină și nimic în lume nu va mai fi un mister pentru tine.” Ar fii firesc ca legenda să se sfârșească aici, pentru că aflăm și despre dăruirea cu care și-a slujit poporul tânărul principe, și despre realizările
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
confuzie depersonalizată, nici o structură a monadelor, nici suma parților unui întreg. Numai în Dumnezeu unitatea asigură o uniune deplină, care apară calitățile distinctive și absolute ale persoane¬lor". Unitatea Sfintei Treimi nu este o unitate în care persoanele divine se contopesc ca într-una singură, ci o unitate, care este fructul iubirii și comuniunii dintre persoane și care menține însușirile lor specifice. Unitatea de comuniune a Persoanelor dumnezeiești este împărtășită vieții Bisericii, în care unitatea nu este o simplă unire între
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
de-agape Vreau doamnei mări atunci să-i fiu aproape. Când logodiți cu valurile-i surde, Doar trandafirii sângerează-n zare, Pe trup purtând cristale mici de sare Și dezgolind tăcerile-ți absurde... AMURGUL, UMBRA AȚIPIND ÎN CURTE S-au contopit privirile-mi cu zarea Veghindu-ți umbra ațipind pe-o carte. Feerice luciri pe dale sparte Și limbi de foc ce înveșmântă marea. Îndrăgostit, îmbrățișează-albastrul Scăldându-se-n oglinzi de curcubeie - Ce purpură-i pe trup d-echinacee - Când se-adâncește-n ape
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
pentru a da posibilitate ochiului străin să ajungă în acele tainițe, până acum ascunse. Îți trebuie curaj să te expui în felul acesta, dar și voință, pe de altă parte, să îndrăznești să bați la ușă insistent și să te contopești cu acele trăiri extraordinare care au zămislit poezie. Într-un fel, ca lector, trăiești trăirile altora. Și nu e puțin lucru să intri în stare. Metafore inedite: „tăceri de infinit”; „Eternul l-aș zidi în văi” (De-a pururi lângă
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
creativ sau câte ceva din laboratorul de creație, dar și Crezul artistic al poetei: „Cuvinte trec, cuvinte vin, / Se strâng și se combină-n joc, / Și se prefac într-un destin, / Și ard ca lemnele în foc. // Din gândul cald se contopesc, / Din harul vieții, cel divin, / Și toate-n suflet se unesc / Să facă totul mai senin. // Din ele prin sublim ceresc / Se nasc doar versuri în secret, / Și cei din jur le pomenesc / Sub semnul unui nou poet.” Cursive și
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Dumnezeu și Omenire, care înmugurește timid, în mijlocul mulțimii. Sămânța este sădită în sufletul unui copil de șase ani, care în inocența sa, crede fără umbră de îndoială, că artificiile se transformă în pietricele. Vlad, băiețelul care preț de câteva cuvinte contopește în joacă, cerul cu pământul, nu renunță așa ușor la încrederea să că această comuniune este posibilă. „Dar tu mi-ai zis, răspunse copilul printre suspine, să caut steluțele din cer în zapadă”. Replica sa se adresează sorei lui, Ana
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
trebuie interpretată și ea privind din nivelul profund al poeziei, înspre lumină: „Timpul, fără a-și schimba măsura,/ Ghemul Ariadnei l-a desfăcut,/ încet, de la sine.../ Și din Cunoaștere, a izvorât,/ lumina înțelepciunii,/ Din Adevăr s-a zămislit/ lumina dragostei,/ Contopindu-se cu materia,/ Și atunci a izbucnit flacăra sufetului”// (poemul „Labirintul”) Avem descrisă aici geneza sufletului (care ne duce cu gândul la geneza pământului, din Geneză în Biblie). Evoluția sufletului îl va duce mai târziu la Cetatea Lumii, care trebuie
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
cer, pe stânci și pe mare. Marea este foarte liniștită, de culoare albastră cu nuanțe de verde sau roșietice. Deasupra noastră cerul este bleu senin, acoperit spre orizont de nori albi. Valurile au strălucirea cioburilor de oglinzi. Orizontul pare difuz, contopindu-se în alburiul norilor. Dealul din spate, împădurit își pierde conturul. Pe marea strălucitoare și pe cer se reflectă chipul de un verde întunecat al dealului a cărui culoare albă de la poale nu se mai distinge. Dealul își pierde identitatea
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
care este om. Omul acesta e George Roca, un poet de mare amplitudine, care a publicat recent un admirabil volum de poezie. Titlul este sugestiv și edificator: „Căutând insula fericirii”. Intreaga pulsație emoțională și ideatică a poetului tinde să se contopească cu cea a universului, poezia sa având o clară și liberă reverberație cosmică. Citește mai mult George RocaCăutând insula fericirii / Looking for the Isle of HappinessPoeme bilingve /Bilingual poemsEditura ANAMAROLBucurești, 2013, 120 paginiUn om se luptă cu intemperiile dure ale
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
care este om. Omul acesta e George Roca, un poet de mare amplitudine, care a publicat recent un admirabil volum de poezie. Titlul este sugestiv și edificator: „Căutând insula fericirii”. Intreaga pulsație emoțională și ideatică a poetului tinde să se contopească cu cea a universului, poezia sa având o clară și liberă reverberație cosmică.... XXV. RONI CĂCIULARU - CODUL LUI M.B.B., de Roni Căciularu, publicat în Ediția nr. 1080 din 15 decembrie 2013. Despre „Calendele măgarilor”, de Mihai Batog Bujeniță De la început
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
madonă, Pe mine m-au cuprins fiori Privindu-te cu dragoste enormă. M-ai amețit cu-al tău sărut Dăruit cu aleasă gingășie, Nu pot astea să le uit Și mă pierd în reverie. Apoi, la prima-mbrățișare M-am contopit cu al tău trup, Eram treaz, dar o visare M-a cuprins, cum s-o întrerup? De atunci în fiecare zi Te caut în jurul meu, Poate te voi regăsi? Da, te voi căuta mereu! Câmpia Turzii Ianuarie 1965 Referință Bibliografică: NU
NU POT UITA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368065_a_369394]
-
cuvânt. „Mă pierd de doruri și-armonii / De curcubeie strălucind în soare / Se-aștern atâtea nopți târzii / Peste ninsori ... și ce mă doare !”(Mă pierd). Autoarea încearcă să definească ... dorul, ceea ce este aproape imposibil: „În care sensuri din astral se contopesc / Și orizonturi se deschid și-nchid / Suport insuportabil și firesc / Când intim depărtări mi se deschid ... E dorul lacrimă de ploi ... și doare / Și totuși nu-mi doresc să am alt / chin / Decât dorul de tine și de mare / În
ANTOLOGIA 55 DE POEŢI CONTEMPORANI-VALENTINA BECART de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367354_a_368683]
-
o dinamică transfiguratoare, ca nuntă neîncetată a Creatorului și a creației în spațiu și timp. În acest amestec fără contopire a naturii create cu cea necreată, creația se topește în trupul Mântuitorului prin Sfânta Euharistie, fiindcă Iisus Hristos s-a contopit cu trupul, adică pentru faptul că Euharistia este Însuși Iisus Hristos. De aceea, noi suntem chemați să realizăm și să conștientizăm adevărul Cultului Ortodox care actualizează și permanentizează relatarea scripturistică raportată la viața Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Relatarea
PARINTELE GHEORGHE ISPAS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367334_a_368663]
-
Iar lăutarul, cu simbrie, S-o răstignească pe-o vioară. Iar dacă-i verde la iubire Și-i dezlegat la pasiuni E tot un fel de înrobire Doar că...în alte dimensiuni. Se leagă sufletu-mi de-un altul, Se contopesc în nemurire Și-ngemănate dau asaltul Spre veacuri de înmugurire. Depinde doar de semafor, De dumneata și de ursită Dacă voi sta, sau, călător, Mă voi roti pe-a ta orbită... Referință Bibliografică: INIMĂ LA SEMAFOR / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN
INIMĂ LA SEMAFOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367503_a_368832]
-
și pe om, cu promisiunea că pe Aceasta „Nici porțile iadului nu o vor birui” nu va întârzia această revigorare până la sfârșit, ci cu mijlocirea Maicii Domnului „Biserica cea Vie” se va reface Ierusalimul pământesc și abia apoi se va contopi cu cel ceresc, când va fi „un cer nou și un pământ nou”. 15. - Acum în încheierea acestui interviu v-aș ruga, Preacucernice Părinte Profesor, să deslușiți câteva concluzii urmate de câteva sfaturi!... - Dacă dorim ca Dumnezeu să îndrepte mila
PARINTELE ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366755_a_368084]
-
și pe om, cu promisiunea că pe Aceasta „Nici porțile iadului nu o vor birui” nu va întârzia această revigorare până la sfârșit, ci cu mijlocirea Maicii Domnului „Biserica cea Vie” se va reface Ierusalimul pământesc și abia apoi se va contopi cu cel ceresc, când va fi „un cer nou și un pământ nou”. 15. - Acum în încheierea acestui interviu v-aș ruga, Preacuvioase Părinte Ioan, să trasați câteva concluzii urmate de câteva sfaturi!... - Dacă dorim ca Dumnezeu să îndrepte mila
PARINTELE IOAN IOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366812_a_368141]
-
este semn al neiubirii. Iar El este doar Iubire! F.M. Dostoievski amintește cazul unui nobil rus care făcea oricând apologia iubirii și a jertfei pentru aproapele. Acest nobil iubea până la sublim omenirea în întregul ei. Cel puțin așa credea! Se contopea cu ea și, măcar verbal, se uita pe sine însuși în această ideală iubire. Însă nu-l putea privi în ochi pe cel de lângă el! Iubea omul în general, dar ura omul în sine, în particular. Și ce este inima
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
însă nu era suficient pentru a le oferi cunoașterea adevărată, comuniunea adevărată. Odată ce Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântează și frânge pâinea pe care le-o dă apoi ucenicilor, ochii acestora s-au deschis și L-au cunoscut. Mântuitorul Iisus Hristos se contopește în această scenă cu pâinea euharistică, care le-a dat cunoașterea adevărată, făcându-i să înțeleagă întreaga semnificație a Învierii. Cei doi ucenici au fost cei dintâi care s-au "împărtășit"cu Cuvântul lui Iisus Hristos și cu Trupul Lui
DESPRE FRMUSETEA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366928_a_368257]