699 matches
-
și-ți răspund brutal: "M-ai plictisit de moarte." Apoi încep să râd, în timp ce tu cred că doar zâmbești, cu o bucată de măr umflîndu-ți obrazul dinspre mine. Zi mai departe, fir-ai să fii. Încetul cu încetul amorțeala aceea contrariată, jignită (și... iată: încă iubitoare, de ce naiba să nu recunosc?) pe care mi-o lăsase propria mea poveste cu buldogița - cred că o să mă hotărăsc la numele ăsta, îmi place mai mult decât Bloody Mary și i se și potrivește
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ștersesem mustățile și eram gata să ne întoarcem acasă, la masa de prânz. Eu am rămas însă să schimb o vorbă cu Egor. Am urcat în camera lui. I-am spus că nu visasem nimic noaptea trecută și a rămas contrariat. "Totuși încă nu e un dezastru. Mi se pare că ești cam trasă la față. Încearcă să dormi în după-amiaza asta, cu scoica mea sub pernă. Ești la un pas, ce naiba, ești mai aproape ca niciodată. Un singur vis, gîndește-te
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de înțeles că nu are nici cea mai vagă idee. — Atât mașinile, cât și camioanele aveau ușile deschise și cheile în contact, gata de îmbarcare. S-o fi ascuns probabil în vreuna din ele. Alex Fawcett făcu un gest ușor contrariat, vrând să spună că pentru moment nu se putea face mare lucru în privința asta. — Câți oameni ai trimis în Libia? vru să știe. — Trei. — Anunță-i să vadă dacă cretinul ăsta apare pe acolo. Când pleci? — Mâine după-amiază. Îndată ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cum să întrevezi câteva repere ale înțelegerii. Nu mai poți regăsi mai nimic din seninătatea și demersul ei firesc. Nici nu ai cum să afli un refugiu, o altă cale, cel puțin în primă instanță. Mintea se vede atunci profund contrariată și nesigură de sine, probabil mai nesigură ca oricând. De aceea, merită să vedem când anume, în lumea cuvântului sau a vieții, ceva apare lipsit de sens. Sau când anume dejucarea sensului și transgresarea sferei sale conduc în zona celor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
numai doi dinți vizibili, ca niște așchii de os. Omul, a cărui vârstă desigur înaintată rămânea totuși incertă, zâmbea cu cei doi dinți, clipind rar și moale, întocmai ca bufnițele supărate de o lumină bruscă, dar privind întrebător și vădit contrariat. - Unchiul Costache? îndrăzni să deschidă gura tânărul, peurmă, intimidat, refăcu întrebarea: Aici șade domnul Constantin Giurgiuveanu? Bătrânul clipi din ochi, ca și când n-ar fi înțeles întrebarea, mișcă buzele, dar nu răspunse nimic. - Eu sunt Felix, adăugă tânărul, uimit de această
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
către Felix, dumneata erai aici? Cummerge? Nu ieși nicăieri, nu te duci în oraș? - Să-l luăm și pe el cu trăsura! strigă Otilia, care-și lepădasepălăria și mănușile. - Să-l luăm, firește, de ce nu? consimți Pascalopol cuamabilitate, dar puțin contrariat. Apoi adăugă: Crezi că dumnealui o să-i facă plăcere sa-și piardă vremea cu oameni de vârsta mea? Tinerii vor sa fie liberi. Felix găsi primejdios să ia o atitudine într-un fel sau într-altul, dar Otilia își trecuse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ironică Felix. - O, nu pentru, asta, protestă Otilia, însă e adevărat cănumai un bogat ca el poate să fie generos și gata de-a face unei femei orice capricii. Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată. - Va să zică, cugetă tare Felix, ca să fiu iubit, va trebui neapărat să devin bogat? - Poate că da, însă nu-i de ajuns. Papa, să știi, e foartebogat, și-l iubesc mult, însă nu poate să facă fericit pe nimeni. Mama a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Când, târziu, ieși, ca un hoț, ușa odăii fetei era deschisă, scrisoarea lipsea de pe masă, iar Otilia era în oraș. Se-ntoarse la masă cu Pascalopol și cu moș Costache, privi pe Felix degajat, se purta ca și când nimic nu se-ntîmplase. Contrariat, Felix deveni îndrăzneț și încercă să controleze efectul scrisorii. Făcu așa încît să se afle la un moment dat singur cu Otilia. Fata îl privi franc, îi spuse vorbe indiferente și nu păru nici intimidată, nici cu conștiința încărcată. Lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și rochia și, rămasă în jupon, își înnoda părul în jurul capului. Pieptul și spatele rămăsese goale, viguroase. Stănică, într-un elan de sentimentalism, veni tiptil și o sărută apăsat pe umăr. - Ah, protestă Olimpia, lasă-mă, sunt foarte obosită.Stănică, contrariat, dădu altă ieșire sentimentelor lui. - Olimpia, comoara mea, poate nu mă mai iubești.( Olimpia își aruncă ghetele din picioare, după ce desfăcuse nasturii cu un ac de cap.) E perfect explicabil. Ce sunt eu? Un nimic, un ratat! Ce ți-am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prin odaie, în așteptarea anxioasă a celorlalți, apoi se încăpățînă iarăși: - Nu merg! Îngerii trebuie să vină aici să mă ridice de-adreapta tatălui. Nu mă înșelați dumneavoastră pe mine. Diavolul e șiret, ia felurite chipuri. Weissmann se scărpină la ceafă, contrariat. Se pipăi la buzunarul din spate al pantalonilor, unde avea o cutie "Record", cu seringă și fiole de morfină, apoi luă la o parte pe Stănică și-i șopti ceva la ureche, în vreme ce Simion îi observa foarte alarmat. Trecură amândoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dincolo de evantai. Apoi închide evantaiul, se uită ostentativ la pendulă și tot atât de ostentativ la soțul ei. Potrivindu-și ochelarii pe nas, acesta îi face un semn liniștitor : să mai aibă puțină, numai puțină răbdare ! — Probabil, surâde domnul Mironescu, o să fiți contrariați când am să vă dezvălui motivul pentru care, din ce în ce, nu mai agreez pamfletul. Am colegi literați care se pamează pentru că acest gen este cultivat cu strălucire, într-o literatură tânără. Vedeți însă că eu aici am ajuns
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cafea, spun. Mai vrea cineva cafea ? — Nu poți să bei cafea, spune Artemis, aruncîndu-mi o privire ciudată. N-ai văzut ? — Ce ? — Au luat automatul de cafea, spune Nick. CÎt erai tu cu Paul. — L-au luat ? Mă uit la el contrariată. De ce ? — Habar n-am, zice, Îndreptîndu-se spre biroul lui Paul. Au venit și l-au luat. — Ne-au adus un automat de cafea nou ! spune Caroline, trecînd pe lîngă mine cu un teanc de șpalturi. I-am auzit vorbind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește posomorîtă, apoi Îl lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O, Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai tîrziu, o aud vomitînd. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam că dansul e bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
întreabă ea într-un tîrziu. Că mă poți face și tu să plîng? Nu. Eu, doar, am vrut să-mi duc brutalitatea pînă la capăt. Să plîngi te faci singură. Nici măcar alții, răspunde Mihai. Nu înțeleg! clatină Liliana din cap contrariată. Cum a fost audiția? Îngrozitoare. Îmi venea să sar din fotoliu și să mă arunc pe fereastră. Ori, poate, numai mă temeam că aș putea-o face. Cînd s-a terminat, am avut un sentiment de ușurare primejdia trecuse. Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
au fost arestați cîțiva de-aci, de la abator... Și crezi că-n felul ăsta o să-mi tihnească sîmbetele ? a bombănit Mihai, întorcîndu-se la rînd, unde a mai stat cîteva ceasuri de pomană. Mi-a telefonat Tamara! l-a întîmpinat Ana contrariată. De ce nu mi-ai spus că a fost plecată? Să-mi reproșezi că mănînc timpul cu discuții despre fostele mele amante? i-a replicat Mihai. Ha! a pufnit Ana ironică. Una ca ea, mai ales acum, întinerită cu zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
tată și nume? Cine sîntem noi, care prinși în relația iubirii, populăm hotarele celuilalt cu lipsa noastră de hotare? Ce a rămas din noi, după ce iubirea ne-a desființat? În lumina iubirii, și cu atât mai mult în lumina iubirii contrariate, tot ceea ce până atunci îmi părea intim își pierde consistența, nu mă mai definește, devine straniu și străin. Nu altul, ci eu îmi devin străin. De-abia în iubire elementele fondului intim-străin îmi apar în toată inconsistența lor și își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În care trebuise să i se taie părul actriței, părul ei adevărat, nu o perucă, toată echipa de filmare izbucnise În plîns. Unii organizatori de cine-cluburi veneau să-l ia pe tata cu mașina de acasă. Remarcam repede aerul lor contrariat cînd Înțelegeau că nu ieșisem pe stradă doar ca să-i spun tatei un ultim bună seara, ci că veneam și eu. Îmi erau ostili În secret pe toată durata drumului și nu i se adresau decît tatei, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
semn de Întrebare și un semn de exclamare mai mari ca el, și ale cărui mîini erau niște cuțite cu lamă zimțată. Pentru femeie, am desenat un pat și am comentat: „E așteptată aici. Încă n-a venit“. Psihiatrul părea contrariat. Mi-a așezat desenele În geanta lui, În timp ce eu Îmi prefiram mătăniile. Avea cu siguranță să-mi prescrie medicamente care nu mi se vor potrivi. Unul din Frankensteinii care aveau În grijă dormitorul va fi Însărcinat să-mi injecteze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
declară deodată Kolea, care stătuse tot timpul în picioare lângă scaunul Lizavetei Prokofievna. — Și eu cred tot așa, spuse prințul Ș., izbucnind în râs. — Și eu am exact aceeași părere, enunță solemn Adelaida. — Care „cavaler sărman“? întrebă generăleasa, privindu-i contrariată și înciudată pe toți vorbitorii, însă, văzând-o pe Aglaia pufnind în râs, adăugă mânioasă: prostii! Care „cavaler sărman“? — Parcă e prima dată când băiețandrul ăsta, favoritul tău, schimonosește vorbele altora! îi răspunse Aglaia cu ciudă trufașă. Prin fiecare ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
seama dacă-i stă mai bine în uniformă sau în costumul civil, dar mai apoi se întoarse cu spatele și nu-i mai aruncă nici o privire. Nici Lizaveta Prokofievna nu dori să întrebe nimic, deși, poate, și ea era întrucâtva contrariată. Prințului i se păru că generăleasa nu-l prea agreează pe Evgheni Pavlovici. M-a uimit, m-a uluit! repeta Ivan Feodorovici drept răspuns la toate întrebările. Nu mi-a venit să cred când l-am întâlnit mai înainte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
problema se va clarifica pe deplin... Burdovski se așeză tăcut, aplecându-și puțin capul, părând foarte îngândurat. Se așeză și nepotul lui Lebedev care se ridicase ca să-l însoțească; acesta, deși nu-și pierduse capul și curajul, era, probabil, foarte contrariat. Ippolit era încruntat, trist și parcă foarte uimit. În tot cazul, în aceste clipe începu să tușească atât de tare, încât chiar își pătă batista cu sânge. Boxerul era aproape speriat. — Eh, Antip! strigă el cu amărăciune. Și doar ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a acestei iubiri nu poate aduce decât prăbușirea întregii tale ființe. Marile pasiuni, când nu se pot realiza, duc mai repede la moarte decât marile deficiențe. Căci în marile deficiențe te consumi într-o agonie treptată, pe când în marile pasiuni contrariate te stingi ca un fulger. N-am admirație decât pentru două categorii de oameni: pentru acei care pot oricând înnebuni și pentru acei care în fiecare clipă se pot sinucide. Numai aceștia mă impresionează, fiindcă numai în ei clocotesc mari
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
puțin fecund cum este acela al unei indiferențe totale, al unei eliberări care nu înseamnă nimic? Cu ce îndrăzneală mai poți vorbi de viață, după ce ai nimicit-o complet în tine? Am mai multă stimă pentru un om cu dorințele contrariate, nenorocit în dragoste și disperat, decât pentru un înțelept rece, de o impasibilitate orgolioasă și respingătoare. Nu pot concepe o lume mai antipatică decât una de înțelepți. Ar trebui distruși iremediabil toți înțelepții acestui pământ, pentru ca viața să continue a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nou conflict. Și ea ar trebui să fie cea mai fericită că a găsit în sfârșit soluția de a transmite mai departe puterea fiului ei Tiberius. Nu asta și-a dorit toată viața? Ce mai vrea acum? O privește brusc contrariat. Fața pungită și osoasă, cu maxilarul proeminent și profilul acvilin, i se pare dintr-odată necunos cută. Aceasta este Livia tinereții lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de val. De obicei, se autodisciplinează. Dar uite că acum nu poate. Creierul refuză să se supună glasului rațiunii. Rumegă întruna aceeași idee. Până la urmă, e normal ca și sacerdoțiul să îmbrace în anumite privințe aspectul unei magistraturi, își zice contrariată. Având creanțe patrimoniale pe pământ, zeii statului se pot confrunta cu probleme juridice. Cineva trebuie să controleze și să centralizeze tot ce are legătură cu ei. Acesta este rolul Marelui Pon tif. A preluat de la fostul monarh sarcina de a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]