1,341 matches
-
am plictisit, am închis-o. Azi, Andrei mi-a trezit fiori pe spinare cu: vezi cum faci cu America, fiindcă aici democrația se paradește ca dracu’! Gabi A. mi-a scris și el o scrisoare de tipul: Deșteaptă-te române! Contrasta satele austriece și ungurești cu cele românești, de parcă era ceva de comparat. Poate satul Pipera, și acolo e greu ca ulițe și sistematizare! Nu am avut nici o satisfacție că a ajuns la vorbele mele și că descoperă în spatele normelor europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unui împărat avid și inept. Uita că puternica armată a lui Antonius Primus ajunsese la porțile orașului. Își dădu seama că chipurile arbitrilor, inspectorilor și medicilor care mergeau în fața purtătorilor frunzelor de palmier erau neliniștite, înspăimântate chiar; expresiile lor sumbre contrastau cu atmosfera de sărbătoare. La fel de încruntați erau atleții care practicau pugilatul sau pankration și gladiatorii ce veneau în urma lor cu capul descoperit; coifurile lor aurii sau argintii, împodobite cu pene colorate, erau duse de tineri care mergeau alături de ei. Gladiatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a observa în liniște a lui Sampath, profită de această șansă ca să se implice activ. Oh, nu! Clătină degetul în direcția ei. Oh, nu, n-ar trebui să porți nuanța asta de verde sub nici o formă. Uite în ce hal contrastează cu tenul tău. — Vai, domnule Gupta, ce spuneți? Întrebă domnișoara Jyotsna cu o groază prefăcută care-l făcu să râdă. Dinții lui erau strălucitor de albi, genul acela de alb care, într-o țară prăfuită și gălbuie, poate fi găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tâmpit și cu aerul comic de prăjină pe care i-l dau mădularele blegi. În general, joacă rolul fratelui mai mare, al papagalului timid, al prietenului săritor, al atot-zâmbitorilor membri din Ivy League. În rolul lui Doug, Meadowbrook ar fi contrastat violent cu personajul pe care trebuia să-l întrupeze, dar acesta era exact efectul surpriză pe care scontam. Despre celălalt tip, acest Davis, auzisem, fără însă să-l fi văzut vreodată la treabă. Un tip de pe Broadway cu un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rămase în Anglia unde femeile coafate pe bani mulți și cu pielea bine întinsă pe oasele feței îndrăzneau să-și poarte blănurile fără să privească agitate în jur după activiști vegetarieni înarmați cu vopsea roșie și priviri furioase. Galeria Wellington contrasta cu toate magazinele de bijuterii pe lângă care abia trecusem, cu vitrine pline ochi cu fleacuri strălucitoare pe care bărbații bogați să le dăruiască amantelor lor ca premiu de consolare pentru că nu se căsătoresc cu ele. Galeria lui Duggie era mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a venit la mine în timp ce stăteam aplecată peste balcon, uitându-mă la oraș, gândindu-mă la ceea ce îmi spusese Bill chiar înainte de a muri. Clădirea Lloyd strălucea impresionant în soare, cu tuburi argintii împletite în jurul ei ca niște viermi paraziți, contrastând cu celelalte clădiri de ciment gri care se vedeau în zare. La exteriorul clădirii, lifturile alunecau în jos și în sus ca niște dispozitive ale unei jucării acționate de un sistem de pârghii în spate. —Al naibii de înfricoșătoare lifturile alea, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
într-un punct mort (apăruse candidatul guvernului, Cațavencu nu mai putea fi ales, ceilalți nu dobândiseră scrisoarea și se mai așteptau cu groază la dezvăluirea ei), restituie scrisoarea „andrisantului” din instinct profesional cu valoare de „automatism gratuit”. Starea lui alcoolică contrastează cu siguranța cu care respectă mecanismul relațiilor sociale. Acest tip „revoltător de trivial”, cum îl caracterizează dramaturgul, reușește să devină un „tip abstract” și încetează a mai fi un tip real înjosit: „el se ridică sus și ia proporțiile largi
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
iar fără el Întregul edificiu pare să n-aibă nici un Dumnezeu, sentimentul de mândrie locală persistă și călătorul admiră măcar cerul Înalt al Iașilor și stolurile de ciori ce se oglindesc În cele două laturi ale imobilului placate În termopan, contrastând cu partea centrală, rămasă În ruină, unde se oploșesc pisicile, și câinii, și „șobolanii străzii”, Înarmați cu pungi fumurii de aurolac, iar ca să-și uite tristețea care Îi apasă fără voia lui sufletul, se duce vizavi de gară, unde Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Nu mică i-a fost mirarea când auzi În spatele său un croncănit. Un corb imens, vâslind greoi din aripi, făcu de trei ori Înconjurul sălii de așteptare și, profitând de ușa ce rămăsese Întredeschisă, se năpusti afară. Fâlfâitul aripilor sale contrasta cu pereții neașteptat de albi și cu liniștea ce se instalase Înăuntru. Aruncând o privire În urma sa, Noimann fu surprins de faptul că sala de așteptare Îi apăru neașteptat de curată. Era ca și cum, fălfâind deasupra capetelor pe jumătate adormite, corbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Trebuia să aflu. E un loc lângă mine, am spus, arătând vag spre stânga. Dacă ai nevoie... Privi rapid spre Isabelle, care vorbea cu Elisa și Începu să pășească prudent peste picioare și genți de mână ca să ajungă la mine. Contrasta izbitor cu Leo cel flamboaiant și cu Philip cel meticulos Îmbrăcat, fiind cumva mai masculin și mai vulnerabil În același timp. Când se prăbuși În fotoliul de piele de lângă mine, mi s-a părut că nu mai era aer În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
oraș. Purta un costum bleumarin după modă și ținea pe mână un 128 pardesiu care părea că-1 încurcă. Barba îi era tăiată mult mai scurt și foarte îngrijită. Alături de îmbrăcămintea lui corectă și chiar de o eleganță meticuloasă, doamna Eliza contrasta prin neglijența neobicinuită a toaletei: un taior negru, cam vechi și cam boțit, pe trupul ei cam grăscior, care în ziua aceea probabil fără de soutien îmboldea ștofa; pe cap avea o pălărie de fetru închis, cu forme indecise. Totul aruncat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că i-a oferit ocazia să deguste whisky-ul de import, individul de lângă el stă mult prea aproape. Privett-Clampe n-a avut niciodată timp sau gust pentru francezi, iar acesta își ține mâna pe piciorul lui. Pe ecran, siluetele lor contrastează comic. Capul lui Jean Loup stă sprijinit de umărul mairoului, iar profilul ascuțit al lui Firoz amenință să-i perforeze maxilarul puternic, în timp ce însuși Privett-Clampe pare să aibă nasul așa umflat, de parcă ar fi un balon gata să explodeze. Pran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
da seama. Îl vor trimite la locul de pedeapsă, unde va fi biciuit. Cum de nu-și dau seama ce se întâmplă cu el? Cum de nu realizează? — Uită-te la mine, băiete, zice sergentul, iar blândețea din glasul său contrastează ciudat cu omul murdar de la picioarele sale. Ești bine? Poți să-mi spui cum te cheamă? Pran scutură din cap, fără o vorbă. Totuși, trebuie să zică ceva. Simte cum sângele îi invadează brusc obrajii, ca un val de transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în jurul ei. De fiecare dată când intră sau iese, Bobby îi simte privirea în ceafă. Aceeași întrebare nerostită: nu ni te alături? Bobby observă că tinerilor naționaliști le displace costumul lui bine croit și accentul său mai mult născocit care contrastează atât de mult cu costumul lor indian, cu șapca de la Congres, kurta albă și ackhan-ul cu guler înalt. Într-o seară, când abia plecase (să piardă vremea pe la Byculla, ca s-o mai vadă pe fata de la hotel) câțiva dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la standardele ei. Deși este aceeași în care l-a dus ea cu un an în urmă și este neschimbată, i se pare acum decorată vulgar, prea încărcat, și este mult prea aglomerată de „gloată“. În accepția lui Star, gloata contrastează cu „lumea“ un cuvânt folosit penru cei din anturajul ei. Îi menționează pe toți pe numele mic, în special dacă sunt persoane cunoscute. Jonathan o ascultă apreciativ, reținând numele lui David, dramaturgul în vogă, al lui John, tânărul politician plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu acordă atenție discursului lui Selwyn, sorbindu-și băutura și scanând distrată invitații. Lui Jonathan i se pare mai frumoasă ca niciodată. Este pudrată, buzele și le-a rujat în formă de inimioară, iar rochia fără spate, cu imprimeu tigrat contrastează izbitor cu aerul ei de trandafir englezesc. Efectul este incitant, arată ca o virgină amenințată de animale sălbatice. După o vreme, se depărtează de discuția literară și-l întreabă în cele din urmă ce-a mai făcut “înțepenit în Oxfordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lucruri. Când privesc în jur, o tapiserie îmi atrage privirea. Ea înfățișează o colibă goală într-un peisaj muntos. O femeie frumoasă se odihnește cu qin-ul ei, și flori de piersic se văd prin fereastra rotundă din spate. Vitalitatea primăverii contrastează cu melancolia tinerei femei. Este evident că își așteaptă soțul sau iubitul. Picioarele ei expuse sugerează că tânjește după el. Spre uimirea mea, picioarele îi sunt legate. Lumina din vasul de ulei emană un miros dulce și răspândește raze portocalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spate, se scurgeau lacrimi grele ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau În țărâna de sub urzici, scoțând un sfârâit de picătură de ploaie În pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu Închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și chipul Înnobilat de apropierea morții: ― Mai ții tu minte când erai mic și făceai Întreceri de somn? Oftă din greu, părând că șovăie Între veselia prefăcută și Împăcare. Hai, Repetentule, cine adoarme ultimul... PAGE 398 PAGE 399
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
umbră alungită de soarele oprit pe marginea orizontului se târăște pe alee... În cele din urmă, din dosul tufei de liliac se ivește siluieta călugărului. Inima îmi tresare cu putere... În fața mea se află bătrânul... Albul pletelor și al bărbii contrastează puternic cu negrul anteriului. Sprâncenele căzute deasupra ochilor par mai lungi. Umerii lăsați îl fac mai scund decât îl știam. Merge sprijinindu-se într-un toiag. M-a descoperit și toată ființa lui s-a aprins parcă! Ochii au căpătat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tot prea mic pentru ea, și femeia asta care-i stătea gânditoare, alături, nu voia să renunțe la aripile ei albastre care îi mai aminteau de zborul lor printre stele... Apoi s-a reașezat tăcerea...O tăcere calmă și liniștită, contrastând puternic cu marea agitată a lăuntrului lor.. Cine era acest neașteptat prieten care va ajunge exact în locul opus unde-și va duce ea crucea? De ce închipuise pentru ea filosofia lumii? Umilită, și-a strâns la piept crucea și a simțit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
atâta fervoare monotonă, încât lui Wilt îi venea greu să rămână treaz. își fixă privirea prin fereastră, la mașinile care forau în continuare pe locul noii clădiri a administrației. Exista o doză de realitate în munca desfășurată acolo jos care contrasta puternic cu teoriile inaplicabile expuse de dr. Mayfield. Dacă omul ăsta chiar credea că ar putea să inculce conținutul cerebral, indiferent ce-o fi fost aia, în capul anului III Instalatori de Gaz, era dus rău cu pluta. Mai grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se lase deranjat de sergentul Yates oricât de mult ar fi avut chef acesta din urmă, numai să nu mai fie nevoit să preia el afurisiții ăia de zidari. — Cu cea mai mare plăcere, zise el, etalând o cordialitate ce contrasta ciudat cu privirea hăituită din ochii lui. Ce fel de amănunte ați vrea să aflați? — Doar o impresie generală asupra omului, domnule, zise sergentul. Ați observat ceva neobișnuit la el? — Neobișnuit? Domnul Morris se gândi o clipă. în afară de disponibilitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să-l hipnotizeze, cufundându-l într-o transă în timpul căreia rămase nemișcat și absorbit, ca o statuie fără viață. Apoi, prima rază de soare descompuse cenușiul într-un albastru luminos și un verde opac, încât albul spumei părea mai intens, contrastând cu negrul amenințător al unor nori prevestitori de furtună ce se apropiau dinspre apus, și urmă o explozie de forme și lumini cum nu și-ar fi putut imagina vreodată; și ar fi rămas pironit locului acolo ceasuri întregi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu l-ar fi smuls din meditație. Orașul se trezea. Ceea ce noaptea fuseseră doar ziduri înalte cu ferestre închise și imprecise pete întunecoase de vegetație, la lumina zilei se transformase într-o risipă de culori, unde roșul violent al autobuzelor contrasta cu albul fațadelor, galbenul taxiurilor, verdele copacilor frunzoși și amestecul anarhic al afișelor țipătoare ce acopereau zidurile cu miile. Și lumea. S-ar fi zis că toți locuitorii pământului își dăduseră întâlnire în dimineața aceea pe larga promenadă maritimă, intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
taciturni din romanele de dragoste. Din păcate, Betty era probabil varianta feminină. — Dar, Jim, Închisoarea e ceva mai departe! Nu e ca și cum Sam ar locui chiar vizavi! exclama ea. Îmi zâmbi, iar masca pictată și Întinsă artificial pe chipul ei contrastă cu firea prietenoasă. Părul Îi era la fel de Înfoiat ca la petrecere. La o inspecție mai atentă, Îți dădeai seama că nu era, de fapt, atât de des, dar că fiecare șuviță era menținută În suspensie față de vecinele sale cu ajutorul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]