1,070 matches
-
ei! cel adevèrat încè nu i-l știu, What’s în a name?! asupra vârstei am ezitat puțin când m-a întrebat, mi-era greu sè spun cè am treizeci de ani și mai stau în fața calculatorului ore în șir conversând în jargon pe messenger, Dar, dacè tot suntem în lumea virtualè, am douèzeci și cinci de ani i-am spus atunci când nu știam cè îmi va spune vreodatè I love you, sunt trei ani de când a plecat de lângè mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
care trebuie descifrat, dar cè, dincolo de coduri și maniere, crede Matei, existè în fiecare operè de artè un neprevèzut care incitè și stârnește infinite interpretèri, Aș fi putut, dedându-mè instanțelor politicoase de limbaj, sè-i vorbesc în continuare în acest stil, conversând pe marginea generoasei teme a artei, etalându-mi cunoștințele în picturè, dobândite recent de pe internet, nivel de comprehensiune Wikipedia, Studentul Matei și-a fècut temele, a studiat bibliografia, s-a informat, a rèsfoit enciclopediile virtuale! aș fi putut, apoi, ireproșabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
alergică la ceva. Toate chestiile astea le-am lăsat în seama lui Caitlin. —O să înveți curând, l-a asigurat Susan. În fond, copiii sunt niște ființe foarte simple. Până la urmă, ea fusese cea care chemase la interviu mai multe dădace, conversând cu acestea în vreme ce Nick se învârtea de colo-colo ca peștele pe uscat și punea întrebări idioate ca în ce zonă a țării s-au născut femeile respective sau ce fel de muzică le place. În final, Nick alesese o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de locul unde pescuia moșul care-l porcăise la prima oră a dimineții. Buna dispoziție, destul de fragilă de altfel, era gata să fie risipită de zgomotul tot mai puternic al traficului de pe șosea, iar după o vreme, auzi glasul bătrânului conversând cu tipul ăla care dijmuia pescarii și care parcă s-ar fi străduit acum să-l perie cu nea Matei în sus, nea Matei în jos, deștept tare nea Matei ăsta. Rafael îl auzea hlizindu-se cum că nea Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ia o mină veselă și binevoitoare, și copilul chiar asta făcea. Gângurea la doamna avocată, venită special pentru el. Trăsăturile și surâsul buzelor ei groase păreau să se spulbere odată cu fumul, în timp ce întreba, parcă într-o doară, ca și cum ar fi conversat să-și treacă timpul, ce vârstă are Petrișor, ce mănâncă, dacă l-a înțărcat, și pe urmă, tot în treacăt, din ce trăiește, ce surse de venit are, că soț a înțeles că nu are. Poate unde prea se văitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și învelind fotoliul ca o husă. Se încălzise și avea de stat aici ceva mai mult decât crezuse. Trebuiau puse la punct niște amănunte. — N-am știut că ai doi copii. Celălalt unde e? Pot să-l văd? Nu mai conversa într-o doară. Își schimbase tonul. Se vedea că înregistrează meticulos ce-i spunea Mirela. — Trebuie să apară și celălalt. E la școală. E în clasa a doua. — E mare... O să ne fie mai greu decât cu ăsta mic. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
spațiul părea destinat anume distracției. Ca și holul, camera era plină ochi cu mobilă: mese, care gem sub greutatea altor objets, de care nu scăpa nici un colțișor, parchet acoperit de covoare groase, canapele și fotolii grupate astfel Încât oameni să poată conversa stând pe ele și despărțite de măsuțe de cafea lustruite, pereți la fel de plini de picturi ca și cei de pe hol. La prima vedere, impresia era una de sufocare. Dar, abia mai târziu realizai cu câtă grijă fuseseră aranjate diferitele elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca porumbei să pară trași prin inel, au ieșit pe o ușă din stânga mea, atât de brusc că ar fi dat peste mine dacă nu aș fi sărit În lături, și s-au Îndepărtat la pas, fără să se scuze, conversând cu voci joase și prietenoase. Se vedea clar pe cine Își aleseseră porumbeii drept modele În viață. După aproximativ un sfert de oră, petrecut rătăcind de colo-colo și chiorându-mă la toate tăblițele de alamă inscripționate cu nume și atașate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
chelnerul să ne ia comanda. După ce a ales aperitivele și supa, Nagasawa a comandat rață, iar eu și Hatsumi am cerut biban de mare. Mâncarea a sosit una câte una, ceea ce ne-a permis să ne savurăm vinul și să conversăm pe îndelete. Nagasawa ne-a vorbit mai întâi despre examenul pentru Ministerul de Externe, subliniind că majoritatea candidaților sunt, de obicei, niște lepădături care ar trebui aruncate la canal, deși, a recunoscut el, printre ei se află și unii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
despre ei. Ben se ferește de privirea mea. La început arăta foarte sigur pe sine și s-a distrat de minune cu Finn când, în chip de salut, s-au bătut pe umăr ca doi adolescenți. Charlotte și Finn au conversat deja. Abia așteptau să-și înjure un pic foștii iubiți, așa că acum sunt ca două pisici satisfăcute, ghiftuite cu frișcă. E clar că nu au nici o problemă cu experimentarea și depășirea stadiului B. —Bine, fie! zic fără avânt. O voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
făcut să mă trezesc la realitate. Mă gândesc la săptămâna aceea. Și de data asta încerc să fiu sinceră cu mine însămi. Îmi aduc aminte și de momentele bune, dar și de cele proaste. Lui Patrick nu-i plăcea să converseze și nici nu știa să o facă. La începutul relației noastre, vorbeam toată noaptea. După ce trecea „runda de convorbiri“, de obicei nu reușeam să-mi amintesc mare lucru din ce discutaserăm; nu era tocmai flirt, ci, mai degrabă, doream să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sărută mâna lui Amparo, de parcă nu cunoștea alt mod de a saluta o doamnă, și comandă șampanie. Pictorul trebuia să plece, Agliè Îi Înmână un snop de travellers’ cheques, Îi spuse să-i trimită opera la hotel. Am rămas să conversăm, Agliè vorbea portugheza destul de corect, dar ca unul care o Învățase la Lisabona, ceea ce Îi dădea și mai mult alura unui gentilom din alte vremuri. Se informă asupra noastră, făcu unele reflecții asupra posibilei origini geneveze a numelui meu, deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mesele din fund și să apuce paharele de carton. Ajunseserăm când serata era deja În toi, atmosfera era Înțesată de fum, câte-o fată când și când schița mișcări de dans În centrul sălii, dar toți erau Încă ocupați să converseze și să onoreze bufetul, la drept vorbind destul de bogat. Eu m-am așezat pe o canapea lângă care, pe jos, se afla o cupă mare de sticlă, Încă pe jumătate plină cu salată de fructe. Tocmai voiam să iau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
repede, cu aproape orice. Oricare fantezie bolnavă, repovestită, poate să devină, cândva, adevărată! Dacă mie, personal, mi-ar fi spus cineva, mai de dimineață, că am să ajut să supraviețuiască un om cu scula canibalizată la propriu, că mă voi conversa, la per tu, cu un Arhanghel, cu un Iepure și cu un Bursuc, ca să nu mai pomenesc de faptul că l-am cunoscut și pe Antichrist, încă de pe când acesta era, efectiv, în scutece, i-aș fi tras ăluia, din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
culoarele pustii. Numai membranele timpanelor artificiale îl interceptară și-l recunoscură. Era un zgomot care de multă vreme nu mai fusese auzit pe Nostromo. Semnaliza o intruziune neobișnuită. În acest mănunchi de clinchete și străluciri, univers logic de procese ce conversează și-și răspund, se găsea o sală specială. Înăuntrul acestui habitaclu de metal lucios se odihneau șapte coconi de plastic alb ca zăpada. Țipătul unei sirene umplu acest spațiu, urmat imediat de o exalație explozivă care cuprinsese compartimentul, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
auzit această referință admirativ-frustrată, din cele mai diferite guri și despre cele mai diverse probleme ! Ciudat însă, nu țin minte să fi auzit vreodată invocîndu-se „țările civilizate” atunci cînd era vorba despre... a sta de vorbă. Adică a discuta, a conversa, a delibera, pe scurt, a convorbi. Ca și cum discuția publică ar fi rămas pretutindeni la stadiul de „natură” și nu ar fi fost „civilizată” și ea precum atîtea alte comportamente publice și mai puțin publice ale acestui animal politic care este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
evidențiat intenționat unele țări comparativ mai performante și ai afectat demnitatea altora, îmi povestește în continuare R. E ca la școală, nu ai voie să „discriminezi”, să compari, să ierarhizezi în mod public... — în ultimă instanță, nu ai voie să conversezi, conchid eu. Pe 28 ianuarie, Viviane Reding, comisarul european pentru justiție, i-a răspuns, într un fel, patronului Facebook anunțînd elaborarea unor noi legi de natură să garanteze dreptul la intimitate al cetățeanului. Cele existente datează din 1995 și sînt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lent, ca un gălbenuș sângeriu de ou. M-am azvârlit cu capul înainte și i-am străbătut membrana, afundîndu-mă într-o imensă, indicibilă strălucire... La școală, după-amiază, ea a venit din nou la mine. De atâta vreme nu ne mai "conversasem", cum zicea, încît aproape că nici nu mai făceam legătura între ea, așa cum era în realitate, o fată de optsprezece ani, și felul în care apărea în mitologia mea, femeia imensă, fără contururi precise, neobiectuală, mai curând un câmp de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
exprimării. Vorbești ca din carte. Dar de-acum te știu. Peste o oră-două, o să lași baltă distincția asta artificială și chiar o să te pisicești de tot. Abia așa ești simpatică. Dar până la pat mai avem. Vom sta țepeni și vom conversa pe teme literare. Deci îmi spui că te întorceai de la serviciu (nici acum nu știu prea bine ce învîrți, o chestie cu cifre, cifre și iar cifre, un institut cu multe inițiale) și tocmai așteptai mașina într-o stație înzăpezită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și îngust al ușii, cu flori și arabescuri în relief, de parcă ar fi fost înghețat. Tanti Aura îi poftise în cameră pe alungiți (cum aveam sa aflu că îi numeau vecinii și cum aveam să le spun și eu) și conversa cu ei țipând și întrerupîndu-i veselă, cum îi era obiceiul. Politețea pentru ea consta probabil într-o exteriorizare extremă a sentimentelor pe care celălalt își poate închipui că le ai pentru el. Mătușa era genul celor care te îndoapă la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
i se cunoaște încă și acum „originea sănătoasă“ - și în alură, și în comportare : nici până la vârsta aceasta nu a învățat ce să facă cu mâinile și, oricâtă silință ți-ai da cu ea, este imposibil s-o faci să converseze normal. Cel puțin, este însă la locul ei... Au pus deci la pick-up colinde, au ascultat Stille Nacht, au cântat în cor Florile dalbe, s-au produs în public ca să își primească pachețelul de la Moș Crăciun. Ea cumpărase pentru fiecare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
i-a șters de praf pantofiorii de lac și dacă i-a dat cu ulei de rițin așa cum se cuvine ? Ar putea și să servească ceaiul, și să întrețină conversația, chiar și acum, de pildă ; chiar și politică poate să converseze, știe doar care este subiectul cel mai pasionant : Ce va face micul-nostru-regat-în-situația-dată ? Vom merge alături de Franța și Rusia ca să îi eliberăm pe frații-de-peste-munți-înainte-de-a-fi decimați-pe-linia-întâia ? Vom merge-alături-de-puterile-Triplicei-ca-să-ne eliberăm-Basarabia-pierdută-după-unrăzboi-în care-am-fost-învingători ? Iată dilema în care micul stat român se zbate. Iată ceea ce se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mult decât oricare alta, aude Margot, venind de foarte departe, vocea Profesorului. Și ieri după-amiază a fost un ceai plicticos, veniseră trei dame de la Societatea Ortodoxă, și Sophie nu-și terminase dichisurile și a trimis-o pe ea să le converseze. Stăteau toate trei țepene ca trei ciori și mohorâte ca la o înmormântare, și din da și nu și vai-vai n-a fost prea ușor să le scoată. În fine, a reușit să dezghețe atmosfera, a apărut Sophie, care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Titi în trăsură. — Ce sont des Vaï-madames, i-a explicat ea, după cunoscuta expresie a reginei. Și Titi : cum-cum ? Până să înțeleagă el ceva !... Așa că a trebuit să-i explice în amănunțime cum aceste dame consideră de bonton să se converseze astfel : — Vaaai, dar ce timp ploios ! — Vaaai, dar ce montură la inel ! îmi permiteți, câteva clipe ? — Vaaai, dar vă rog... Vaaai, dar se poate ?... Aceasta este, de fapt, pentru fiecare dintre noi, dovada că am atins maturitatea... Și va avea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mistică ori gimnaziul de băieți între care a crescut, ea, singura fată, cele zece operații pe care le-a suportat, învățând în spital limba arabă, broderia de mână și Coranul - dar poți să știi dinainte la ce ai să ajungi conversând cu Marie-Liliane ? Delicioasă fată, ce te face uneori chiar să uiți că frumusețea nu i-a fost dăruită ! Uneori îmi permit inutile și vinovate visări și mă întreb (mai ales când nemulțumirile mă macină) cum oare ar fi arătat viața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]