3,642 matches
-
lăsate de roțile căruțelor erau niște adevărate puțuri. În unele locuri, zăpada care se topea părea că se revarsă din butoaie, iar drumul dispărea sub apa care curgea pentru a se pierde până la urmă în șanțuri. Nu mai vorbesc de convoaiele care urcau pe linia frontului, pe jos, în căruțe sau în camioane, și pe care trebuia să le lași să treacă strângându-te cât de mult se putea. Tinerii se uitau la noi cu priviri melancolice. Niciunul nu mișca, niciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Flăcăii ridicau deja pumnii amenințător. Femeile, altădată resemnate, așteptau înfipte în mijlocul drumului, neluând în seamă ploaia care cădea. Atunci, cineva îmi puse mâna pe umăr. Era preotul nostru, părintele Lurant: — Nu mai poate intra nimeni... Drumul a fost rechiziționat pentru convoaie. Două regimente trebuie să urce spre front în noaptea asta. Priviți-le... Nu le remarcasem din prima. Dar, de îndată ce preotul mi le arătă cu un gest al mâinii, nu-i mai văzui decât pe ei: zeci, sute de bărbați, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rechiziționa drumul. Trebuie spus că drumul era tare îngust și în stare jalnică, asta după ce trei ani fusese distrus de camioane și de potcoavele câtorva mii de bidivii. De asemenea, când se pregătea o ofensivă, drumul era interzis și rezervat convoaielor care, mergând câteodată toată ziua și toată noaptea, fără întrerupere, fără oprire, își purtau procesiunile lor de triste furnici zdruncinate, cu pași înceți către resturile sfârtecate ale furnicarului lor de pământ și de metal. Părintele Lurant mă luă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
e pe sfârșite. Este ușor să spui asta azi, când scriu și când știu că s-a terminat de-a binelea în ’18, dar nu cred că mint. Presimțeam acest sfârșit, ceea ce făcea și mai odioase și mai inutile ultimele convoaie de răniți și de morți care treceau pe la noi prin oraș. Orășelul era încă plin de șchiopi și de capete cu răni îngrozitoare, cusute în grabă. Clinica nu se golea, precum prestigioasele hoteluri din stațiunile balneare pe care oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă Și-ați pus în peisagiu un nou fior de viață, Voi blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!... Tot plumbul meu din suflet, o forme călătoare, Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare, Căci iată, vine vremea când albe, împietrite, Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite... Cad fulgii șovăielnici, așa cum în poveste Cad
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trebuie zilei noastre poezie, fie aceea, străveche, a basmelor pădurii. E mai îndreptățită și mai sănătoasă decât nu știu ce tristeți grandilocvente de ti-neri prematur deznădăjduiți. Poeți ai aceste reviste, ați vrut cu titlul pe care l-ați ales, să vă întregiți convoiului lui Dionysos, în care Silene și Pan au locuri de cinste. Urarea mea, dar numai urarea, vă însoțește. Dacă, la vârsta mea, aș mai putea cânta, m-aș alătura bucuros, dar și cu un oarecare scepticism. Aș considera exercițiul poetic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Te rătăcești fecund în somnul firii Străluminând o lume fără seamăn Alături de Hyperionul geamăn Născând un vis cu prețul nemuririi... ORICÂT AȘ MURI Și iarăși devin anonimă captivă năucitorului vis -travesti- cum numai Hyperionului sunt rătăcita cu fața spre Cruce. * * * * * Convoi de luceferi blând mângâindu-mă și înstelându-mă-n frunte c-un semn minuscul dovadă că -oricât aș muri - MĂ VOI NAȘTE în același misterios labirint rătăcindu-mă... RUGA EMINESCULUI Fie să nu mă tămădui-tămăduiesc de harul ceresc; să nu
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
vibrant cu o voce tânguită, înecat în lacrimi, amintind de toate suferințele poetului. După impresionanta lui cuvântare, care-i robiră pe toți câteva minute, se stârnise un murmur de admirație în toată mulțimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Vânt rece cântă-o doină în zăvoi Și cerul varsă lacrimi triste-n iarbă, Pământul nu mai poate să absoarbă Amărăciunile ce curg puhoi. Când se adună norii în convoi, Tunând din patru zări, încep să fiarbă. Vânt rece cântă-o doină în zăvoi Și cerul varsă lacrimi triste-n iarbă. Ferindu-ne de apa cestei ploi Sorbim iubiri în noaptea lungă, oarbă, Ne ștergem lacrimă prelinsă-n barbă Și
RONDELUL UNEI NOPŢI DE VARĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363519_a_364848]
-
Vladimir părăsesc castelul și pătrund în pădurea bântuită de forțele necuratului. Un vânticel rece și reconfortant le flutură pletele. E o liniște specifică pădurilor de foioase, tulburată doar de foșnetul frunzelor și trilurile păsărelelor. Căpitanul Preda se află în fruntea convoiului ca bun cunoscător al acestor meleaguri. Deodată caii nechează speriați. - Ce-a fost asta? - întreabă nedumerit principele. - Un moft al animalelor, zâmbi cu înțeles Preda. Vreun duh rău ne dă târcoale, iar patrupedele simt pericolul înaintea omului. După vreo două sute
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
reuniți după spaime de moarte. Oamenii palizi, gânditori, pășesc cu teamă prin zidul despicat, cu lacrimi în ochi și cu frică în suflet, atât de cuminți, atât de fericiți. Bat tovărășește cu palma deschisă pe capotele Trabaturilor, care rulează în convoi lent, de parcă nici lor nu le venea să creadă că s-a terminat. Atâta cumpănire, cumințenie, evlavie impresionează mai mult decât o mie de strigăte regizate. Împreună. Atât. Ce vrei mai mult? Urcă nodul din gât pe măsură ce trecem dintr-o
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
vibrant cu o voce tânguită, înecat în lacrimi, amintind de toate suferințele poetului. După impresionanta lui cuvântare, care-i robiră pe toți câteva minute, se stârnise un murmur de admirație în toată mulțimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
în 24 de ore, s-au strâns 300.000 de dolari, un gest de solidaritate care grăiește de la sine. O impresie deosebită a fost cea la care am participat împreună cu fiica mea, aflându-ne în mijocul canadienilor ieșiți să întâmpine convoiul, care-l conducea pe ultimul drum pe caporalul Nathan Cirillo, din capitala Ottawa la Hamilton, orașul lui natal. Drumul cortegiului a fost lung, de aproape 600 km. Convoiul trebuia să vină de la Ottawa, trecând prin Pickering, Toronto, cu destinația Hamilton
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
participat împreună cu fiica mea, aflându-ne în mijocul canadienilor ieșiți să întâmpine convoiul, care-l conducea pe ultimul drum pe caporalul Nathan Cirillo, din capitala Ottawa la Hamilton, orașul lui natal. Drumul cortegiului a fost lung, de aproape 600 km. Convoiul trebuia să vină de la Ottawa, trecând prin Pickering, Toronto, cu destinația Hamilton. Podurile care traversează autostrada 401 sunt aflate la un interval de câțiva km unele de altele. Toate erau înțesate de oameni care fluturau steagul Canadei, mulți veniți cu
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
chinga unor curele late de fier beton, înconjurat de o parte si de alta de pini înalți, pomi cu fructe pădurețe, palmieri și tufe de cactuși pe care parcă îl apără, un pod pe sub care sau pe care treceau odată convoaiele cu căruțe, cărând tot avutul bieților drumeți în căutarea unui alt destin și-a unui alt loc sub soare. Podul rămâne mărturie a unei istorii care s-a scris chinuit și din mers și de care americanii sunt mândri fără
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
tras toate belelele.” (Capitolul 10, p. 550). Pe drumul repatrierii statul român ateu a ieșit în întâmpinarea bravilor ostași și a dârzilor eroi pe zdrențele cărora mândria ostașului mai triumfa alături de tresele regale decolorate, cu baionete și câini polițiști. Însoțitorul convoiului care se repatria era nedespărțit de voluminoasa geantă în care erau încarcerate umbrele lor, bandajate cu dosarele întocmite de NKVD, pentru a fi predate Secăturității noi Republici populare, ce trebuia să facă corectura de rigoare: încadrarea de la „prizonier de război
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
Carul mergea alene, trebuind a-și face loc printre trupurile celor uciși. Bicele pocneau pe spinările acelora ce fuseseră înhămați, despicându-le pielea din care șuvițe de sânge se amestecau cu praful de pe corpurile lor. Doamna ceru să oprească. Șeful convoiului își privi stăpânul în ochi. Schender Pașa încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale carului, trase din teaca unui soldat un pumnal. Acesta se repezi apucându-i mâna. Toți priveau înmărmuriți neînțelegând gestul Elisabetei; coconii se ridicară și ei
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
departe, spre țărmuri necunoscute, cu gândurile abătute, principesa oftă ușor în mersul forțat al carului tras de cei zece robi moldoveni ce cutezaseră a lupta împotriva marelui împărat al lumii, Mahomed al patrulea. Copitele cailor și roțile carelor bătătoreau pământul. Convoiul cobora spre gurile Dunării iar de acolo urma a se îmbarca pe corabia ce avea să-i poarte spre Istanbul. Tineri, bătrâni, femei și copii urmau în robie pe cea ce le condusese destinele, alături de fiul ei, Alexandru, pe care
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
dreaptă, neclintită, sfidându-și soarta. Trupurile ude se mișcau în legănatul carului. Schender Pașa gândi că, într-un astfel de mers, nu vor mai ajunge la Dunăre nici într-o lună de zile. Așa că, pe ploaia aceasta torențială, făcu semn convoiului să oprească. Scoase de la jug robii sleiți de puteri și plini de nămolul drumului, înhămă șase cai, urcă prizonierii legați cu frânghii groase unul de celălalt în carele capturate, așeză ienicerii pentru paza și condusul căruțelor, și porni în galop
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
promisese că atunci când vodă va veni să vadă herghelia îl va prezenta ca pe unul ce cunoaște îngrijirea cailor. Dar vremurile nu vrură să fie așa cum ziseseră, el căzuse în luptă, iar ea, roabă la păgâni. Noaptea înnegrise orizontul. Marele convoi, cu aproape douăzeci și ceva de mii de suflete, cobora în bezna lăsată ca o pătură groasă peste lungul drum spre Brăila. Trecură de Cucuteni, străbătând Valea Oilor, pe stânga apei. Liniște. Doar vântul gemea prin frunza codrilor. Doamna Elisabeta
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
casa-n ruină - cuibul rândunicii acum la fereastră 27 strunga părăsită - în pânza păianjenului luna de toamnă 28 Pe câmp două oi un bătrân și un fluier - din satul de ieri... 29 Veche podgorie - și casa paznicului cu proptele 30 Convoi mortuar - ciorile din turlă gonite de clopot 31 iar lună plină- puii berzei deschid ciocurile larg 32 lotuși în amurg- licăr deasupra apei și dedesubt 33 maci la troiță chemându-și mama înapoi copilul orfan 34 ciocârliile scaldă zorii în
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
scai, vine furtuna iarăși, în geamuri se flutură, la masă se mănâncă, posmagi și ceai de zgură, atât ne-a mai rămas, atomic e războiul, mă îngrop iar în mocirlă, m-acoperă gunoiul, gunoi căzut din stele, și pulbere lunară, convoaie selenare, ce trec seară de seară, spre depărtări neutre, spre viața mea din carte cu filele pierdute și fără pașapoarte, dar totuși exaltez, de imbecialitate, o dată pe lună eu sunt o entitate, de aceea mă întorc, iau filă după filă
SIMFONIA VIEŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368590_a_369919]
-
cădea Ca doi nebuni, prelung, frumos, Pe alba lumii catifea, Topindu-ne plăcut, sfios... Suntem oameni de zăpadă Suntem oameni de zăpadă, Într-o lume de nebuni, Scoși cu forța la paradă, Ale morții legiuni... Suntem oameni de zăpadă, Un convoi funest, stingher, O fatidică cireadă Împietrind în mers de ger. Suntem oameni de zăpadă Într-un nesfârșit ghetou Strânși pentru apel grămadă Fără șapcă și mantou. Suntem oameni de zăpadă Într-un lagăr ucigaș Așteptând în frig la coadă Rația
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
acestea Tiberius arătă către cei prezenți spre vila Iovis. Natus, servitorul preferat al împăratului îi înfășură acestuia toga albă tivită cu pupură aurită. Alura gârbovă a lui Tiberiu contrasta puternic în fruntea înalților și masivilor membrii ai gărzii germane. Micul convoi porni în direcția vilei. În următoarele zile Thrassylus se grăbi să plece spre Alexandria unde se întâlni din nou cu învățații de acolo. Unii dintre aceștia, după ce cercetaseră papirusurile marii biblioteci care aveau o cât de mică legătură în problemele
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
strictețe. Ulterior a reieșit și care este miza: în momentul în care coborau prin pădure, s-au intersectat cu un autoturism de teren înmatriculat în București, din care li s-a spus să se dea la o parte pentru că vine convoiul. Imediat au apărut camioane de Prahova, care transportau materialele necesare sondei care urmează să fie amplasată la Manișca Mare, la 7 km de Comandău. Szocs este de părere că jandarmii i-au urmărit pe HVIM-iști până la Târgu Secuiesc deoarece
ACŢIUNI ALE UNOR ORGANIZAŢII MAGHIARE EXTREMISTE, REVIZIONISTE ŞI ANTIROMÂNEŞTI (2) de CES COVASNA HARGHITA în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349312_a_350641]