564 matches
-
oricine ce nenorocire e pentr-un om de-a se chema Vasile. Încercat-a chip și formă, doar ar găsi vun deminutiv care să îndulcească pe crudul Vasile, dar nu era chip: Vasilică - ce idee! Vasilache - gregar *! Lică - comun! Ică - copilăros de tot. Silli! Te iubesc. Ah! *** sfânt nume! înțeleaptă și nebună, crudă și dulce Ei, dragă mătușă. Că eu am fost cu tine, da' tu n-ai fost cu mine. Apoi măcar tot haide. Se-neca spuind la minciuni nu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ușor cu oamenii simpli; poporul îl iubea și, prin manifestările zgomotoase ale acelei iubiri colective, îi dăruia o emoție eliberatoare. Însă sufletul lui se deschidea, treptat, numai în discuțiile inofensive și simple, cum erau cele cu poetul Phaedrus sau cu copilărosul Helikon. Căuta spații doar pentru el - era înspăimântat de contaminarea psihică -, ca să studieze, să scrie, să citească, să se gândească și să ia hotărâri: un mic birou, colțuri tainice în grădini. Îi erau foarte dragi animalele, care nu știau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai nou circul ilar, numit Haloween pe care l-au preluat ca naiba, neînțelegând de fapt despre ce este vorba. Așa că, lepre complet și iremediabil jidovite, alături de maghiarime stau cu vărguța ridicată să plesnească la timp, poporul acesta atât de copilăros la funduleț, ca să nu cumva să le vină în minte ideea de a milita în favoarea națiunii române. Și în acest timp, coc la foc mic tezele potrivit cărora, România să devină prin Constituție stat multinațional, multietnic, multicultural și mai puțin
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a nu se fi priceput să-i cîștige dragostea. Toți rîseseră, Marie ceva mai tare ca ceilalți. Avea buze cărnoase, obraji bucălați, un ten ca de fată. La treizeci de ani, locotenenul Franck Caradec se necăjea că are un chip copilăros, lipsit, după părerea lui, În mod ciudat de virilitate, și pe care-l făcea responsabil de un celibat care devenise apăsător. Deși mai tînăr ca ea cu cinci ani și inferior ierarhic, avusese o scurtă legătură cu Marie, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a angajaților mei. Totuși, e nevoie de un motiv serios pentru ca cineva să se servească de acest calmant, de altfel foarte eficace, trebuie să recunosc... Continuă, devenit confuz. - Presupun că v-ați gîndit desigur la Chantal Pérec. E un lucru copilăros din partea ei să se folosească de carnetul de rețete al soțului. Iar mobilul e atît de evident... Apropo, ai noutăți despre nepotul dumitale? o Întrebă el pe Marie cu falsă blîndețe. Ea Îi replică prompt, ațintindu-l cu privirea. - Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
O afecțiune deosebită o lega Încă din copilărie de vlăjganul pe care-l tot vedea rătăcind pe insulă. De fiecare dată cînd o Întîlnea, Îi zîmbea cu un zîmbet de copil, dezarmant prin naivitate și Încredere, iar singurătatea acelui uriaș copilăros o tulbura pe Marie. Locuitorii din Lands’en nici măcar nu-i răspundeau la salut, unii din frica de a-l simți diferit de ei, din teama de forța aceea brutală și puțin controlabilă, alții neconsiderîndu-l altceva decît un element din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lăsă să se Înfiripe o clipă de tăcere, apoi Își Încurajă iarăși pacientul, cu blîndețe. - Gwen nu te așteaptă? Dintr-odată capul lui Pierric se dădu pe spate, cu ochii Închiși, vocea lui se făcu mai limpede, deși mereu la fel de copilăroasă. - Gwen! Mi-e frică... Pierric nu mai era În camera de spital. Era În bătaia furtunii, avea șase ani, se refugiase lîngă tumulus, stătea tupilat sub ploaie, tresărea la fiecare fulger care lumina marea spumegîndă și dezlănțuită, la fiecare bubuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe banca pe care ea și bărbatul ei abia încăpeau. Își adună paltonul strâns în jurul trupului. Și totuși nu era grasă, ci mai curând înaltă și plină, cu forme ispititoare, trezind încă dorințe - simțea asta din privirile bărbaților - cu fața copilăroasă, cu ochii limpezi și luminoși ce contrastau cu trupul mare, pe care-l știa cald și odihnitor. Da, totul era altfel decât își închipuise. Se împotrivise atunci când Marcel a stăruit s-o ia în această călătorie plănuită de el încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
abracadabrant. Micul monolog pe care îl repetasem pe drum - referitor la de ce iubeam domeniul editării de carte, ce învățasem în ultimii cinci ani, de ce m-ar fi încântat să lucrez pentru cineva ca Vivian - mi se părea acum mult prea copilăros, banal, naiv și... ei bine, puțin cam prea normal pentru genul de conversație pe care o purtam. Din fericire, se părea că Vivian nici nu se aștepta să vorbesc pe parcursul interviului. I-a dat ea înainte. — Deci, ești pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Timp de zece minute nu se mai vindea nici o pâine, căci doamna Roșu, aplecată peste tejghea, cu bărbia În palme, asculta noutățile din Orientul Mijlociu pe care Cain le lua din scrisori și ziare sau le inventa pe loc spre bucuria copilăroasă ori țâfnoasă a celor ce nu știau nici măcar cum arată o frontieră sau un vameș. De vize, nu mai vorbim, chit că toți aveau acum pașaport. Cu pâinea În plasă se ducea la Ajan. Spre amiază trecea și Gheretă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mele se priveau neîncrezătoare între ele, doar Inna râdea de una singură. - Tatăl vostru era așa de prostuț, zicea ea câteva săptămâini mai târziu, în Succoth, când ne aminteam întâmplarea din acea zi. Să se teamă de așa un bărbat copilăros? Să ne dea coșmaruri din cauza unui mielușel ca el? Tata l-a condus pe Esau la locul unde ne așezaserăm și i-a oferit darurile. Unchiul meu le-a refuzat de trei ori așa cum cerea obiceiul și apoi conform aceluiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
liniștit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-ar fi putut să am alt tată, un preot, să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta mea exista un sâmbure de îndoială care a dat și ideilor mele despre credință, copilăroase ori, mai târziu, născute dintr-o nestăpânită dorință de a brava, o vinovăție și chiar o duioșie ascunsă. N-am scăpat niciodată de această ambiguitate datorită căreia am putut trece atât de ușor de la sfidare la venerație fără să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un joc, el era profund serios. Pe măsură ce realitatea mușca mai adânc din trupul lor, se refugiau mai mult în amintiri imaginare. Apoi am făcut legătura cu ce-mi spusese Arhivarul și dintr-odată subrealitatea acestui refugiu mi s-a părut copilăros de logică. Toți își lăsaseră cândva trecutul la arhivă, după care, cu timpul, profitând de faptul că nimeni, cu excepția Arhivarului, nu cunoștea adevărul, căutaseră să uite unele lucruri din viața lor, să le azvârle din memorie și să mobileze altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
strigăt de durere. — Ce s-a întâmplat? întrebă Bătrânul, tresărind și încruntând sprâncenele. — Nimic, am răspuns încurcat. O măsea care mă supără din când în când. — A, înțeleg, mormăi el. Și eu am suferit de măsele. Avea o plăcere aproape copilăroasă să trișeze și să câștige. Cum făceam o gafă, care încheia practic partida, își freca mâinile mulțumit. — Mai facem una? zicea. Puteam să-l refuz? În schimb, dacă nu izbutea să încline balanța în favoarea lui de ajuns de repede, pufăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
începu să sară într-un picior, după care se opri, își ridică gulerul halatului, își aranjă părul și se privi din nou, aplecând capul când într-o parte, când în alta, „Femeia tot femeie”, mi-am zis, înduioșat de mirarea copilăroasă cu care se examina acum în oglinzi. Făcu câțiva pași de dans. Apoi, prinzându-și halatul cu mâinile ca o rochie de bal, începu să valseze de una singură, amețită și fericită. Când a obosit, s-a așezat în fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar nu e cazul. Ba mai mult, eu îți pot lua ceva. Friends or Foes? Lasă naibii sabia asta! spune și o dă la o parte. Nu am chef! spun mofturoasă, în același timp. Și după această scenă, epuizantă și copilăroasă, urmă o pauză. A cui a fost ideea? De ce eu? Nu contează. Must be the reason why I'm king of my castle! Însă noaptea apăsă pe noi, ne înconjură cu izolarea ei. Și sentimentul realului era mai apăsător ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi putut suspenda o eșarfă. Dar taximetristul nu suspendă nici o eșarfă. Ba chiar mai mult, durîndu-l fix în cot pe dânsul de mireasma ei de santal, își luă avânt și sări, ca la jocul de lapte gros, între picioarele ei copilăros ridicate. Nelăsîndu-i roșcovanei decât atâta vreme ca, peste colivia de coaste a Maestrului, să-și mai întindă o mână, răsucind către stânga butonul magnetofonului Maiac. Pornindu-l, amplificîndu-i sonorul și spălîndu-și, de data aceasta, odăița cu un al doilea val
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la bun sfârșit atâtea lucruri, într-un timp așa scurt... Bravo, domnule Floyd! Intuiția dumitale genială, atât de bine protejată până acum, a ieșit la iveală. Știi că-mi placi?! Îngăduitor, pe jumătate flatat, Floyd le privi, pentru prima dată, copilăros și ghiduș, ca și cum și-ar fi ținut degetul arătător înfipt într-o nară: - Da, dar, până la un punct, asta ar fi un fel de obligație a meseriei, nu-i așa? - Sigur!.. Iar obligația noastră de gazde ale unui asemenea oaspete
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
accelerează, urmărită de gardian. Prin fereastră, văd cum lăsăm Londra În urmă cu o viteză uimitoare, ansamblul ei de circuite gri se topește În curând În peisajul cu câmpuri. Nu pot privi primăvara atât de strident de verde, atât de copilăros de optimistă. Îmi cumpăr o cafea de la unul dintre cărucioarele care trec pe lângă mine și-mi deschid servieta ca să scot niște hârtii și să lucrez. Deasupra teancului se află raportul lui Jill. Nu ar trebui, dar Îmi doresc mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ah, brațul tău rotund e alb - se lasă Cu grație pe umeri-mi - privesc În ochii tăi, în fața ta - în gura jună, S-ascult uimit la vorba ta nebună! Nebună, că nu are șir și minte, Ci grație ș-amor copilăros, La gura ta care zâmbind îmi minte Spre-a coperi misterul cel duios, Ce-mi spune nu - când da ochiu-ți fierbinte Din genele-i îmi spune voluptos - Ah, tot amorul meu, copil în raze, E concentrat în ființa-ți luminoasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eu, la trunchiul unui, visez la ea deștept, În ploaia de flori roze pe dânsa o aștept. Ea vine și pe sînu-mi cu dulce ea se lasă! În pletele-mi și-ncurcă micuță mâna ei, Și umeda-i suflare, pură, copilăroasă, Adie blând pe frunte-mi și peste ochii mei, Apoi fața-i uimită de pieptu-mi ea apasă Și lacrimi de iubire i-nnundă ochii săi, Iar eu pe mâni, pe gură, pe ochi, pe albu-i gât, Încet, beat de iubire, o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la ea se apleacă, Lin netezește-a ei față albastră și-adînc se uită În luminoasele valuri a ei și sînu-i desmiardă, {EminescuOpIV 199} Cu tot aurul razelor lui. La pământ se mai uită... Florile toate ridică la el cochetele capuri Copilăroase și ochii lor plini de zădarnice lacrimi... Pe grădini se mai uită, pe-alei de vișini în floare Și de cireși încărcați, de salcâmi cu mirosul dulce. Pe-acolo se primblă o fată-în albastru-mbrăcată, Părul cel blond împletit într-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
împletește, o-ncaieră sălbatec În pletele îmflate, în părul încîlcit Și ochii râd în capu-i și fața-i e jeratec - A lanurilor zână, cu chip sumeț, răstit. Apoi în codru trece și cântă doina dragă. Sălbatec este glasu-i, vioiu, copilăros, El sună-n codru verde, trezește lumea-ntreagă, Picioarele-i desculțe îndoaie flori pe jos. "Ah! cum nu sunt - ea strigă - o pasere măiastră, Cu penele de aur ca paserile-n rai; "La Sfânta Joi m-aș duce, aș bate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mine cât de mult m-au fost iubit. O escepție, mătușă... O escepție? Dar voi Poate nu sunteți tot astfel, tot escepții amîndoi? Rațiune întrupată, tu... Ascultă, fată hăi, Ce sunteți copii... Sau altfel; fiți copii însă nu răi, Nu copilăroși, nu astfel, urmați inimelor voastre: Numai inima-i isvorul fericirii vieții noastre. Lasă inima, mătușă... Cum gândești să mă abați De l-a mea făgăduință?.. Bine fată, nu vă dați. Dar ți-oiu spune încă una... Escelența e bătrână Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu mașina de aruncat mingi pe un teren cu zgură, pocnetele seci ale mingilor săltărețe fiind singurele sunete care făceau aerul să se miște. Am traversat terasa și am intrat În barul din spatele restaurantului. Un chelner blond cu o figură copilăroasă și cu umeri de gabier Împăturea șervețele de hîrtie transformîndu-le În iahturi miniaturale, origami decorative pentru farfurioarele cu alune. — SÎnteți invitat, domnule? (RÎnji plin de voie bună.) Mă tem că nemembrii nu au acces În club. — Nu sînt invitat - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]