722 matches
-
secolele XVII, XVIII și XIX32, se observă evoluția spectaculoasă a câtorva profesii intelectuale (profesori, filologi, scriitori, juriști), în concordanță cu creșterea gradului de alfabetizare, dar și cu dezvoltarea instituțională a culturii. Firește, alte profesii tind să dispară (diac, uricar, grămătic, copist), în timp ce anumite ocupații abia se conturează în secolul XIX (ziariști, actori, arhitecți). În tot acest ansamblu ocupațional, profesiile sub apanajul științei și tehnicii au o pondere extrem de redusă, cristalizându-se abia în a doua parte a perioadei interbelice. Tabel 1
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Autori carte didactică 0.3% 1.2% 17.9% Traducători 4.1% 3.1% 14.7% Cronicari, istorici 2.6% 2.9% 8.7% Filologi, filosofi, folcloriști 0.5% 0.2% 17.0% Scriitori 1.5% 0.8% 13.1% Copiști 8.8% 32.5% 0.4% Diac, uricar, grămătic 60.8% 5.1% 0.0% Patroni cult., ctitori, prefațatori 14.5% 6.0% 13.6% Ziariști 0.0% 0.2% 12.7% Juriști 1.5% 1.2% 22.8% Medici
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
treia zi din morți, după spusa proorocilor divini, care multe alte minuni ne-au vestit despre el. Iar secta, numită după el, a creștinilor, n-a încetat nici pînă astăzi.” Dacă textul este autentic și nu o interpunere a vreunui copist zelos, atunci Șaul este dovedit ca mincinos chiar de către un contemporan și confrate de-al lui, creștinii și-au luat nu-mele după cel crucificat la cererea rabinilor. Dar acest cuvînt era numai în limba getă și nici urmă la celelalte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în care se precizează: ,, Această sfântă și dumnezeiască carte iaste procitită dă tablă dă dumnealui Matei Cantacuzino, vel serdar.” În răstimpul celor două veacuri de istorie avute în discuție, educația adulților se datorează atât clerului, cât și dascălilor, gramaticilor și copiștilor. Culturalizarea diferitelor categorii de oameni tineri sau maturi este întreprinsă de acești cărturari, care au desfășurat o intensă activitate de copiere a diverselor scrieri. Drept exemplificare, precizăm că dascălul de slavonie de la Sf. Gheorghe-Vechi din București semnează 13 copii, Radu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
trei de ani, a prezentat la viceregele Mexicului planul unui posibil canal între cele două oceane și a imaginat un altul, pentru a construi un canal de la Madrid la mare. S-a alăturat, la începutul Revoluției franceze, revoluționarilor, a fost copist la Muntele de pietate, a angajat ca secretari doi tineri de mare talent și viitor, cel care va deveni un mare istoric, Augustin Therry și cel care va însemna enorm pentru destinul sociologiei, Auguste Comte. (Aceștia au contribuit și la
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
confruntarea lor direct cu originalele grecești. Nemulțumit și de aceasta, starețul începe să-și pună problema, dacă nu cumva soluția de limpezire a sensurilor din aceste texte ar fi o traducere cu totul nouă. În jurul lui se strâng călugări cultivați, copiști,eliniști, slavoniști de elită, o adevărată echipă de lingviști care avea să constituie nucleul Școlii de Traducători de mai târziu de la Neamț. Paisie însuși muncește enorm. Ziua și-o dedică ucenicilor, noaptea cărților. Urmează același program de asceză fantastică deprins
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
textelor patristice importante din tradiția greaca bizantină. Școala are eliniști și slavoniști de elită, pregătiți chiar în mănăstire sau trimiși pe cheltuiala obștii la studii în București. Din Neamț pornesc spre toate centrele mari ortodoxe răsăritene copii ale acestor traduceri. Copiștii mănăstirii nu lasă o clipă pana din mână. Paisie însuși lucrează noapte după noapte până la surmenaj și slăbirea accentuată a vederii renunțând adesea și la obișnuitele trei ore de somn. Încununarea acestei lupte cu timpul și cu propriile puteri avea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și arătare pentru adunarea soborului celui împreună cu cuvioșia sa care cu pronia lui Dumnezeu și pre urmă neîmpuținat se păzește”, se va publica înaintea celorlalte biografii, la Neamț, în 1817, ca parte a lucrării „Adunare a cuvintelor celor pentru ascultare”. Copist al lui Paisie, schimonahul Platon scrie și el o biografie a acestuia în slavonă. Tradusă în română de duhovnicul Chiriac Dobrovici, aceasta va fi publicată în ediție bilingvă, în 1836, chiar la Mănăstirea Neamț. O nouă traducere apare ulterior în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
-se, citind psalmi și meșterind tot felul de obiecte de folos din coajă de tei. Lui i se adaugă ieromonahul Rafail, care, trăind în completă izolare, se ocupa ziua întreagă de copierea cărților cu scrieri patristice, din această muncă de copist câștigându-și și cele necesare traiului zilnic. Alții doi, Dositei și Timothei ne sunt prezentați ca trăind retrași, undeva între munți, unde își poartă de grijă complet singuri, îngrijind de propria grădină de legume și cultură de porumb. O figură
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în mod sigur, Eminescu. Adăugăm cărțile pe care obișnuia să și le procure din diferite surse, pe banii proprii". Să completăm cele menționate de istoricul literar cu tot ceea ce ține de cultura teatrală pe care a asimilat-o tânărul sufleur, copist și actor. Viena a fost pentru proaspătul student o amplificare a Cernăuților după cum ne spune George Călinescu capitala austriacă oferindu-i excelente mijloace de cultivare: biblioteci, muzee, teatre, ediții ieftine de clasici, reviste. Se simțea bine la Viena printre românii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în rândurile bogătașilor. Din cauza acestei operațiuni, ziarele din opoziție au tăbărât asupra ministrului, căruia i-au adus porecla de „Mitiță roade ruble“. îmi amintesc că, din cauza acestei scăderi, am fost păcălit și eu cu câteva parale. Și iată cum. Eram copist în Ministerul de Instrucție, unde primeam salariul lunar de 88 lei. E lesne de înțeles că întotdeauna noi, micii slujbași, trăgeam pe dracul de coadă. Când ne puteam împrumuta asupra acestor salarii, consideram lucrul acesta ca o binefacere. Ei bine
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
mai avea ce mânca literalmente. Pentru nevoile războiului, Camera votase o reținere de 5 la sută asupra salariilor și pensiunilor. Cămătarii luau 2 lei la 20 pe lună, iar salariile începeau de la sume ridicule, e destul să spun că un copist - după toate reținerile - primea în mână 87 lei. Legea Grădișteanu - cum i-a rămas numele - venea la timp. în ziua de 2 decembrie se întâmplă la ieșirea din Cameră atentatul îndreptat de profesorul Ioan Petraru împotriva lui Ion Brătianu. atentatul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
eliminați din Universitate câțiva studenți, printre cari Constantin Mille și Alexandru Bădărău. Faptul produce agitație la București. O întrunire de protestare este convocată la Universitate, se rostesc discursuri violente în contra ministrului V.A. Urechia care procedase cu atâta asprime; eu, copist la Ministerul de Instrucție, vorbesc și atac pe ministru. Bineînțeles, am fost destituit. Faptul acesta a hotărât despre cariera mea, peste o lună am intrat în presă. Un prieten brăilean, Christache Sulioti, doctor în Drept, Litere și Filosofie de la Paris
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Indépendance Roumaine că redacția caută un traducător din limba română. Mă prezint. Era Emile Galli, proprietarul gazetei, care făcea angajamentele. Angajat, mi s-a dat însărcinarea de a traduce după Monitorul oficial în schimbul a 100 lei pe lună. Fiind și copist la Ministerul de Instrucțiune - instalat atunci în strada Colței, în casa Ritoridi colț cu Batiștea, casă dispărută de mult - făceam serviciul la ziar seara. După o lună am părăsit redacția fiindcă Emile Galli nu a voit să-mi plătească. De
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
nu a voit să-mi plătească. De altfel, așa pățeau mai toți redactorii lui. Emile Galli era un tip fără scrupul din acest punct de vedere. Mai târziu, în 1881, după ce V.A. Urechiă m-a destituit din funcțiunea de copist al Ministerului de Instrucțiune pentru faptul că participam la agitațiile socialiste ale studenților, am fost primit corector la ziarul Tele graful, cu leafă de 200 lei lunar. Acum eram în presă. Trecerea mea pe la Curierul român a lui Cristache Sulioti
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
chiar toți afară de mine - aveau idei conservatoare. Pe mine m-au împins ideile înaintate către mediciniști, spre care m-am dus cu Paul Scorțeanu. Am spus că viața studențească era grea pentru mulți. Eu, pe la 1879- 1881, eram un simplu copist la Ministerul de Instrucție, de unde primeam 88 de lei lunar. Cu ce să plătești chiria, cu ce să mănânci, cu ce să te îmbraci, cu ce atâtea și atâtea? Rezultatul era o viață de expediente, de împrumuturi la cămătari, neîndeplinire
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a optat pentru varianta transcrierii textelor într-un caiet de cincizeci de pagini, cumpărat din comerț. Tirajul fiind, firește, de... un singur exemplar. Așa numitul "comitet de redacție" era alcătuit din Mihai Drăgan și Emil Haivas, iar Traian Rei era "copistul" care transcria textele admise de comitet. După multe controverse, ne-am oprit la titlul "Cuvântul nostru", foarte ambițios și deloc convenabil ideologic. Nu intru în detalii, care pot fi aflate în volumul meu intitulat Literatură și ideologie (Iași, Editura Timpul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Nu are decât 4 clase de liceu făcute la Ploiești. A urmat și conservatorul. Șia făcut studiile la școala lumii, unde nu se cer examene. Este tipul omului nestatornic. A fost de toate: corector, redactor și director de reviste, sufleur, copist, actor, cronicar teatral și director general al Teatrului Național din București, copist de tribunal, revizor școlar și profesor la un liceu particular din București, funcționar...” Același Radu Rosetti povestește o întâmplare în care „totuși a ajuns și el - Caragiale - o dată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și conservatorul. Șia făcut studiile la școala lumii, unde nu se cer examene. Este tipul omului nestatornic. A fost de toate: corector, redactor și director de reviste, sufleur, copist, actor, cronicar teatral și director general al Teatrului Național din București, copist de tribunal, revizor școlar și profesor la un liceu particular din București, funcționar...” Același Radu Rosetti povestește o întâmplare în care „totuși a ajuns și el - Caragiale - o dată la o încurcătură din care a putut ieși numai grație artistului care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cîrpe o pereche de mănuși. Avea mînă modelată de bibliotecă, prin contactul permanent cu foile de carte; degetele lungi și nervoase învîrteau acul improvizat, de parcă ar fi ținut între ele nu o sîrmă grosolană, ci pana de caligraf a unui copist din alte vremuri. Cînd i-am admirat îndemînarea, s-a apărat ca de o laudă necuvenită. Am cîteva generații de tîmplari în familie. Modestia, simplitatea și bucuria copilăroasă a inimii se armonizau cu tăria de caracter. Pe măsură ce i se accentua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sunt toate trecătoare Ca o iarbă sau o floare. (din Stihuri Politicești din Pomelnicul lui Iacob Putneanu) Un funcționar dela Prefectura de județ tată grec, mamă româncă, om cu înfățișare distinsă și nu prost, care de peste patruzeci de ani îi copist și n-a fost niciodată propus la înaintare, întăiu pentrucă scrie frumos și e nevoie de el pentru asta; al doilea pentrucă alții i-au luat înainte. În vremea din urmă, cerând iarăși să fie înaintat, superiorii i-au obiectat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adăogaseră ca operă proprie.” Marile minee de lectură de la Târnovo nu s-au păstrat în forma lor genuină decât în Moldova și ele se află acum la Putna, la Dragomirna și la Biblioteca Academiei, iar câteva în bibliotecile din Rusia. Copiștii din vremea lui Ștefan cel Mare aveau la îndemână, așadar, această zestre excepțională. Era nevoie să vină impulsul și să fie create condițiile materiale pentru copiere, lucrul la un manuscris durând cel puțin șapte luni. Ștefan cel Mare, prin daniile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe note)”. El a condus corul la înmormântarea lui Ștefan cel Mare. A trebuit, așadar, să se realizaza la Putna unul din focarele de cultură în Evul Mediu românesc, iar acest lucru s-a datorat ctitorului Sfintei Mânăstiri Putna. Printre copiștii de manuscrise s-au remarcat Teodor Mărișescul. Ștefan cel Mare este personalitatea cea mai luminoasă din istoria noastră. Domnia lui a fost excepțională din punct de vedere militar, politic, cultural și din felul în care a gospodărit țara. A fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Centrale di Firenze, fiind cunoscut specialiștilor sub numele de Apografo Ricci 11. Pe parcursul anilor a devenit un fapt banal că printre comentatorii lui Machiavelli să apară critici cu privire la activitatea lui Ricci. Ceea ce i se reproșează acestuia este slabă calitate de copist și editor al textelor lui Machiavelli. Printre altele i se reproșează acestuia că nu a republicat o comedie intitulată Le maschere, scrisă de secretarul florentin, care s-a pierdut, din păcate 12. Referindu-ne la calitatea lui Ricci de scrib
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
lo ritenere, lo havere inteso". Este posibil ca Ricci să fi consultat textul dintr-o ediție a lucrării lui Dante în timp ce încerca să corecteze textul. Ultima corecție adusă de Ricci apare la sfarsitul scrisorii, unde a șters textul scris de copist "che io non diventi per povertà contendendo" și a adăugat "contennendo"; în edițiile moderne, pasajul a devenit "che io non diventi per povertà contennendo"33. "Contennendo" este un termen destul de cercetat, iar corecția pe care a operat-o Ricci a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]