1,710 matches
-
din morminte. Răspund prezent la numele strigate De taica popa, la schitul din cătun, Îngălbenite foi, venite de departe Cu cei fără lumină la capătul de drum. Se reîntorc în nopți la locuri îndrăgite Pe negrii armăsari cu aur sub copite. Referință Bibliografica: Străbunii mei eroi / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 278, Anul I, 05 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
STRĂBUNII MEI EROI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355495_a_356824]
-
că Biblia este adevărată.” Reporter: - Aveați vreo Biblie în casă la ora respectivă? Luminița Ciuciumiș: - Aveam una ortodoxă. Dar niciodată nu înțelegeam nimic din ea pentru că noi începeam cu Vechiul Testament și găseam acolo tot felul de pasaje cu: nu mâncați copită despicată și tot felul de păsări și nu înțelegeam. Noi nu știam, nu aveam un învățător, un îndrumător. Așa că era o Biblie care stătea în vitrină. Nu era o Biblie folosită. Atunci a fost pentru prima dată în viața noastră
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356837_a_358166]
-
Dali și razele de lumină ca două coarne de bou își lasă gelatina în creierul nostru și nu observă că în ochii nopții se nasc noi melodii iar nepoții nu întrezăresc simbolul pe cer când eu tot mai puțin simt copitele cailor ca o mângâiere și cer ca siluetele gândurilor să adeste în cuiburi ca puii de guguștuc, atunci așez existența într-un sandiwici și mă hrănesc metafizic înjurându-l pe Ilici devenind mai greu de intru câte puțin în pământul
ECOUL NOPŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356974_a_358303]
-
-le curioasă ochii, le citește privirile, încercând astfel să le descifreze înțelesurile și neînțelesurile existenței lor: „Fețe care exprimau năucire, disperare, derută. Ochi clocotind de viață, plini de biruință, ca ai cailor sălbatici după ce, în fugă nebună, au supus sub copitele lor preeria, ce părea fără hotare; ochi înroșiți, injectați ca ai animalelor hăituite, căzute în capcane; ochi plini de răzbunare; ochi senini; ochi blânzi; ochi explodând de speranță; ochi inundați de lacrimi reținute la hotarul pleoapelor; ochi uscați; ochi duși
LANSAREA CĂRŢII DE TEATRU MINIONA DE IOANA STUPARU (RECENZIE DE FLORICA GH. CEAPOIU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356553_a_357882]
-
-și dea singur un brânci, profesorul deschide fereastra și simte nevoia unei cărți de aforisme. A rămas singur, fără prieteni și frați, fără iubită și glorie, îmi povestea într-o marți profesorul, brus se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem
BĂIETE, ACUM EŞTI MATUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356568_a_357897]
-
glorie, îmi povestea într-o marți profesorul, brus se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine. Nici un vers nu poate șterge scuipatul aruncat pe obrazul semenului. Mă gândesc la un Grau, dar ce contează
BĂIETE, ACUM EŞTI MATUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356568_a_357897]
-
ochi și nu îmi este frică pentru că ea, Moartea, s-a născut, a crescut și îmbătrânește odată cu mine, cu aceeași apă, cu aceeași pâine. Soarta-i în mine pe fărâme și asta o simt așa cum simt țăranii furtuna ițită din copitele centaurilor lu' Sântilie . Țărani care au bine întipărite în sufletul minții, rosturile firii.Știau fiecăruia, locul și rostul lui. Morții stăruiau în amintirile și-n pomenirile celor vii. Toate acestea erau pentru că : Așa trebuia să fie! Noi nu eram niște
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
tocmai din cauza lipsei lui de curățenie atât exterioară cât și interioară, producea teama omului de a înmuia supărarea lui Dumnezeu, pentru că toți care participau la sacrificare erau evlavioși și cunoșteau că Sfânta Scriptură interzice consumul cărnii animalului, care nu avea copita despicată în două. Încălcarea acestei legii o supuneau dorinței de a avea hrană. De aceea, au apărut superstițiile, care nu făceau altceva decât să producă interdicții în a se consuma carnea de porc, cum s-au moștenit, de-a lungul
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
în streașina ruinelor ostuite când ochii tăi priveau marea desculță ca pe o femeie nudă venită să-și usuce fluviile aride sub umbrela de nisip colorat al plajei cănd liniștea ta se desfăta în ploaie cu atingerea curcubeului dăltuit în copitele cailor sălbatici cănd buzele tale rupeau ciorchinii dantelați ai cerului șoptindu-le despre fragi roșii adunați cu migală din câmpia inimii cănd sânii tai ieșeau la lumină cum ies stelele din cupola dumnezeirilor fără sfîrșit eu deveneam dimineață a primăverii
TRIST de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346107_a_347436]
-
Articolele Autorului Bate-mă Doamne, că mai mult am greșit decât am iertat! * Nebunul satului era singurul dintre noi care poseda un certificat de sănătate * toată noaptea visa cai verzi pe pereți iar dimineața se scula devreme ca să șteargă urmele copitelor * când a văzut ce grea este viața, a vrut să se sinucidă dar și-a spus că asta nu e o soluție de durată... * Referință Bibliografică: Pastile / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 247, Anul I, 04 septembrie
PASTILE de ION UNTARU în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356167_a_357496]
-
eu sunt nebunul ce te căui de la ospiciu în care stau, te înebunesc pe tine nebuno, tu blondă veche, decăzută, te ascult și stereo, și mono, și porno te vând pe valută, universal sunt , esențial, un monstru pe două picioare, copitele le aveam de cal, când te duceam la izolare, ești totul, dar totuși nimic, ca o perdeauă pusă în geam, la matematici, algoritmic, gaz la chimie, te ardeam, tu ești nebună pasăminte și ciripești în tomberoamne, mormânt, fără de oseminte jilavă
TU EŞTI O BLONDĂ ESNŢIALĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368821_a_370150]
-
cu iele. Strâng suflarea-i blândă-n pumnul căușit. Mai adun acolo colbul de pe valuri Framântat de viață-n timpul tumultuos Și adulmec gânduri risipite-n maluri De trăire-n pace și în mult frumos. Taie-n ritmuri timpul, scuturând copite, Și se duce... duce-n lumile de veac... În căușul palmei nu mai văd ispite. Tot ce mi se-arată spune ca să tac. Mai gândesc adesea ca, pierzând povara, Roibul meu ce are coama dusă-n vânt, Să îl leg
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
de luptă. În cazemată el mai avea un aparat de rezervă, dar nu a mai putut să-l instaleze și iese afară pentru a studia situația. Afară... pustiu. Generalul fugise de la postul său tocmai la București.” ... Acest armistițiu-dezmăț apocaliptic-zdrobea sub copitele de cai și șenilele tancurilor mulțimea fără nume, care alerga nicăieri nebună... Tinerețe Pe frontul de vest băcăoanii noștri, alăturați celorlalte provincii viteze, adăuga cadenței tinerești fiorul sufletului lor înflăcărat de credință, de patrie, de dor, de frumos, de iubire
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
porumbarul de pe margi-nea drumurilor și margaretele ce ieșiseră prin curțile caselor... În ziua botezului, Ilie grăjdarul a înhămat, dis-de-dimineață, la cele trei trăsuri caii, după ce i-a țesălat și periat de când cântaseră cocoșii prima oară, dând chiar cu vacs pe copite pentru a străluci. Apoi, la ora stabilită, împreună cu Marin și Costică, au tras trăsurile în fața porților deschise, împodobite cu crengi de mălini înmuguriți. Iar țiganii cu armonici, aduși de pe moșiile din Pometești și Adâncata, au început să cânte de zor
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
jocul de ieri... 25 - Bine! Tu aveai zece pietricele, Marin unsprezece..., a subliniat Alexandru. Descuți, au alergat lângă gardul din spatele grajdurilor, unde făcuseră trei gropițe cu câteva zile mai înainte. Din interior se auzeau sforăitul cailor și uneori zgomotul de copite. - Un, doi, trei, ai căzut din tei! - Tu, Alexandre, arunci primul cu pietricelele în gropița ta din stânga! Între timp, Guță a trasat cu colțul unei pietre ascuțite linia de unde să se arunce. Aproximativ doi metri. - „Un, doi, trei/ ai căzut
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
mai sus, spre pe steiul de stâncă, numai caprele negre și vulturii se avăntă. Mai jos pe cărare, ușii în rut se iau la trântă, fără frică la marginea prăpastiei, mult prea adâncă. Caprele negre urcă grăbite, pe repezi povârnișuri, copitele le scapără scântei pe prundișuri. Dar ele se învață de pui, cu grele urcușuri, muntele e o mare provocare , numai tăișuri. Deprinse-s cu ploi reci și ninsori, sus pe stanca, în depărtare se zărește pădurea adâncă. Referință Bibliografică: POVESTE
POVESTE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370965_a_372294]
-
lupului, cu toate că se speriase inițial de pocnetul puștii. Prada trântită, nemișcată și foamea i-au dat ghes să se repeadă din nou. Însă, în momentul în care-și înfipsese colții în gulerul paltonului, a simțit în spate puternice lovituri de copite și mușcături. Deși speriați de împușcătură, armăsarii au alergat în galop nebun spre Tudorel. Lupul, lovit și trântit, a avut totuși intuiția să se ridice și să fugă în goana mare, schelălăind de durere. Armăsarii s-au oprit brusc lângă
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
din Decembrie 1989, scrie și la ziar. Eu oricum nu țin seama că, între timp, libertățile au fost modificate genetic, pardon politic ca pe vremuri, eu scriu despre Nobel. Și, cum spusei, calul imaginat de mine, nechează și bate din copite, în miez de noapte, că vrea un Nobel. Mă duc la el să-l liniștesc fiind prea târziu și toate s-au închis, peste tot, chiar și la Stockholm. Atât mi-a trebuit, era să-mi dea o copită de
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
din copite, în miez de noapte, că vrea un Nobel. Mă duc la el să-l liniștesc fiind prea târziu și toate s-au închis, peste tot, chiar și la Stockholm. Atât mi-a trebuit, era să-mi dea o copită de să-mi sară proteza din gură. Îl înțeleg, sunt tolerant cu calul, ființă nobilă, dar cu mai multe picioare, și omenește încerc să-l calmez cu una cu alta, dar nu-mi scapă să-l întreb de ce vrea el
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
ciobănesc și miros de stână, ca noi românii. Mie nu mi-e rușine că mă trag din ciobani, eu iubesc plaiul mioritic cu majoritatea oamenilor lui așa cum sunt. Și-i dau o bere de drum bun, fiindcă tot dă din copite că are să plece din stâna noastră, în alte părți, unde sunt sălașe mai luxoase, cu aer condiționat și trotuare spălate cu șampon pentru cai breji ca el. Nu mă scutește, își aduce aminte de Herta Muller că a trebuit să
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
ta risipite de vânt. Pași de rouă căzuți, peste scâncet de dor, sub uitări dezgoliți, de iubiri care mor! Lunecând printr-un vis, te topești ca un rug, porți cravate de-abis, peste lanțuri de jug. Am chemat primăveri, cu copite de fag, să-mi usuce dureri, înflorite pe prag. Cui să duc umbra ta? să te-ntoarcă-napoi, pe sub haine de stea, frig de foame de noi! Cu ce dor să-ți mai scriu? pe sub gene de Cer, în pahare
HIMERE DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369942_a_371271]
-
Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Pe cai negri ca tăciunii, Gândul lor ca să ni-l spună! Nu mai pot să stea în ceruri Și nici oasele-n morminte, Vin călare, tunând geruri, Fulgerând cu-a lor copite. Țara noastră e prădată De toți veneticii lumii, S-au strâns toți precum o haită, S-o disece-n umbra lunii. Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Risipind din cer genunii, Vrerea lor ca să ne spună! Rupeți
IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370354_a_371683]
-
Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Pe cai negri ca tăciunii, Gândul lor ca să ni-l spună! Nu mai pot să stea în ceruri Și nici oasele-n morminte, Vin călare, tunând geruri, Fulgerând cu-a lor copite. Țara noastră e prădată ... Citește mai mult Iată, s-au întors străbuniiîntr-o aprigă furtună,Au descins pe coama lumii,Oful lor ca să ni-l spună!Țara noastră-i cotropităDe prea mulți ce vor s-o rupă,S-o mănânce ca
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
-i toarne foc în veneIată, s-au întors străbuniiîntr-o aprigă furtunăPe cai negri ca tăciunii,Gândul lor ca să ni-l spună!Nu mai pot să stea în ceruriși nici oasele-n morminte,Vin călare, tunând geruri,Fulgerând cu-a lor copite.Țara noastră e prădată... XII. SUNT..., de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016. Sunt... Sunt o alee Cu orhidee, Cu fluturi zglobii Și iasomii. Sunt o scânteie Din ochi de femeie Cu aripi de foc
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
acum,dar încă tot holtei Dorind să dea confraților săi clasă, Mugea nervos adesea, la viței. Vedea în față roșu,de furie Când nu era de dânșii ascultat Și mai ales (că boii au mândrie) Nu accepta să fie ignorat. Copita folosea pe post de armă Cu coarnele pe toți amenințând, Sărmanul bou,nici n-a băgat de seamă Că-l părăsesc vițeii,rând pe rând. Căci nu contează cât de bine căntă Ori cât de mult încântă o vedere, În
BOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370563_a_371892]