5,191 matches
-
avea să se întoarcă odată, în zorii unei zile, ieșind dintre cețuri. De atunci îmi place să mă trezesc în diminețile înnegurate. Mă simt ocrotit față de precizia excesivă a formelor și zgomotelor, care îmi parvin parcă înăbușite sub un cearșaf. Copleșit de superstițioasa temere de a nu trăi mai mult decât Dom Sebastiao, și cufundat într-o subită melancolie în fața precarității vieții, m-am refugiat acum o lună, în timpul Crăciunului din anul trecut, la schitul Peninha. Primii sihaștri au ales acest
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
temelor și dezbaterilor publice câștigă o pâine albă de pe urma comunismului și n-ar renunța, în ruptul capului, la meschinul monopol asupra ideilor. În fond, personajele sunt de-un comic derizoriu: ipostaze contemporane ale "gaițelor" lui Kirițescu, ei spurcă, înveninați și copleșiți de răutatea propriei ratări, tot ceea ce scapă rapacelui control de grup, de haită, de confrerie. Astfel de indivizi nu au depășit, mental, stadiul la care se afla Ion Iliescu în decembrie 1989. Pentru ei, istoria de jumătate de veac a
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
nu poate cuceri și păstra ființa iubită oferindu-i un confort material, un statut social sau măcar o anume experiență virilă prin care o femeie se simte împlinită. El îi oferă propriile incertitudini și contorsiuni interioare, nevrozele de care e copleșit, tulburările tipic adolescentine și complexitățile sufletești ale unui ins cu bogată viață lăuntrică, laolaltă cu invitația - adesea, explicită - ca ea să rezolve, cu un zâmbet, totul, topindu-și fericită conturul în întâlnirea cu un suflet-pereche. Apropierea mai mult îi încurcă
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
care îl înțeleg sau nu, care merg sau nu cu el. Cuvintele se opreau, mesajul era continuat de dinamica trupului, de poezia mimului, de condoarea figurii lui, a lui Chaplin, de tristeți multe, infinite, de singurătăți multe, infinite. Imaginile mă copleșeau după douăzeci de ani. Mergeam printr-un oraș isteric spre liniștea din mine. Jocul contrastelor. Afară, am lăsat frigul, panica, zgomotul. În sală era cald. Din toate punctele de vedere. Un soi de disponibilitate a publicului își făcea simțită prezența
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
putori, repulsii, mîrșăvii și spasme. Și astfel, adăpostită în faldurile sobre ale unei parade teoretice, o solemnitate doctă travestește petele oribile ale vieții. O problemă oribilă de o respingătoare evidență e bunăoară moartea. Cînd ne referim la ea, o facem copleșiți de un sentiment neplăcut: fie tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie revoltă înspăimîntată la vederea unei nenoriciri umane, fie deprimarea îndoliată pricinuită de o pierdere cu neputință de recuperat. Moartea cere doliu și îmbălsămări, parastase și pomeni, lacrimi
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
umblător/ Prin inima urbei". Două sunt reacțiile de defensivă ale poetului. Mai întîi, așa cum am văzut, apelul la memoria satului originar, veritabilă Atlantidă în lumea afectivă a dezadaptaților proveniți dintr-însul. în al doilea rînd, recursul la un orizont moral. Copleșit de "conștiința veacului", o conștiință rea, autorul aspiră la o regresie lăuntrică înspre începuturile de pietate și rugă ale copilăriei, la Dumnezeul acesteia precum la o instanță supremă ce l-ar putea judeca: "Sufletul meu tînjește să revină/ La nucleul
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
tineri care încearcă să propună formule vii, de impact, spectacole de cameră în care jocul celor de pe scenă este punctul major de interes. Cred că Teatru 74, cu finanțare de la primăria locală și de unde se mai poate, fără să ne copleșească cu producții, aduce, din cînd în cînd, în atenție, spectacole peste care nu se poate trece. Cum este și "Geniul crimei". Pe textul acestui dramaturg canadian, având cotă nu doar pe meleagurile domniei sale, propus în premieră la noi, tradus extrem de
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
fost punctul culminant al disperării mele. Apoi am început să mă obișnuiesc cu ideea. Dacă am supraviețuit amestecului acela mortal, de singurătate și sărbători de iarnă, înseamnă că voi supraviețui și de-acum înainte. Cu timpul, și deprimarea care mă copleșea și mă lăsa fără aer și-a mai pierdut din substanță și a devenit cât de cât suportabilă. Apoi m-am obișnuit cu ea și nu i-am mai simțit prezența. Acum ceea ce mă copleșește este doar un imens sentiment
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
timpul, și deprimarea care mă copleșea și mă lăsa fără aer și-a mai pierdut din substanță și a devenit cât de cât suportabilă. Apoi m-am obișnuit cu ea și nu i-am mai simțit prezența. Acum ceea ce mă copleșește este doar un imens sentiment de rușine. Asta e: cred că la sfârșitul vieții o să fiu un umil colecționar de rușini și amintiri penibile." (pp. 220-221). Să reținem și cuvântul "colecționar". Finalul (completat cu un mesaj al Luminiței) e trist
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
de pe agenda zilei de mîine. Rămîne, așadar, varianta de poche, în care încap niște anticariate, niște mutre, cîteva străzi. *** Anticariatele. Unul, de pe Rive Gauche, la două aruncături de băț de Notre Dame, e orașul însuși. Mare, pe vreo trei niveluri, copleșit de lume, desfășurîndu-și în culori (țipătoare, ale romanelor de consum și mistere) frenetica dezordine. Acolo afli mai ușor ghiduri decît poezii de avangardă, proză de vacanță mai curînd decît clasici. E primul nivel al orașului, plătind tribut globalizării și turismului
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
existențiale în comunism și în capitalismul postrevoluționar, pentru a insera fără probleme, în albia lor, o anumită perspectivă. Odată fixat tabloul general, atât de familiar, câteva linii, tușe, pete de culoare devin perceptibile pentru ochiul avizat. Fiind acolo, ele nu copleșesc și nu redimensionează întregul, asimilat ca atare într-o lectură de plăcere. Stilul funcțional, transparent, "americănesc", e a doua atracție a acestor povestiri grupate sub titlul Băieți de gașcă. Mai e oare cineva care nu înțelege sintagma? Ea semnalizează, din
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
lume diferită, occidentală, fie unul de existență curentă în spațiul securizat, domestic. Cât mai puțin, cât mai rar în aerul toxic de afară, al Basarabiei rusificate. Interiorul apare clar delimitat, căptușit cu plută ca la Proust, blindat afectiv: "să fii copleșit de apele muzicii/ să asculți Vivaldi și Mario Lanza/ să plouă mult și liniștit/ și tu să citești din Proust și să privești/ la copacul singuratic din grădină/ să ai o lăcomie a simțurilor, o poftă/ de expresie abia stăpânită
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
de pofte, parcă aș fi ținut în brațe o femeie tănără" D.P.: Din nou aveați ce scrie, vă simțeați încărcat... E.B.: ...și, în 1962, din nou, deodată, cu toate miresmele sub nas, călcînd cu voluptate în baligile fragede de vacă, copleșit de lumină, de șanțurile pline dis-de-dimineață de roua sferulată minuțios, de aerul mișcînd veșnic salcîmii de lîngă linia ferată ce trecea la cîțiva metri, cumva singur (în sensul că nu mă mai pisa maică-mea și taică-meu), împrejmuit sufletește
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
margine de rai, în dreptul Ocolului Silvic, unde se bea bere la sticlă și se haleau mici de către niște bărbați îmbrăcați ca la operetă, cu haine și pălăriuțe verzi), chiar o dată pe lună, ține de domeniul fantasmagoriei... Dacă nu mă lăsam copleșit de vaccinări, de mortalitatea infantilă, de păduchi, de obligativitatea ca fiecare casă să aibă și un closet, de urmărirea atentă a bolilor sociale: tbc, sifilis (nu o să uit nicicînd lupta mea inutilă cu cele două surori superbe, bolnave însă, care
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
oricine se crede îndreptățit la un cap? 20. Profetul ne-a avertizat: "Începe Era ginan-dre-lor." Dar, pierdut cum era în mulțimea profeților, l-am ignorat. Vom plăti veșnic acel moment de neatenție. Totuși, oare chiar nu aveam nici o scuză? Eram copleșiți de prezicători, augurii mișunau peste tot, la fel psihagogii, cresmologii, haruspicii. Pythiile nu lipseau nici ele. Nu eram sceptici din fire, dar atâtea preziceri ne oboseau. Comunicarea cu viitorul era blocată. Nu mai vor-besc de cea cu lumea de dincolo
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
în mine-nviere Și duhul luminii nu-mi face sicriu, Ci mult nu mă piere. Treapta a XIX-a Prima scrisoare către cel născut, al meu Învață, când vei veni, să nu judeci prin comparație. Învață să nu te lași copleșit de realitate - chiar Dumnezeu de ar fi - din care să faci un pat al lui Procust. Învață că unii dintre noi se nasc bătrâni, că fiecare vine pe această lume cu felul său de ființă din care, mai apoi, își
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
timp, am ajuns în vârful dealului, unde se zărea o poieniță. Ieșind la luminiș, am văzut, lângă teiul din vârful dealului, o apariție... Era cineva care ne aștepta acolo. M-am oprit încremenind pe loc, surprinderea și bucuria m-au copleșit, totul se înseninase absolut deodată... Iasomia ne aștepta lângă teiul cu scoarță argintie, zâmbind liniștită în lumina dimineții. Nu m-am întrebat deloc cum apăruse acolo, sau de unde știuse, sau prin ce minune decisese să vină și ea, sau cât
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
a trăit și de educația pe care a asimilat-o. Caracter Între caracterul și voința omului nu poate fi pus semn de egalitate. Voința este doar unul dintre stâlpii de susținere a caracterului. Gânduri Când gândurile negre tind să te copleșească, aprinde lampa de veghe a conștiinței. Caracter Un caracter bine închegat, cu trăsături predominant pozitive și statornice se construiește de-a lungul întregii vieți. Caracter Caracterul, coloana vertebrală a personalității umane, se plămădește în familie, se clădește și se împlinește
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
tot mai rar întâlnită dar necontagioasă: hărnicia. Competiție Dacă hărnicia și cu lenea s-ar afla în competiție mai adesea ar câștiga lenea. Simulare Nu toți cei ce se plâng că nu-și văd capul de treburi sunt cu adevărat copleșiți de muncă. Calități prețioase Hărnicia, chibzuința și spiritul gospodăresc prin exemple și exerciții încă din copilărie se dobândesc. Bani Chibzuiții, economii și zgârciții au bani întotdeauna. Risipitorii, cei fără baiere la pungă și bețivii nu au niciodată. Dorințe Casă arătoasă
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
modul exhaustiv cu experiența autorului. Mai exact cu experiența din perioada în care a zămislit opusul respectiv. Alexandru Matei încă din debutul cărții își declară explicit preocupările și finalitățile. Or, o asemenea profesiune de intenții nu trebuie nicidecum să-l copleșească pe cititor. Intențiile autorului sunt (aproape) întotdeauna "raționalizări", comentarii care, firește, se cade a fi luate în considerație, dar teoretic ele pot merge mult mai departe sau chiar pot fi mai în urmă decât opera. Practic însă, în cazul cărții
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
a cheval", o splendidă reconstituire a călătoriilor marelui moralist din Bordeaux. O voi face cu atât mai mult cu cât, îmi dau seama, francofonii și francofilii sunt un fel de dinozauri ai epocii internetului. Un bun prieten mi-a mărturisit, copleșit de rușine și învins de neșansă, c-a făcut greșeala de a-i scrie câteva cuvinte în franceză unei tinere care îi furase inima și-i ocupa toate gândurile. Răspunsul, plin de grație, de altfel, al preafrumoasei i s-a
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
era o poveste despre nașterea formei (lumii) într-o variantă generică și sub o privire globalizatoare, devine acum un epos al formei (lumii) gata constituite. Tudor Zbârnea urmărește această odisee a creației atît din perspectiva martorului fascinat de miracol și copleșit de măreția lui, cît și din aceea a creatorului însuși în al cărui gest se amestecă duioșia și asprimea, iubirea paternă și luciditatea de stăpîn. Iar în subteranul acestui amplu discurs imagistic, în componentele lui esențiale meditativ și grav, se
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
trece prin minte să contest meritele acestor istorici. Unii dintre ei - precum Iorga - sunt absolut geniali, posesorii unei științe și ai unui talent literar colosale. Alții, precum Xenopol și Pârvan, s-au dovedit capabili de mari construcții intelectuale ce te copleșesc prin știința de a controla o imensă masă de informații și documente. Cu toate acestea, istoria noastră continua să fie privită drept un lanț (eventual tricolor) de triumfuri și sărbătoriri, în care câte un cuvânt mai nefericit tulbură muzicalitatea astrală
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
i-a pierdut urma, undeva în Germania. Se pare că Octavian Cușa pentru ea, pentru Sonia, l-ar fi amenințat sau poate chiar omorât pe Marcu Vancea, întrucât nu a fost de acord cu dragostea lor. Prezentul lui Tolea e copleșit de monștrii trecutului, născuți din aceste enigme, iar echilibrul său psihic va ceda. Bufonul Tolea (p. 213, 216) va ajunge la psihiatru, la doctorul Marga, care fusese prietenul fratelui său Mircea Claudiu. Epicul, mai întortocheat decât l-aș putea rezuma
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
amuz adesea gândindu-mă la ele - și mă felicit că am avut tăria să nu le menționez atunci când, în 2005, am scris o carte despre el. De atunci, am intrat într-un soi de corespondență ceremonioasă cu acest om taciturn, copleșit de ciudățenii, generos și apatic, plin de umor și vizitat de duhurile sinuciderii, detașat și obsedat. Mi-a trimis cu dedicații emoționante ultimele sale creații - discul "Dear Heather" și volumul de poezii "The Book of Longing" - dar asta nu mă
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]