10,108 matches
-
fi zona din sudul masivului Kunlun, muncitorii au plantat iarbă, iar cu pulverizatoare au împrăștiat semințe de felurite plante. Toate acestea au ajutat la refacerea vegetației distruse în timpul construcției. Zonele situate de-a lungul căii ferate au devenit un adevărat "coridor verde". Calea ferată traversează o zonă cu pământuri înghețate cu o lungime de 550 km. Muncitorii au adoptat și aici o serie de măsuri, cum ar fi injectarea unui strat izolant pentru menținerea temperaturii, construcția de poduri și altele. Pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de lectură și o cămară. În cele aflate în curtea din spate sunt amenajate dormitoarele membrilor familiei. În camera din centru stau bătrânii, adică stăpânii casei. În clădirile laterale stau copiii și generațiile tinere. Toate construcțiile sunt legate printr-un coridor. Decorațiunile, sculpturile, picturile din aceste curți înfățișează obiceiuri și datini populare străvechi. În sudul Chinei, locuitorii trăiesc în case cu etaj, cu înfățișare modestă și simplă, în forma unui sigiliu. În centrul clădirilor se găsește o curte mică. Hakka, unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Huamao. Este o clădire cu o înălțime de 77 m și 12 niveluri, în stil gotic, aparținând școlii Chicago. Are zidurile din granit, un turn în formă de piramidă, cu acoperiș din țigle ondulate de bronz, uși rulante, holuri și coridoare spațioase, pardoseli și coloane de marmură italiană, lămpi din aramă în stil vechi și altele. Întregul edificiu arată elegant și simplu, fiind considerat pe vremuri drept "prima clădire din Extremul Orient". 5. Arhitectura chineză contemporană Arhitectura contemporană se referă la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a pierdut faima în timp, ca urmare a războaielor și cutremurelor puternice de pământ din regiune. Construcția subterană a templului Famen are o lungime de 21,4 m și o suprafață de 31,48 m2 și este formată dintr-un coridor, o platformă, un tunel, o anticameră și alte două încăperi mici în mijloc și în fundul acesteia. Aici au fost depozitate adevărate comori, pe de o parte Sarira lui Buddha iar pe de alta, numeroase obiecte din aur, argint, perle, jad
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ori. Planul acestui complex de locuințe este în forma hieroglifei dublei fericiri. Zidurile ce-l înconjoară au o înălțime de peste zece metri. Complexul are șase curți mari și 19 mai mici, cu peste 300 de încăperi, împărțite geometric de un coridor principal. Toate ușile, ferestrele, streșinile, treptele de piatră și balustradele sunt împodobite cu sculpturi minuțioase. Trăgător de dulgherie Trăgătorul de dulgherie este un obiect a cărui prezență este ceva obișnuit într-o tâmplărie tradițională chinezească și era folosit așa cum îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la nu știu ce idei, partidul trebuie să îi apere de fandacsie. De politică ne ocupăm noi, tovarășii cu munci de răspundere, matale mergeți la locul de muncă. Toată viața, dl Iliescu a fost un politician - o vreme disident - de cabinet, de coridor, de ședință cu ușile închise. Acolo crede domnia sa că se rezolvă problemele, după care masele trebuie conduse spre ce hotărăște Partidul că-i bine pentru ele. Paradoxul e că tot dl Iliescu este cel care îndeamnă PSD-ul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
stea respirația; mi-a arătat cotul, era micuț, ascuțit și roz, mi-a scos limba; tortul o fi fost de fructe? de ciocolată? asta nu-mi aduc aminte. EPISODUL 2: ne aflăm în plină pauză mare, afară e frig, pe coridoare e frig, suntem în sala noastră de clasă de la etajul unu, cu becurile aprinse pentru că afară nu e doar frig, ci și înnorat, facem și noi ce putem fiecare pe limba lui, încât toți să producem larma recreațiilor, Alexandra Ștefănescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din alte motive. Îl auzeam pe Matei vorbind prin casă și, de ce să vă păcălesc, credeam că vorbește singur. Când se întâmplau atâtea pe aleea Băiuț, în subsolurile și în scările blocurilor, pe Parva, în curtea, în clasele și pe coridoarele școlii, n-am avut inspirația să spionez în apartamentul nostru (nr. 40) și să descopăr două ființe pitice, cu voci identice cu a lui. Ca să fiu sincer până la capăt, miracolul prezenței lui Știm și Ștam a trecut pentru mine neobservat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spre stînga. Noaptea următoare am luat-o la dreapta. Și, o săptămînă mai tîrziu, aveam deja În minte o hartă a Întregului sistem. Clădirea era străbătută de o rețea deasă de tunele, un adevărat fagure, o crescătorie cu zeci de coridoare Întortocheate la capătul cărora urmau alte coridoare, la fel de Întortocheate. Dacă nu m-aș grăbi așa - mai am doar foarte puțin timp -, În clipa asta m-aș putea lansa Într-o descriere nesfîrșită a Întregului sistem de tunele, ce fusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la dreapta. Și, o săptămînă mai tîrziu, aveam deja În minte o hartă a Întregului sistem. Clădirea era străbătută de o rețea deasă de tunele, un adevărat fagure, o crescătorie cu zeci de coridoare Întortocheate la capătul cărora urmau alte coridoare, la fel de Întortocheate. Dacă nu m-aș grăbi așa - mai am doar foarte puțin timp -, În clipa asta m-aș putea lansa Într-o descriere nesfîrșită a Întregului sistem de tunele, ce fusese În mod limpede construit prin truda comună a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era senzația pe care o aveam cînd mă uitam În jos, ca și cum aș fi plutit deasupra camerei Într-un balon. CÎteva zile mai tîrziu, am descoperit un al doilea loc foarte bun, tocmai În capătul opus al tavanului, În direcția coridorului. Acesta era reprezentat de o gaură crestată În tencuială, acolo unde un perete despărțitor improvizat se Întîlnea cu tavanul. Mă puteam lăsa În jos pe această gaură și coborî pe unul dintre dulapurile Înalte cu vitrină, unde Norman ținea cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se răsucește pe călcîie, Își Înfige floreta Într-un raft de sus și trage spre el, trasă În țeapă și licărind asemeni unui pește Înfipt Într-o suliță, Moarte la Veneția. Altă solicitare l-ar putea trimite În capătul unui coridor, unde ar da colțul după un raft, ar face o fandare stînga În direcția literaturii pentru copii și adolescenți și apoi, chircindu-se, s-ar avînta spre dreapta - și acolo, vîrful săbiei lui s-ar Înfige În Cartea de bucate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pozitive și Artrita și bunul simț se află la picioarele ei. Bravo, bătrîne amice Athos, bravo. Însă cele mai adorabile momente ale lui Norman se Întîmplau În zilele ploioase, cînd nu erau clienți În magazin, iar el se plimba pe coridoare Înarmat cu un pămătuf din pene de curcan, și ștergea praful În dreapta, ștergea praful În stînga, fredonînd sau fluierînd Încetișor. Atunci, cînd Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tușul și am ajuns În Balcon, exact În clipa În care Norman Își atîrna impermeabilul. Deci ploua și la Boston. PÎnă atunci, nu se Întorsese niciodată la prăvălie după Închidere, așa că l-am privit Îngrijorat cum se duce de la un coridor la altul, uitîndu-se cu atenție În jur de parcă era prima dată cînd se afla acolo. Apoi s-a așezat În scaunul lui obișnuit. S-a așezat pe pernuța roșie și familiară, și-a pus ambele palme pe birou și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
stilou. CÎnd Îl priveai mai atent, Îți dădeai seama că e un tip cu experiență: ochii mici, șireți și parcă speriați, buzele subțiri, cu o expresie prudentă, fruntea Încrețită de prea multă Încordare vădeau o mare experiență dobîndită pe nenumărate coridoare de hotel, unde stătuse la pîndă, mituind o sumedenie de cameriste și Înfruntînd sute de directori de hotel furibunzi. Experiența unor insulte ce nu trebuie să-ți trezească indignarea, a unor amenințări pe care trebuia să le ignori, a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu departe de Strand. Clădirea albă și enormă semăna cu o morgă mecanizată, În care cadavrele sînt transportate cu liftul În compartimentele lor. Unul dintre aceste lifturi Îl transportă pe Rowe, precis și silențios la etajul al cincilea; dintr-un coridor lung, plin de birouri cu geamuri mate, un individ cu pince-nez deschise ușa liftului și păși Înăuntru, purtînd sub braț un dosar cu mențiunea „Urgent“; apoi ascensorul Își continuă urcușul lin. Pe o ușă de la etajul al șaptelea, Rowe putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
n-o bănuiesc cei ce-și trăiesc viața În tihnă, frecventînd garden-party-urile, asistînd regulat la liturghie, petrecîndu-și weekendul la țară, jucînd bridge cu miză redusă și avînd cont deschis la băcanul din colț. Nu era o lume interlopă, deși pe coridoarele ei Întunecoase și tăcute te puteai Întîlni cu vreun corupător de minore sau cu vreun falsificator de bani Încă necondamnat. În această lume, Îți petreceai timpul (căci trebuia să ți-l petreci Într-un fel) intrînd dimineața În vreun cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de piatră ponce. Clopoțelul, ascuns sub porticul În stil victorian timpuriu, sună, trezind un ecou ce părea să alerge după locatari În odăile cele mai ferite, ca și cum puțina viață ce mai rămăsese În această casă se refugiase de-a lungul coridoarelor ei Întunecoase. Albul imaculat al șorțului și manșetelor slujnicei care le deschise avea ceva neverosimil. Deși slujnica părea să aibă aceeași vîrstă ca și casa, ținuta ei, spre deosebire de Înfățișarea clădirii, indica o dorință de a salva aparențele, În ciuda obrajilor pudrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În vîrstă, cu o coamă de păr alb, Încadrîndu-i fața de o rară noblețe. — Bună seara, domnule, Îl Întîmpină slujnica. Intrați, vă rog. Era, evident, unul dintre invitați, căci slujnica Îl conduse Într-o Încăpere situată pe partea dreaptă a coridorului, anunțîndu-l celor dinăuntru: — Doctorul Forester. Apoi se Întoarse să păzească ușa. Fii bună și spune-i doamnei Bellairs numele meu - Hilfe, prietenul reverendului Topling. Poate că ne va primi. — Bine, am s-o Întreb, răspunse, cu Îndoială În glas, bătrîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să tresară prin neașteptata ei tărie - nu se mai folosea de batistă: — Nu e nimeni acolo! — Ești sigură? — Absolut sigură. Rowe se simți părăsit și indignat: cu ce drept plecase Jones de la postul său? se Întrebă el. Auzind pași pe coridor, spuse În grabă: — Trebuie să Închid telefonul. — Vor Încerca să te omoare pe Întuneric, mai spuse vocea, Înainte să se deschidă ușa. Era Hilfe. — Vino, domnule! Ești așteptat de toți. Cine era? — În timp ce dumneata, Îi scriai un bilet domnului Trench
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să intre. Recepționerul folosea un număr foarte restrîns de expresii stereotipe. Cu un asemenea vocabular - se Întreba Rowe - te puteai oare descurca În viață, puteai, de pildă, să te căsătorești și să faci copii...? Îl urmă pe picolo prin niște coridoare nesfîrșite, luminate de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asemenea vocabular - se Întreba Rowe - te puteai oare descurca În viață, puteai, de pildă, să te căsătorești și să faci copii...? Îl urmă pe picolo prin niște coridoare nesfîrșite, luminate de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu-i, se grăbi să se afunde În hățișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
faci copii...? Îl urmă pe picolo prin niște coridoare nesfîrșite, luminate de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu-i, se grăbi să se afunde În hățișurile imensului imobil. — Ai un ghem de sfoară pe care-l desfășori? Îl Întrebă Rowe pe picolo, gîfÎind sub povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
invers sub ochii lui - 49, 48, 47 - redîndu-i gustul pierdut al aventurii. Scurtînd drumul, trecură prin fața unor camere numerotate de la 60 În sus, apoi, deodată, se pomeniră În dreptul celor numerotate de la 30 În jos. Printr-o ușă Întredeschisă răzbăteau pe coridor sunete ciudate - parc-ar fi fluierat și suspinat cineva, alternativ. Picoloul, Însă, Își urmă imperturbabil drumul. Nimic nu i se părea ciudat acestui copil al hotelului. Tot felul de oameni poposeau pentru o noapte, cu sau fără bagaje, la Regal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-și calculeze precis toate mișcările. Rowe merse În vestibul și, trăgînd Încetișor zăvorul, deschise puțin ușa, apoi o Închise la loc, fără zgomot. — Adineauri mă gîndeam cît de ușor trebuie să fie să te rătăcești Într-un asemenea hotel, pe coridoarele astea lungi... — Da? — Dar noi n-o să ne rătăcim, căci la capătul coridorului e cineva care ne așteaptă. Stă cu spatele, așa că nu i-am putut vedea fața. — La toate se gîndesc! zise ea. Rowe simțea cum Îi revine buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]