711 matches
-
juca noi înșine cu paradoxurile, am spune: și asta pentru că Cioran este el însuși râul. Corpul, umorul, melancoliatc " Corpul, umorul, melancolia" Fiind prezent, proiectând-o exclusiv ca prezent, existența se manifestă pentru Cioran ca un echilibru fragil între sens și corporalitate. Îi citește pe Epictet, pe Seneca, în special pe Marc Aureliu („mai folositori la necaz decât Părinții Bisericii” Ă 515, 6 februarie 1975), dar corpul degradându-se este o obsesie greu de amânat. Constată, în scrisoarea din care tocmai am
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
locuri că n-au fost locuite prea mult timp de Cioran. Altfel, toate ar fi luat forma obsesiilor lui, a vidului din care el se hrănește, devorându-l și devorându-se. Sau, mai exact: întemeindu-l și întemeindu-se. Oricum, corporalitatea lui e și aici, adică în ceea ce am putea numi momentele faste, o descompunere: „Suntem la câțiva kilometri de frontiera Italiei. Peisaj sublim, sate nemaipomenite și insomnii. Mă plimb în toiul nopții ca o fantomă, pe jumătate fericit, pe jumătate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ar exista un Dumnezeu, ne-ar fi cruțat de corvoada de a hrăni un hoit sortit putrezirii, de a târî un trup” (I, 28). Așadar, Cioran și-ar dori o viață în afara materiei, dar atunci când ajunge să o separe de corporalitatea-i fizică, sentimentul de fragilitate e și mai puternic. Așa căzut, corpul e, totuși, o temelie a ființei. Iată: „Când separi viața de materie și o contempli, ca să spun așa, în stare pură, îi observi și mai bine extrema fragilitate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și o lumânare (Bucovina) 313, sau, când sunt Alexiile, se aprinde o lumânare pe locul unde a murit omul pentru "curățire și sfințire" 314. 4. AERUL Mediator între pământ și cer, aerul, "simbol al vieții nevăzute" 315, și-a căutat "corporalitatea" în diverse elemente ale naturii, prin intermediul cărora s-a exprimat ca "ființă simbolică". Cele mai frecvente simboluri în care semnificațiile aerului s-au întrupat au fost "arborele" și "pasărea"; arborele, cu multiplele sale forme de manifestare, are o utilizare mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind. Prezența lor fiind lipsită de corporalitate; pur și simplu ele fiind pe scenă se naște un ideal cosmos bântuit de tensiuni astral siderale. Sunt pustiitoare cu cât se arată a fi mai dezarmate; înfășate într-o neputință universală; ele se consumă într-o calcinare. [...] Excelenta scenografă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a retras în sine pentru contemplare ("un suflet-mănăstire"), erosul tulburător este imaginat ca o "lavandă sonoră", iar cântecul are calități palpabile ("mierla pe clape"), femeia este sugerată doar prin detalii metonimice (prin deget), fiind o prezență serafică, uneori înzestrată cu corporalitate. Iubirea este asociată cântecului. Metafora sonoră a furtunii, natura domesticită, starea de confuzie, impresia de plutire, nesiguranța în fața inexplicabilului anunță invazia sentimentului de dragoste. În timpul unei întâlniri misterioase, între lumea de sus și lumea de jos, între concret și abstract
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și umbra ta, și tăcerile tale, și sânul tău"), metaforele abstracte ("dincolo de mare"), personificarea ("genunchiul pietrelor" etc.). Poveste sentimentală Poezia Poveste sentimentală face parte din volumul O viziune a sentimentelor. Titlul sugerează dezvăluirea unei revelații prin eros, când cuvintele capătă corporalitate și pot recrea lumea. Tema este erotică, dar vizează și raportul creator-creație. În prima secvență lirică, doi îndrăgostiți percep în felul lor realitatea, iar în secvența a doua este prezentată relația propriu-zisă. În prima secvență are loc un proces de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pronunțat caracter senzual și sexual", așa cum apare la Manuel Romero 161 în Corazón de arrabal, unde cuvinte că "dorința sexuală" sunt explicite, însă, de la caracterul lui sexual "s-a ridicat spiritual până la a se transformă într-un ritual", unde o corporalitate comandata răspunde unei chemări interioare, metafizice. Balerinii dansează ceremonios, în liniște, ca și cum ar fi în tranșă mistica, sau, așa cum spune Sábato, citat de Claudio Maris, "că să mediteze la soarta lor, care în general este amară; în dânsul tangoului s-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de metodă. Specificul metodelor psihologiei școlare Provenind din grecescul methodoscale, drum către ceva, metoda este definită în psihologia românească de P. Golu ca reprezentând acea îmbinare și organizare de concepte, modele, ipoteze, strategii, instrumente și tehnici de lucru care dau corporalitate unui proiect metodologic. Ea este operatorul care mijlocește trecerea, ridicarea treptată de la problema de cercetare, enunțată în plan teoretic la reconstrucția ei observațională, experimentală, acțională în vederea corectării, optimizării, potențării, restructurării unui sector sau altul al practicii sociale. Psihologia școlară utilizează
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
corect al lumii lanțul tuturor umbrelor de pe pământ, ciudata și fantastica lume cenușie ce doarme la picioarele vieții"240. Lectura coerentă pe care naratorul-personaj o dă lumii cuprinde și imaginea omului blecherian, eliberat de contingent, acel om negru, lipsit de corporalitate, a cărui imagine apare obsedant în proza lui Blecher. Această reprezentare a umanității lui Blecher este oarecum similară cu cea a lui Samuel Beckett, surprinsă în imaginea cuplului de bătrâni fără picioare din Sfârșit de partidă. Personajele lui Beckett, Hamm
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de a-și schimba identitatea. Joos (Josse) de Momper, Iarna 338 Joos (Josse) de Momper, Vara339 Joos (Josse) de Momper, Primăvara 340 Joos (Josse) de Momper, Toamna 341 Lumea, în totalitate ei, este alcătuită din umbre, obiectele și-au pierdut corporalitatea: Umbrele vapoarelor alunecând pe mare, umbre instabile și acvatice ca niște tristeți ce vin și trec, lunecând peste spume. Umbrele păsărilor care zboară, ca niște păsări negre venite din fundul țărânii, dintr-un sumbru aquarium. Și umbra solitară, pierdută undeva
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de metodă. Specificul metodelor psihologiei școlare Provenind din grecescul methodoscale, drum către ceva, metoda este definită în psihologia românească de P. Golu ca reprezentând acea îmbinare și organizare de concepte, modele, ipoteze, strategii, instrumente și tehnici de lucru care dau corporalitate unui proiect metodologic. Ea este operatorul care mijlocește trecerea, ridicarea treptată de la problema de cercetare, enunțată în plan teoretic la reconstrucția ei observațională, experimentală, acțională în vederea corectării, optimizării, potențării, restructurării unui sector sau altul al practicii sociale. Psihologia școlară utilizează
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
posibilă aluzie la statutul de "pisseuse de copies"sau măsură de prevenire a unei scurgeri de informație. Notă Cu aceasta intrăm însă în alt domeniu, cel al navigării lui Luca Pițu prin apele tulburi ale reprezentărilor de gen și ale corporalității. Pentru moment să reținem că în dorința explorării de la distanță a lumii lui Elpi (continent straniu pentru Supervizori), observatorii din umbră din epocă erau dependenți de surse (Sursoi la masculin, Sursoaică la feminin) care, scriind sau povestind, intrau în jocurile
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
sfârșit fără capăt..." (Apariția Eonei. O uvertură). Indiferent de originea Eonei, însuși faptul apariției acesteia în orizontul eului poetic marchează, oricum, reinvestirea lumii cu sens. Și, măcar temporar, recuperarea unui timp auroral al ființei; poetul percepe, din nou, mai acut corporalitatea realității obiectuale și materialitatea grea a elementelor cosmice: "La stânga tu. Și eu la dreapta./ O fulgerare trecerea peste roua/ intrării prețioase/ căldura aurorală/ a grotei adumbrite/ strălucirea tijei de jad." (o nouă Ars amatoria). De aici și până la nevoia conservării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mult decât discursul nutrit din percepția hipertrofiată a unui cotidian detabuizat, decât desenul gros al mizeriei imediatului (pe care îl realizează, spre exemplu, în întreaga baladă cotidiană și în debutul din orașul), sau mecanismul metaforic prin care intenționează a da corporalitate refuzului unui patetism ridicol formule precum "supă de despărțiri" ori "sos de povești fără tați" nu cred îi exprimă adevărata a(l)titudine poetică. Care este aceea a unui descriptor de spații interioare bine marcate de adevăratul fior ascensional, cel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Dan Laurențiu. Foarte rar (îngerul alb este un asemenea exemplu) ei pot fi interpretați ca "simboluri ale proximității divine și mediul privilegiat al revelației" (Andrei Pleșu). Cel mai adesea sunt transformați în negativ, căci dintr-o formă lipsită de corporalitate, ce se refuză capacității perceptive umane, așa cum apar în viziunea angelologilor, îngerii apar ca niște ființe fragile, solitare, supuse pieirii sau, dimpotrivă, ca niște revoltați care propovăduiesc o dogmă a purificării prin păcat: "dar iată că un înger negru îmi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de implicat în viața culturală a urbei sale), cartea În țara bursucilor îl aduce pentru prima dată în atenția cititorilor exclusiv pe scriitorul Nicolae Manea, cu frământările, căutările și angoasele sale, biografice și în special poietice. Preocuparea de a da corporalitatea lirică cea mai potrivită reflecției asupra vieții și a morții îmi pare a fi, de altfel, marea obsesie creatoare a poetului Nicolae Manea. Oglindită, direct, în imaginarul său liric, drept toposul preeminent, metamorfoza joacă, de asemenea, un rol esențial pentru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de la zero (Editura Junimea, Iași, 1985), poem intitulat Glăsuirea bufonului, simultan istorie a orbecăirii (a trecerii halucinate prin spații aparent ale vieții, echivalente în definitiv cu golul și moartea) și celebrare a întâlnirii cruciale cu sufletul nocturn, care capătă o corporalitate grea într-o celebră întrupare a alterității în romantism, umbra: "mă locuiesc oarecum cu indiferență/ îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spațiu/ fără adieri sau valuri de frig/.../ prin noapte vine cu pași ca de umbră sufletul/ poartă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
modelează imaginea unei ființe senzuale, rafinate, cochete și frivole: "comme elles șont tentantes avec leurs toilettes claires, leurs toilettes légères qui montrent la peau" [Maupassant, L'inconnue, în La parure, p.685]. Costumul sculptează, cât permite codul estetic al epocii, corporalitatea sensibilă a Parizienei. Natură țesăturii (satin, mătase, dantelă, catifea) conota senzualitatea atingerii. Încorsetata, decorată cu mănuși și pălărie, în mătase, blănuri și dantele, Pariziana tulbură sufletele și inimile bărbaților. "Quand elle traversa leș salons, dans să grande robe de faille
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
istoria Europei, Polirom, Iași, 2002 BODY, Jacques, De quelques capitales de la douleur, în Paris et le phénomène des capitales littéraires, Actes du premier congrès internațional du C.L.L.C. 22-26.V.1984, 2 vol., Université de Paris-Sorbonne (Paris IV), Paris BOHANTOV, Dorina, Corporalitatea parfumurilor, în Eseuri, Critică literară, Știința, Arc, Chișinău, 2004, p.411-413 BOIA, Lucian, Istorie și mit în conștiința românească, Humanitas, București, 1997 BOIA, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Humanitas, București, 2000 BONDARENCO, Anna, Le stéréotype et l'evenimentiel dans
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
perpetuîndu-se, în diverse formule ideologice, pînă în actualitate. Efortul lui Damasio de a-l deconstrui, fie și cu argumente științifice, nu reprezintă o întreprindere ușoară. Punctul forte al neurobiologului american (dincolo de cazul "Phineas Gage", care a demonstrat, avant la lettre, "corporalitatea" caracterului și, totodată, unitatea emoțio nal-rațională a persoanei) îl constituie cercetarea directă pe patologia (neuronală) umană, aptă de a furniza argumente anti-carteziene de prim rang. Voi lua un singur exemplu din gama largă de cazuri, oferită de Antonio Damasio. E
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
neurologic al identității, din acest unghi de vedere, emoțional-rațional), într-o fază de disoluție. Caracterul și întreaga lui ființă își schimbaseră formele de expresie și mijloacele de inteligibilitate. Antonio Damasio are, de aceea, convingerea că nu numai emoția și rațiunea, corporalitatea și identitatea, trupul și sufletul reflectă unități perfecte, ci, revenind la mitul cartezian, însuși organismul uman și mintea care îl coordonează se află într-o stare de organicitate insepara bilă. Mintea se construiește, postnatal, în integralitatea ei, pe rețeaua infinită
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe măsură ce experiența individului se amplifică și diversifică. Din interacțiunea lor rezultă caracterul (identitatea) umană și, ca atare, orice intervenție fie și infinitezimală -, fizică ori psihică, în interiorul acestei îmbinări armonioase, duce, invariabil, la distrugerea întregului (și nu doar a părților componente). Corporalitatea propriu-zisă își pune în evidență existența ca pe o reprezentare neurală, iar nu ca pe o entitate suficientă sieși, ființînd în afara funcțiilor mentale. "Sufletul respiră prin corp, iar suferința, fie că își are punctul de pornire în piele sau într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ei optic. Un tînăr cade din pat în mod repetat, încercînd să-și arunce jos propriul picior stîng, nerecunoscut ca aparținîndu-i. O tînără sportivă "uită", la un moment dat, că are un trup sub cap (apropo de reprezentarea neurală a corporalității sugerate de Antonio Damasio!) și se prăbușește din picioare, nemai fiind aptă de a se contura pe sine din punct de vedere mental (în dinamica acestui caz, Sacks confirmă teoria lui Damasio cu privire la unitatea minte-organism, aducînd în sprijin și psihanaliza
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de castitate care degajă din paginile nuvelei? Din faptul că între eroi aproape nu există atingere fizică. Este încă un element specific scrisului dostoievskian: absența vizualizării contactului fizic. Funcția haptică a privirii este imposibilă fără sprijinul pe imaginea lăuntrică a corporalității, care se formează tocmai din firele nevăzute ale atingerilor anterioare 6. Noi nu vedem cu adevărat ceea ce nu am atins cu mîna (mîna fiind luată aici în sensul foarte larg de posibilitate a oricărei atingeri prin intermediul oricăror mijloace, fizice și
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]