493 matches
-
cu o pudoare răsărită de nu știu unde pentru statuile nude, zei din Olimp ori râuri din Palermo, ce străjuiesc fântâna din centrul pieței. Ori altul o fi motivul, atâta vreme cât, vreun secol, fântâna a fost simbol pentru municipalitatea coruptă. Via Maqueda și Corso Vittorio Emanuele se întretaie într-o piață octogonală, de fapt o intersecție din care se ridică în patru colțuri clădiri baroc fumurii, pe fațadele cărora, sculpturi și fântâni adună simboluri de peste tot, ca întregul Palermo. Și unde altundeva ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
prin fotografii, că era vorba de Palazzo Castrone Santa Ninfa, și arhitectura explicației lui este aidoma cu cea a clădirii. Una facciata meravigliosa che si affaccia sempre più man mano che le impalcature scendono. Il Palazzo Castrone Santa Ninfa su corso Vittorio Emanuele (fronte Albergheria, quasi di fronte la Cattedrale) si riappropria di colori che erano ormai quasi dimenticati. Il Palazzo Castrone Santa Ninfa, che oltre ai prospetti strepitosi ha anche un tipico ingresso mozzafiato (da film) - ospiterà, al suo interno
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
scobitură de stâncă unde valurile nu mai ajungeau sau în coșmarul cuiva care a stat prea mult la plajă în timpul zilei. Zgomotele orașului se restrângeau treptat către centru, ca și luminile lui. În Taormina, însă, până și în centru, din Corso Umberto spre Piazza del Duomo, luminile erau molcome, culorile din timpul zilei se ascundeau și le luau locul sunetele. Sunetele tacâmurilor care își făceau de lucru cu fructele de mare în farfurii, clinchetul clopoțeilor de la gâtul cailor, ritmurile de tarantella
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
atât de întortocheate și, din loc în loc, își etalau pictorii de ocazie, comercianții de orice, turiștii entuziasmați și localnicii conștienți de locul căruia îi aparțineau. Și totul, ca un șarpe uriaș, de pe o străduță cu multe magazine de suveniruri, spre Corso Umbertto, printre zecile de anticariate, apoi către biserica San Pancrazio, a patronului Taorminei. Am ales-o pe una dintre ele... stradă, străduță, cotlon, tunel, ceva pe care nu puteai trece cu brațele depărtate prea mult de corp, și care ducea
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
C. Arbore și CostescuDuca. De departe, cea mai solicitată scenă a orașului a fost cea a Palatului Mărăști, inaugurat în mai 1929, în prezența M. S. Regina Maria - în perioada interbelică, în Bacău au mai funcționat „Teatrul Alcazar” și sala Corso. Anul 1930, de pildă, a fost unul de referință în ceea ce privește spectacolele desfășurate aici. Pe 28 mai 1930, trupa teatrului „Fantasio” din București, „sub direcțiunea admirabilului artist Puiu Iancovescu” a jucat comedia în trei acte „X. Y. Z.” a lui Klabund
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
balul mascat și costumat al Bisericii armene”, dar și anualele baluri ale presei inițiate, separat sau în comun, de colectivele redacționale ale ziarelor locale. În decembrie 1932 „toată lumea bună își dădea întâlnire” la „Grandiosul Bal al Presei” organizat în sala Corso (fostă Alcazară de către redacțiile ziarelor „Bacăul”, „Curentul Bacăului” și „Gazeta Bacăului”. Invitațiile erau „limitate”, se cerea „ținută de seară” și se promiteau „diferite surprize, o orchestră minune și cele mai noi șansonete”. La aceste baluri participau, printre alții, „intelectualii și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
scriit. rom., I, 328-330; Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, București, 1995, 450-451; Micu, Scurtă ist., II, 208-209; Rotaru, O ist., IV, 489-491; Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română și stilul Jugend, SXX, 1997, 1-3; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București, 1998, 149-157; E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, îngr. Gabriela Omăt, București, 1998, 557-559, 661-662; H. Bonciu, DCS, 96-97; Ovid. S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, București, 2001, 172-178, 200-201; Const. M. Popa, Figuri și intervale, R, 2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
ți lași geanta la... "creație" (acolo, la "creație", la Cumpătu, cereai, de-o viață, taximetristului să te ducă la cele cîteva vilișoare, repartizate uniunilor de creație), deci după ce-ți lași geanta, faci, cum altfel!, o promenadă de recunoaștere pe corso di Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbită), în care intrau, pentru cumpărături frugale,doamnele și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
i-aș vorbi în esperanto. Pe Lăpușneanu, din sus, un stol de patinatoare. Fete superbe, ca-n peliculele interbelice ale aceluiași Hollywood. Niște Sonja Henje, ținîndu-se grațios de mînă și rîzînd, rîzînd. Una cade, mimînd accidentul mortal. De pe trotuar, de la Corso, băiatul de pe aceeași mirifică peliculă sare, îngrijorat, s-o ridice. Rîsul celorlalte îl trezește la realitate. Ridicata îi mulțumește săritorului cu un sărut fulgerător. Fulguiește. Atît. 2004 Nero, pisici, michimauși 20 ianuarie Telefonul lui mă îngrijorase puțin: trecuse printr-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Verbele agentive care descriu modul de deplasare apar în mod regulat cu grupuri direcționale, care specifică direcția și modul de mișcare. Lipsa specificării direcției este asociată cu comportamentul inergativ (c), iar specificarea direcției, cu cel inacuzativ (d): (c) Ugo a corso meglio ieri 'Ugo a alergat mai bine ieri' (d) Ugo è corso a casa 'Ugo a alergat până acasă'. Verbele care denotă modul de deplasare, o mișcare nondirecționată, sunt verbe cu cauză internă, deci au comportament inergativ (e): (e) They
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
grupuri direcționale, care specifică direcția și modul de mișcare. Lipsa specificării direcției este asociată cu comportamentul inergativ (c), iar specificarea direcției, cu cel inacuzativ (d): (c) Ugo a corso meglio ieri 'Ugo a alergat mai bine ieri' (d) Ugo è corso a casa 'Ugo a alergat până acasă'. Verbele care denotă modul de deplasare, o mișcare nondirecționată, sunt verbe cu cauză internă, deci au comportament inergativ (e): (e) They slowly swam apart ' Ei au înotat încet în direcții diferite'. Relativ puține
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Ion Caraion, [Ștefan Stănescu], RL, 1969, 17; Micu, „Gândirea”, 613-615; Al. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 55; Piru, Ist. lit., 433; Regman, Noi explorări, 149-153; Stolnicu, Printre scriitori, 124-126; Regman, Nu numai, 267-268; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București, 1998, 12-13; Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, II, partea I, Buzău, 1999, 508; Lucian Valea, Generația amânată, Cluj-Napoca, 2000, 44, 48, passim; Dicț. scriit. rom., IV, 364-366. S. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
care Iancu Brezeanu, sau cei lirici de la Teatrul de Operetă condus de C. A. Grigoriu, care funcționa, în această perioadă, în grădina din spatele T.O. După primul război mondial faima localului se stinge, boema literar-artistică migrând spre mai elegantele restaurante Corso și Capșa. În 1931 imobilul este demolat, pentru a face loc Palatului Telefoanelor, T.O. rămânând doar un reper în tradiția boemei artistice bucureștene, comparabil cu acela constituit de mult mai vestitele cafenele pariziene Procope și Vachette. Repere bibliografice: Victor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290155_a_291484]
-
și a vieții trupești. Această scenă, jucată pe o ulicioară din Roma, nu este altceva decât o mică dramă grotescă a trupului. (M. Bahtin, 1974, p. 272) Carnavalul se Încheie cu sărbătoarea focului: Este o grandioasă retragere cu torțe pe Corso și pe străzile alăturate. Fiecare participant la procesiune este obligat să ducă o lumânare aprinsă: „Sia ammazzato qui non porte moccolo!”, ceea ce Înseamnă „Moarte aceluia ce nu poartă un muc de lumânare!”. Scoțând acest strigăt sângeros, fiecare se străduiește să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mă port destul de firesc. — El e prietenul meu, Danny Kovitz. — Danny Kovitz, repetă, iar În ochii ei se aprinde un licăr, semn că știe cine e. SÎnt onorată. Am cumpărat o jachetă semnată de tine de curînd, de la Milano. Din Corso Como. O jachetă cu strasuri? — O știu! sare Danny imediat. Pun pariu că arăți de milioane În ea. De ce e așa drăguț cu ea? Trebuia să fie de partea mea. — Ai cumpărat și pantalonii? Îl aud că zice. Fiindcă i-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vădesc o clară luare de poziție împotriva fascismului incipient în Europa și la noi, iar textele pe teme sociale și culturale au totdeauna accente critice remarcabile. Rubrici ca „Veac tânăr”, „Între da și nu”, „Reflector și rotativă”, „Puncte nevralgice”, „Între Corso și Bahlui” conțin o publicistică febrilă și diversă, atentă la fenomenul politic și artistic. Deși nu beneficiază de un spațiu larg, literatura apărută aici are un nivel meritoriu. Sunt publicate poezii de George Lesnea (Steaua, Cerșetorul), care traduce, de asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285763_a_287092]
-
au apărut rețele similare care Îi Îndemnau pe locuitori, savanți și politicieni să acționeze Împreună pentru a preveni viitoare distrugeri. Acolo unde era prea târziu pentru salvarea unui cartier sau edificiu, ei au reușit măcar să păstreze ce mai rămăsese - pe Corso Magenta din Milano, de pildă, fațada și curtea interioară a unui orfelinat din secolul al XVII-lea, Palazzo delle Stelline, dărâmat la Începutul anilor ’70. În istoria fizică a orașului european, anii ’50 și ’60 au reprezentat decenii cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
relațională, întrucât istoria poporului român este înțeleasă în relație aproape exclusivă cu Imperiul Otoman. Axa centrală a istoriei este creșterea și descreșterea Curții Otomane, trecutul românesc fiind înțeles ca orbitând în jurul destinului Porții. Istoria românilor este reprezentată ca funcție a corso e ricorsi a Imperiului Otoman. Totodată, niciunul dintre momentele cheie ale istoriei românilor nu face vreo referire la istoria Transilvaniei. Ancorarea acesteia în sfera Regatului Ungariei și a Imperiului Habsburgic, îngreunând integrarea într-o schemă unitară a istoriei românilor, a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]