1,171 matches
-
de mecanisme: neuroendocrine, metabolice, fizice , imunologice. Mecanismele neuroendocrine sunt reprezentate de hormonii care participă activ la declanșarea parturiției: progesteron, estrogenii, prostaglandina F2α , ocitocina și relaxina, (fig. 5). Progesteronul este secretat de placentă (în a doua parte a gestației) și de cortexul suprarenalei. S-a constatat că la vaca gestantă în ultimele 10 zile antepartum, concentrația de progesteron plasmatic scade în mod continuu. Această scădere a valorilor progesteronului plasmatic devine accentuată cu 1-2 zile antepartum, fiind bruscă în momentul parturiției, favorizată de
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
și matern cu 4 zile înainte de parturiție (PORTER D.G., 1993), iar alte studii, chiar cu 10-20 zile antepartum (DICKIE M.B. si col., 1994). Se apreciază că acest hormon este un inductor cheie a unei enzime, care stabilește legătura între activitatea cortexului adrenal fetal și începutul parturiției, reflectând sincronizarea parturiției cu un grad de maturare fetală (PORTER D.G. 1993, RUNCEANU L. 1994, SEICIU FL. și col. 1987). Acțiunea cortizolului este responsabilă de scăderea titrului progesteronic din plasmă și țesut. Progesteronul, printr-un
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
au trei structuri morfo funcționale, care se stimulează reciproc și care formează un complex hormonal hipotalamohipofizo ovarian. Hipotalamusul, considerat “ creierul vegetativ ” are rolul principal în reglarea secreției endocrine implicate în coordonarea neurohormonală a funcției sexuale. Hipotalamusul este o regiune a cortexului cerebral, situată la baza diencefalului, fiind o adevarată intersecție între sistemul nervos și aparatul endocrin. Prezintă numeroase conexiuni cu diferite formațiuni cerebrale (cortexul cerebral, corpul striat, talamusul, formațiunea reticulară) prin intermediul cărora primește informații aparținând tuturor modalităților senzoriale: vizuale, olfactive, somatice
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
principal în reglarea secreției endocrine implicate în coordonarea neurohormonală a funcției sexuale. Hipotalamusul este o regiune a cortexului cerebral, situată la baza diencefalului, fiind o adevarată intersecție între sistemul nervos și aparatul endocrin. Prezintă numeroase conexiuni cu diferite formațiuni cerebrale (cortexul cerebral, corpul striat, talamusul, formațiunea reticulară) prin intermediul cărora primește informații aparținând tuturor modalităților senzoriale: vizuale, olfactive, somatice, auditive. Legătura directă și de importanță deosebită pentru funcția sexuală o are cu hipofiza, într-un sistem de coordonare neuroendocrină, (WAGNER W. 1974
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
la vaci în puerperium Diverse studii indică diferite variații ale efectorilor imunitari de tip celular sau umoral determinate de diferiți factori endogeni și exogeni, (OLINESCU A. 1995, TRIF R., VIOR C. 1996). Factorii endogeni deficințe la nivelul diferitelor arii ale cortexului cerebral (SNC) și ale formațiunilor efectoare ale răspunsului imun, între care există corelații directe și indirecte imuno neurohormonale prin intermediul unor mediatori specifici sistemului imun sau neuroendocrin. vârsta animalelor, reprezintă un factor de variație important al răspunsului imun, animalele foarte tinere
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
8 aminoacizi (CCK8). Toate aceste forme prezintă aceeași 5 aminoacizi la capătul C-terminal. Inafara celulelor endocrine de la nivelul intestinului subțire, CCK se mai găsește în structurile nervoase de nivelul ileonului distal și a colonului. De asemenea, neuronii de la nivelul cortexului cerebral secretă CCK. CCK secretată la nivelul duodenului și jejunului este CCK8 și CCK12; CCK58 și CCK8 se găsesc la nivelul creierului. Rolurile CCK: determină contracția veziculei biliare și secreția de suc pancreatic bogat în conținut enzimatic; amplifică stimularea secreției
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
în esență pe automatismul centrului inspirator bulbar. Acesta este permanent controlat de alți nuclei respiratori bulbopontini și influențat de diverse structuri nervoase corticale și subcorticale, care permit integrarea vegetativ-emoțională. Controlul voluntar al inspirului și expirului se bazează pe comenzi de la cortexul cerebral transmise motoneuronilor alfa ce inervează mușchii respiratori, în paralel cu comenzile adecvate către centrii respiratori bulbo-pontini. Centrii respiratori din trunchiul cerebral Periodicitatea inspirului și expirului este controlată de neuroni localizați în punte și bulb; aceștia constituie centrii respiratori, ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
are rolul de a termina sau de a inhiba inspirul și astfel reglează volumul inspirator și secundar frecvența respiratorie. Rolul acestui centru este doar de regla fin ritmul respirator, deoarece un ritm normal poate exista și în absența acestui centru. Cortexul și alte zone ale creierului Respirația este sub control voluntar; cortexul poate controla activitatea centrilor respiratori din trunchiul cerebral între anumite limite. Prin hiperventilație voluntară pCO2 în sângele arterial poate fi redusă la jumătate, dar alcaloza consecutivă poate produce tetanie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
astfel reglează volumul inspirator și secundar frecvența respiratorie. Rolul acestui centru este doar de regla fin ritmul respirator, deoarece un ritm normal poate exista și în absența acestui centru. Cortexul și alte zone ale creierului Respirația este sub control voluntar; cortexul poate controla activitatea centrilor respiratori din trunchiul cerebral între anumite limite. Prin hiperventilație voluntară pCO2 în sângele arterial poate fi redusă la jumătate, dar alcaloza consecutivă poate produce tetanie cu contracția mușchilor de la mâni și picioare (spasm carpopedal). Hipoventilația voluntară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
care nivelul mediu rămâne neschimbat. Aceste fluctuații sunt produse de natura periodică a ventilației și cresc dacă volumul curent crește, ca în cursul efortului. Creșterea temperaturii corpului în efort stimulează ventilația. In ultimă instanță “bombardarea” centrilor respiratori cu impulsuri de la cortexul motor sau de la hipotalamus este responsabilă de corelarea ventilației cu activitatea musculară în efortul fizic. Reflexe respiratorii de apărare. Reflexele respiratorii de apărare reprezintă modalități de eliminare a unor agenți străini pătrunși în arborele bronșic. Ele sunt declanșate prin stimularea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
rapidă în hematii datorită prezenței la acest nivel a unei enzime (anhidraza carbonică). Anhidraza carbonică este o Zn proteină prezentă în concentrații mari în hematii dar nu și în plasmă. Se găsește și în alte țesuturi: mucoasa gastrică și intestinală, cortexul renal și mușchi. Ionizarea acidului carbonic din hematii are loc rapid și nu necesită prezența vreunei enzime. Când concentrația hidrogenului și a ionilor bicarbonat din celulă crește, ionul bicarbonat difuzează rapid afară, dar H+ nu se mișcă afară atât de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
Depozitul total este de 1500 ml de oxigen, suficient pentru menținerea în viață ~ 6 minute dacă este distribuit corespunzător. Tesuturile diferă considerabil unele față de altele prin capacitatea lor de a supraviețui la privarea de oxigen în funcție de ușurința utilizării glicolizei anaerobe. Cortexul cerebral și miocardul sunt cele mai vulnerabile la anoxie; la om întreruperea debitului sanguin cerebral determină alterări funcționale în 4-6 secunde, cu pierderea conștienței după 10-20 secunde și modificări ireversibile în 3 - 5 minute. Noi născuții sunt mult mai vulnerabili
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
și conține glomerulii renali, tubii contorți și ducturile colectoare corticale. Zona internă (medulară) este deschisă la culoare, cu aspect striat, datorat anselor Henle paralele, ducturile colectoare și vasele medulare. Zona medulară poate fi împărțită în porțiune externă, mai apropiată de cortex și porțiune internă. Rinichiul uman este organizat în lobi, de obicei 8-10. Fiecare lob este alcătuit dintr-o piramidă de țesut medular și din corticala de la bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
însă, aranjamentul vaselor de sânge are o semnificație funcțională aparte, de aceea trebuie prezentată într-un grad mai mare de detaliu (fig. 92). Artera renală se divide în mai multe artere interlobare, ce urcă printre lobi de la nivelul bazinetului către cortex, trecând prin zona medulară. Vasele interlobare emit arterele arcuate, care au o traiectorie curbă la limita dintre zona medulară și zona corticală, dar nu se extind către zona corticală. Perpendicular pe arterele arcuate ies arterele interlobulare, ce intră în zona
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
bazinet)) și căi urinare extrarenale (uretere, vezica urinară, uretra). Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde va fi preluată de uretere și condusă la vezică. Tuburile drepte sau colectoare apar în zona radiată a cortexului renal, de unde primesc capetele tubilor contorți distali ai nefronilor. La intervale scurte se unesc între ele, crescând și în calibru, în așa fel încât vor forma piramidele renale. In zona medulară tubii fiecărei piramide converg pentru a se uni într
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
60% din molecula de eritropoetină este proteină și restul este carbohidrat. Fiecare dintre grupurile hidrocarbonice este alcătuit din câteva catene ramificate de zaharuri, unele dintre ele terminându-se în acid sialic. Eritropoetina este produsă mai ales de către fibroblastele peritubulare din cortexul renal, și o foarte mică cantitate mai este produsă și în ficat. Reglarea secreției sale este probabil dependentă de un mecanism de feedback condiționat de oxigenarea sanguină. Fibroblastele peritubulare secretă niște factori de transcripție pentru eritopoetină, numiți factori induși de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
amorfe În această categorie au fost încadrate nouă piese, reprezentând 81,82% din totalul pieselor clasei de care aparțin. Dintre acestea, doar trei exemplare au fost cioplite până la epuizare, restul de șase păstrând planurile de lovire și, în unele cazuri, cortexul. Toate nucleele încadrate în această categorie prezintă urme de desprinderi exclusiv așchiare, cu unde de percuție în diferite direcții, fapt care indică o iregularitate a desprinderilor. Materia primă utilizată o constituie, în exclusivitate, silexul de Prut (Pl. 18/3-11). II
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
exemplu foarte sugestiv: în lipsă imaginilor ne-am comportă asemenea pacienților care suferă de „vedere oarbă“, care, deși au capacitatea de a recepta impulsurile senzoriale și datele vizuale transmise de obiecte, nu au capacitatea de a le transmite mai departe cortexului; altfel spus, desi imaginile obiectelor extramentale sunt percepute, ele nu sunt conștientizate. Pacienții care suferă de „vedere oarbă“ fie nu recunosc fețele oamenilor, fie, în cazuri mai grave ale afecțiunii, nu pot procesa aproape deloc datele vizuale, fiind capabili să
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
8 aminoacizi (CCK8). Toate aceste forme prezintă aceeași 5 aminoacizi la capătul C-terminal. Inafara celulelor endocrine de la nivelul intestinului subțire, CCK se mai găsește în structurile nervoase de nivelul ileonului distal și a colonului. De asemenea, neuronii de la nivelul cortexului cerebral secretă CCK. CCK secretată la nivelul duodenului și jejunului este CCK8 și CCK12; CCK58 și CCK8 se găsesc la nivelul creierului. Rolurile CCK: determină contracția veziculei biliare și secreția de suc pancreatic bogat în conținut enzimatic; amplifică stimularea secreției
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
în esență pe automatismul centrului inspirator bulbar. Acesta este permanent controlat de alți nuclei respiratori bulbopontini și influențat de diverse structuri nervoase corticale și subcorticale, care permit integrarea vegetativ-emoțională. Controlul voluntar al inspirului și expirului se bazează pe comenzi de la cortexul cerebral transmise motoneuronilor alfa ce inervează mușchii respiratori, în paralel cu comenzile adecvate către centrii respiratori bulbo-pontini. Centrii respiratori din trunchiul cerebral Periodicitatea inspirului și expirului este controlată de neuroni localizați în punte și bulb; aceștia constituie centrii respiratori, ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
are rolul de a termina sau de a inhiba inspirul și astfel reglează volumul inspirator și secundar frecvența respiratorie. Rolul acestui centru este doar de regla fin ritmul respirator, deoarece un ritm normal poate exista și în absența acestui centru. Cortexul și alte zone ale creierului Respirația este sub control voluntar; cortexul poate controla activitatea centrilor respiratori din trunchiul cerebral între anumite limite. Prin hiperventilație voluntară pCO2 în sângele arterial poate fi redusă la jumătate, dar alcaloza consecutivă poate produce tetanie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
astfel reglează volumul inspirator și secundar frecvența respiratorie. Rolul acestui centru este doar de regla fin ritmul respirator, deoarece un ritm normal poate exista și în absența acestui centru. Cortexul și alte zone ale creierului Respirația este sub control voluntar; cortexul poate controla activitatea centrilor respiratori din trunchiul cerebral între anumite limite. Prin hiperventilație voluntară pCO2 în sângele arterial poate fi redusă la jumătate, dar alcaloza consecutivă poate produce tetanie cu contracția mușchilor de la mâni și picioare (spasm carpopedal). Hipoventilația voluntară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
care nivelul mediu rămâne neschimbat. Aceste fluctuații sunt produse de natura periodică a ventilației și cresc dacă volumul curent crește, ca în cursul efortului. Creșterea temperaturii corpului în efort stimulează ventilația. In ultimă instanță “bombardarea” centrilor respiratori cu impulsuri de la cortexul motor sau de la hipotalamus este responsabilă de corelarea ventilației cu activitatea musculară în efortul fizic. Reflexe respiratorii de apărare. Reflexele respiratorii de apărare reprezintă modalități de eliminare a unor agenți străini pătrunși în arborele bronșic. Ele sunt declanșate prin stimularea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
rapidă în hematii datorită prezenței la acest nivel a unei enzime (anhidraza carbonică). Anhidraza carbonică este o Zn proteină prezentă în concentrații mari în hematii dar nu și în plasmă. Se găsește și în alte țesuturi: mucoasa gastrică și intestinală, cortexul renal și mușchi. Ionizarea acidului carbonic din hematii are loc rapid și nu necesită prezența vreunei enzime. Când concentrația hidrogenului și a ionilor bicarbonat din celulă crește, ionul bicarbonat difuzează rapid afară, dar H+ nu se mișcă afară atât de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
Depozitul total este de 1500 ml de oxigen, suficient pentru menținerea în viață ~ 6 minute dacă este distribuit corespunzător. Tesuturile diferă considerabil unele față de altele prin capacitatea lor de a supraviețui la privarea de oxigen în funcție de ușurința utilizării glicolizei anaerobe. Cortexul cerebral și miocardul sunt cele mai vulnerabile la anoxie; la om întreruperea debitului sanguin cerebral determină alterări funcționale în 4-6 secunde, cu pierderea conștienței după 10-20 secunde și modificări ireversibile în 3 - 5 minute. Noi născuții sunt mult mai vulnerabili
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]