628 matches
-
în Brahmana: a recrea Cosmosul "dezarticulat", "epuizat" prin Timpul ciclic (Anul). Prin sacrificiu - adică prin activitatea susținută a preoților - lumea este menținută vie, armonioasă și fertilă. Aceasta este o nouă aplicare a ideii arhaice reclamând repetarea anuală (sau periodică) a cosmogonici. Faptul constituie totodată justificarea orgoliului brahmanilor, convinși de importanța decisivă a riturilor. Căci soarele nu s-ar ridica dacă preotul, în zori, n-ar aduce ofrandă focului (Sat. Br., II, 3, l, 5). În Brahmana, zeii vedici sunt ignorați sau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acestea, o idee nouă își face loc foarte curând: sacrificiul nu numai că-1 restaurează pe Prăjăpati și asigură perpetuarea lumii, dar este, totodată, susceptibil de a crea o ființă spirituală și indestructibilă, "persoana", ătman. Sacrificiul nu are numai o intenție cosmogonică și o funcție eshatologică, ci face posibilă obținerea unui nou mod de existență. Zidind altarul focului (agnicayana), sacrificatorul se identifică cu Prăjâpati; mai exact Prăjâpati și sacrificatorul sunt identificați în ritualul însuși: altarul este Prăjăpati și, în același timp, sacrifiantul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religions de Vinde, I, pp. 236 sq. cum prin intermediul sacrificiului, zeul își recuperează persoana (ătman), sacrificatorul își face șinele, propriul său ătman (Kausitakl Brahmana, ffl, 8). "Construirea lui ătman seamănă, întrucâtva, cu reunificarea lui Prâjâpati, împrăștiat și secătuit de opera cosmogonică. Totalitatea actelor rituale (karmd), când este desăvârșită și bine integrată, constituie "persoana", ătman. Acest lucru vrea să spună că, prin activitatea rituală, funcțiile psiho-fiziologice ale sacrificatorului sunt strânse laolaltă și unificate; suma lor constituie ătman (Aitareya Br., U, 40,1-7
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dacă Prâjăpati (Brahman) și ătman sunt identici, acest lucru se datorează faptului că amândoi sunt rezultatul aceleiași activități: "reconstrucția", unificarea; deși materialele sunt diferite: cărămizile altarului pentru Prăjăpati-Brahman, funcțiile psiho-mentale pentru ătman 22. Dar merită subliniat faptul că un mit cosmogonic constituie, în cele din urmă, modelul exemplar al "construirii" lui ătman. Variate tehnici yogine aplică același principiu: "concentrarea" și "unificarea" pozițiilor corporale, a suflurilor, a activității psihomentale. Descoperirea identității Sinelui (ătman) cu brahman va fi neistovit exploatată și divers valorizată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
căldura care "coace" recoltele și clocește ouăle, asigurând ieșirea puilor din găoace, în relație cu excitația sexuală, în special. Cu ardoarea orgasmului, și cu aprinderea focului prin frecarea a două bețișoare de lemn. Tapas-ul este "creator" pe mai multe planuri: cosmogonic, religios, metafizic. Prâjăpati, am văzut, creează lumea "încălzindu-se" prin tapas, și istovirea care a urmat e asimilabilă oboselii sexuale (§ 76). Pe planul ritului, topazul face posibilă "renașterea", i.e. trecerea din lumea aceasta în lumea zeilor, din sfera "profanului" în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pontos); Theo^nia, 129 sq. ' Starea de otiositas a lui Ouranos după castrarea &a ilustrează, deși într-un chip brutal, tendința zeilor creatori de a se retrage m cer și de a deveni dii oțioși după ce și-au isprăvit opera cosmogonică; vezi M. Eliade, Trăite, §§ 14 sq. Zeus și religia greacă instanță, vane, pentru că tatăl "ascundea" nou-născuții în sânul Gaiei, Mutilarea unui zeu cosmocrat de către fiul lui, care devine astfel succesorul său, constituie tema dominantă a teogoniilor hurrite, hittite și canaaneene
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a se răzbuna pe Titani, Gaia i-a născut pe Giganți, și că după zdrobirea Gianților ea i-a dat naștere lui Typhon (Bibi., I, 6, 1-3). Uneltirile Gaiei împotriva supremației lui Zeus trădează opoziția unei divinități primordiale față de opera cosmogonică sau de restaurarea unei noi ordini (cf. teomahia mesopotamiană, § 21)6. Și totuși, grație Gaiei și lui Ouranos, Zeus a reușit să-și păstreze suveranitatea, punând astfel capăt în chip definitiv succesiunii violente de dinastii. 84. Triumful și suveranitatea Iui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la Podul de iarnă", i-a refuzat popasul etc.), ci și din caracterul autentic și pasionat al poemelor găthă. Pe deasupra, suntem surprinși de urgența și tensiunea existențială cu care Zarathustra își interoghează Domnul; el îi cere să-i dezvăluie secretele cosmogonice, să-i dezvăluie viitorul său, dar și soarta unora dintre persecutorii săi și a tuturor răufăcătorilor. Fiecare strofă din celebrul Yasna 44 începe cu aceeași formulă: "Iată ce îți cer, Doamne - răspunde-mi mie!" Zarathustra vrea să știe "cine le-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu prilejul Anului Nou. Dar Zarathustra recuză acest scenariu arhaic care avea drept scop să regenereze anual lumea și anunță o "transfigurare" radicală și definitivă o dată pentru totdeauna, în plus, renovarea nu va mai fi obținută prin efectuarea unui ritual cosmogonic, ci prin voința lui Ahură Măzdă. Această reînnoire comportă judecata fiecărei ființe și implică pedepsirea răilor și răsplata celor drepți (§ 122). Dacă textele găthă sunt opera lui Zarathustra - și opinia aproape unanimă a savanților este aceasta - ne e permis să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o capitală politică, nu avea nici o importanță strategică și, spre deosebire de Pasargadae, Ecbatana, Susa și Babylon, nu se găsește citată în nici o sursă occidentală sau orientală 33. Nawroz, ca orice scenariu ritual de Anul Nou, înnoia Lumea prin repetarea simbolică a cosmogonici. Concepția le era familiară indo-iranienilor; totuși probabil că sub ahemenizi scenariul suferise și influențe mesopotamiene 34. Oricum ar fi, sărbătoarea de Anul Nou se desfășura sub egida lui Ahură Măzdă, reprezentat hieratic pe mai multe porți la Persepolis. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Mithra a fost luat, în imnurile găthă, de Vohu Manah; cf. și G. Widengren, op. Cit., p. 31. 46 Se cunoaște semnificația acestui motiv mitic: construirea unui templu în cer, de către membrii panteonului, exaltă victoria (de multe ori de tip cosmogonic; cf. Marduk) a unui zeu și consacră promovarea sa la treapta supremă (cf. Baal). Evident, acest episod mitologic se traduce pe pământ prin ridicarea unui sanctuar în onoarea/eului (cf. § 50). Zarathustra și religia iraniană aceste cuvinte: "prin planta barsom
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și a numi preoți care să-1 slujească 50. Deși Zarathustra ar fi condamnat anumite sacrificii sângeroase, nu este sigur că le-ar fi respins pe 47 Dawn and Twilight, p. 81. 48 E vorba, în acest caz, de un motiv cosmogonic "dualist", destul de cunoscut în folclorul Europei Orientale, al Asiei Centrale și al Siberiei, dar atestat, de asemenea, în zurvanism; cf. M. Eliade, "Le Diable et le Bon Dieu" (De Zalmoxis î Gengis-Khan, pp. 84 sq.) [trad. Românească, pp. 87 sq
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
104) în ce sens Zarathustra - care se numește pe el însuși Saosyant și striga: "să putem fi noi cei care vom înnoi existența aceasta" (Yasna, 30: 9) - a revalorizat vechiul scenariu mitico-ritual care asigura reînnoirea Lumii prin repetiția anuală a cosmogonici, în zoroastrism, intenția eshatologică a sacrificiului este continuu întărită, fără ca valoarea cosmică prin aceasta să se șteargă. Se poate discerne un proces analog cu "istoricizarea" ritmurilor și fenomenelor cosmice în iahvism (§ 57). Lupta cu monștrii și alte teme eroice tradiționale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înnoirea eshatologică în cadrul aceluiași scenariu. Sacrificiul săvârșit de către preotul zoroastrian anticipează sacrificiul final prin care Saosyant va efectua înnoirea. Prin urmare, oficiantul se identifică cu Saosyant și implicit cu Zarathustra 52. Mai târziu, cele două intenții ale sacrificiului - eshatologică și cosmogonică - sunt din nou unite. Tradiția păstrată în textele pehlevi citează o serie de sacrificii prin care Ahură Măzdă a creat Cosmosul, omul primordial și pe Zarathustra 53. Înnoirea eshatologică va avea loc în timpul sărbătorii de Anul Nou, și atunci morții
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
colabora la opera de însănătoșire universala a lui Ahură Măzdă și a arhanghelilor săi. Funcția răscumpărătoare a Dreptei Religii a fost întărită treptat prin glorificarea puterii creatoare a ritului. Deoarece scopul ultim era regenerarea universală, a fost valorizată funcția fundamentală, cosmogonică a sacrificiului: într-adevăr, înnoirea eshatologică nu numai că "salvează" omenirea, ci o făurește din nou, săvârșind învierea trupurilor. Acest lucru presupune o nouă Creație, indestructibilă, incoruptibilă. După cum vestește Yast, 19: 90: "Lumea materială nu se va stinge f. J.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ohrrnazd le va da celor înviați veșminte strălucitoare 69. Așa cum am văzut (§ 104), înnoirea universală și învierea trupurilor vor avea loc, ca urmare a sacrificiului împlinit de către Saosyant, asistat sau nu de Ahură Măzdâ. Acest sacrificiu eshatologic repetă întrucâtva sacrificiul cosmogonic; de aceea, el este la fel de "creator". Resurecția și corolarul ei, indcstructibilitatea corpurilor, reprezintă o dezvoltare îndrăzneață a gândirii eshatologice a lui Zarathustra; e vorba, în fond, de o nouă concepție a nemuririi 70. 66 Cf. M. Mole, Culte, mythe et
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aprins, concepții cât se poate de orientale, care amintesc de poveștile arabilor, turcilor și persanilor: intervin zânele și duhurile, talismanele sunt monedă curentă și oamenii merg la lumina lămpilor lui Aladin. Miraculosul din Robia Peleșului nu datorează nimic acestor imaginații cosmogonice și este întru totul occidental. Gnomii din Harz au călătorit pentru această ocazie în Carpați, iar peșterile adânci cu lacuri de azur sunt locuite de Fiicele Rinului, chiar dacă-și spun Fiicele Peleșului. Peleșul este un râu care curge din înaltul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de asumarea discretă și profundă a exemplarității întrupării Fiului lui Dumnezeu pentru măntuirea oamenilor. Spiritul Crăciunului presupune moartea simbolică a vechiului an, însoțită de nașterea promițătoare a celui nou. În joc este reiterarea pe toate planurile, inclusiv social, a scenariului cosmogonic privind disoluția lumii vechi și instituirea creatoare, după un model divin, a celei noi. Dacă lumea nouă este cea anunțată de Sorin Oprescu, atunci mie îmi este frică să trăiesc în ea. Prefer o lume normală, nu una în care
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
înseși textele lui Eliade, prozatorul încearcă și prin ficțiune, la scara personalității sale copleșitor rezervate, să resacralizeze lumea. Povestea ființei cufundate în paradisiace nostalgii și idealuri apare în toate textele narative ale lui Mircea Eliade. Cît despre funcția metafizică și cosmogonică a lunii, descoperim, alături de el, că e una din problemele cele mai fascinante puse societăților dominate de simbol. Cuvîntul care numește luna este cel mai vechi din toate numele de astre, în sanscrită mami, care înseamnă „eu măsor”; din negura
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
perspective cosmice ale spațiului său poetic: oarbe, soarbe, repaus, coboară, luminoasă, soare, soarte, întoarce, cunoaște, aur, aer, noapte, steaua etc., chaos, Doamne (din cunoscutele versuri: „Din chaos, Doamne-am apărut/Și m-aș întoarce-n chaos"). în același timp, „gândirea cosmogonică eminesciană" -cum o definește Mircea Eliade creează „figuri și imagini în care divinitatea, perfecția, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durată infinită". Spațiul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subpământean ori făurit în piatră, marmură sau granit) se identifică astfel cu
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
Există un stadiu al scenariului mitic ce se supune ușor narațiunii, dorinței omului de a povesti, anume cel în care este vorba despre modul în care divinitatea supremă creează această lume. Cele mai multe narațiuni mitice cosmogonice pleacă de fapt din acest punct, al creației cerului, pământului și celorlalte lucruri. Au în vedere mai ales momentul în care pământul este creat în datele lui concrete: din lut adus de pe fundul apelor, sub formă unei turtițe sau disc
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
datele lui concrete: din lut adus de pe fundul apelor, sub formă unei turtițe sau disc, cu dealuri și văi, cu locuri distincte pentru viețuitoare etc. Or, acest moment în creația lumii ne descoperă divinitatea creatoare însoțită de o altă putere cosmogonică (o făptură cerească sau htoniană, o ființă angelică sau demonică etc.). Ca să vedem acest lucru, vom reda o legendă cosmogonică ce a fost culeasă de Elena Niculiță-Voronca și publicată în 1908 la Cernăuți : . Cum vedem, acest stadiu al scenariului mitic
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
locuri distincte pentru viețuitoare etc. Or, acest moment în creația lumii ne descoperă divinitatea creatoare însoțită de o altă putere cosmogonică (o făptură cerească sau htoniană, o ființă angelică sau demonică etc.). Ca să vedem acest lucru, vom reda o legendă cosmogonică ce a fost culeasă de Elena Niculiță-Voronca și publicată în 1908 la Cernăuți : . Cum vedem, acest stadiu al scenariului mitic poate fi întradevăr povestit: există o putere creatoare care, cu ajutorul unei alte puteri, creează pământul și lumea văzută de om
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
Cum vedem, acest stadiu al scenariului mitic poate fi întradevăr povestit: există o putere creatoare care, cu ajutorul unei alte puteri, creează pământul și lumea văzută de om, prin încercări și confruntări ce iau forma unei adevărate drame cosmice. Toată povestea cosmogonică poate fi reluată asemenea unei reprezentări dramatice, ca la teatru, întrucât există protagoniști, actori, intrigă, confruntare, o desfășurare în timp și rezultate evidente ale întregii confruntări. Simplu vorbind, există personaje, motive și acțiuni, încât naratorul poate să spună cine a
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
personaje, motive și acțiuni, încât naratorul poate să spună cine a făcut această lume pământească, cum și cu cine, până în ce punct și de ce anume arată ea astăzi așa cum o vedem noi. Unele motive pe care le întâlnim în narațiunile cosmogonice românești au un caracter mai larg, probabil universal. Este ceea ce s-a observat în legătură cu motivul confruntării dintre divinitatea creatoare și adversarul ei, acesta din urmă văzut de regulă ca o putere demiurgică. Un asemenea motiv trimite către cel al dualității
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]