644 matches
-
numai o apă mare, s-a gândit Dumnezeu să facă lumea cât mai degrabă. [...] [Dumnezeu] și-a aruncat baltagul în apa cea mare, și ce să vezi, din baltag crescu un arbore mare”. Anume în acest loc se produce „scufundarea cosmogonică” în vederea aducerii din apele haotice a materiei prime care va fi organizată în jurul 143Dendromitologie românească. Paltinul copacului. Iar „din frunzele arborelului s-au făcut oamenii” (13, pp. 90-91 ; vezi și pp. 245-246). în legenda românească nu se specifică soiul arborelui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ucrainene, Cosmosul se înte- meiază la poalele unui paltin. Din vârful lui, Dumnezeu plonjează în apele primordiale pentru a aduce „nisipul” necesar creației (14 I, p. 59). Dar nu trebuie să căutăm prea departe. În forme mascate sau atrofiate, valențele cosmogonice ale paltinului se regă- sesc și în textele folclorice bulgărești (69) și românești. Chiar și forma creștină (deci târzie) a unor colinde românești nu este în măsură să „dizolve” arhaica structură „păgână”, cosmogonică a acestora : Dimineața de Crăciun Născutu-mi-a un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
departe. În forme mascate sau atrofiate, valențele cosmogonice ale paltinului se regă- sesc și în textele folclorice bulgărești (69) și românești. Chiar și forma creștină (deci târzie) a unor colinde românești nu este în măsură să „dizolve” arhaica structură „păgână”, cosmogonică a acestora : Dimineața de Crăciun Născutu-mi-a un domn tânăr, Domn tânăr ca Dumnezeu, Tinerel și frăgețel Și mi-și face-un scuticel, Scuticel de bumbăcel, Fașe dalbă de mătase, Legănior de păltior, Vântul tragănă, De mi-l leagănă... Domnul tare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aceste texte, al mării cu insula-arbore [...] aparține mitului creării lumii din apă, mit adaptat aici colindatului de naștere a anului, prin întemeierea unei noi familii” (17, p. 91). Arborele cosmic, crescut din mijlocul apelor primordiale - așa cum apare în unele legende cosmogonice -, a devenit, în colinde, arborele crescut pe o insulă din mijlocul mării și, ulterior, arborele de pe țărmul („prundul”, „schela”) mării. Imaginea mitică inițială și-a pierdut din consistență și semnificație în favoarea unei imagini mai realiste. De regulă, speciile de arbori
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
epico- mitic. Probabil că, în forma inițială, pasărea-suflet își făcea cuib în vârful arțarului, care creștea apoi până la cer. (Am văzut mai înainte că paltinul era considerat ca fiind arbore cosmic la ucraineni, jucând un rol primordial în unele mituri cosmogonice ale acestora.) Sub presiunea doctrinei creștine, paltinul nu-și mai îndeplinește menirea, „el nu [mai] crește”. Paltinul e înlocuit cu bise- rica, iar menirea mitico- funerară a primului este preluată de aceasta. Biserica poate juca acest rol. Și ea este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
putut genera. Informații cantitativ și calitativ superioare ne sunt oferite de o colindă excepțională (Toader Diaconul), culeasă în 1884 de la celebrul Petrea Crețul Șolcan, lăutarul Brăilei. Dacă a doua parte a colindei (referitoare la Toader Diaconul) are un caracter explicit cosmogonic, în schimb prima parte (având-o ca protagonistă pe soția acestuia) are un caracter funerar. „Diaconeasa” practică un tip arhaic de călugărie pustnică, de sihăstrie, de „neagră schimnicie” : Ea mi se ducea La călugărie Prin neagră pustie, Prin înalții de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
imagine folclorizată a unui tip de preot arhaic. La rândul său, acesta din urmă era o proiecție la scară umană a zeului uranian suprem care, în „momentul zero” al Universului, a învins/îmblânzit balaurul și a organizat Haosul. O legendă cosmogonică românească surprinde această înfruntare dintre zeul demiurg (Fărtatul) și balaurul acvatic primordial : „Cum șarpele iscodea și urzea mereu împotriva Fărtatului, atunci Fărtatul l-a prins de coadă, l-a învârtit de două ori cum învârți un bici și l-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
l-a zvârlit în hău. Și a zis : - Să te încolăcești în jurul pământului de nouă ori și să-l aperi de prăpădul apelor” (85, p. 246). Rolul hidrometeorologic îi revine șarpelui (balaurului) primordial, dar în urma și datorită gestului și ordinului cosmogonic al Demiurgului. Ordinul și gestul (cosmo- gonice) vor fi reluate ulterior, de zeu și de preoții acestuia, ori de câte ori împrejurările o reclamă, și anume în toate situațiile (inclusiv cele meteorologice nefaste) în care ordinea Cosmosului este periclitată de stihiile haotice. Zeul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
capul șarpelui subteran care susține lumea (87, p. 72). Amintind de scenariul ritual de construire a unei case, să mă opresc o clipă la scenariul mitic al creației lumii, paradigma arhetipală a tuturor creațiilor/construcțiilor ulterioare. Într-adevăr, în miturile cosmogonice românești se regăsesc, la altă scară, aceleași personaje, aceleași arme, aceleași gesturi, aceleași sem- nificații. „Dumnezeu, umblând pe ape, a înfipt toiagul și s-a făcut pământ” (12, p. 15). Sau o legendă cosmogonică mai completă, în care gestul zeului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
construcțiilor ulterioare. Într-adevăr, în miturile cosmogonice românești se regăsesc, la altă scară, aceleași personaje, aceleași arme, aceleași gesturi, aceleași sem- nificații. „Dumnezeu, umblând pe ape, a înfipt toiagul și s-a făcut pământ” (12, p. 15). Sau o legendă cosmogonică mai completă, în care gestul zeului (similar cu cel al solomonarului) provoacă apariția Dracului din apele haotice primordiale despicate de demiurg. „[Dumnezeu] și-a aruncat băltagul în apa cea mare. Și ce să vezi, din băltag crescu un arbore mare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
apariția Dracului din apele haotice primordiale despicate de demiurg. „[Dumnezeu] și-a aruncat băltagul în apa cea mare. Și ce să vezi, din băltag crescu un arbore mare, iar sub arbore ședea Dracul” (13, p. 90). Într-o altă legendă cosmogonică, cu un fond mai arhaic, cel care a ieșit, „la începutul începutului, din hău[l] ăla de ape” este chiar șarpele-balaur, care „a ieșit odată cu copaciu ăla mare din ape, încleștat în rădăcinile lui” (85, p. 245). Gestul lovirii apei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se prezintă într-o ipostază meteorologică). Primul disturbă ordinea cosmică, al doilea o menține sau o reinstaurează. Or, a menține/reinstaura ordinea cosmică, periclitată de o manifestare stihială, haotică, este, în ultimă instanță, un act care se raportează la înfruntarea cosmogonică primordială. Perpetua înfruntare dintre solomonar și balaur întruchipa, pentru mentalitatea arhaică, însăși instabilitatea echilibrului - dintre Ordine și Haos - care domnește în Univers. Echilibru instaurat odată cu actul cosmogenezei și care, de atunci, trebuie să fie menținut, clipă de clipă, de zeul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
deschis ochii la amândoi” (Geneza, III, 3- 7). Încălcarea interdicției („păcatul originar”, motiv central și esențial în mitologia iudeo-creștină) este urmată de alungarea din rai și pedepsirea primilor oameni și a urmașilor lor. Cam același scenariu apare într-o legendă cosmogonică transil- văneană, culeasă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Se spune că „de când hăul [= haosul], când lumea nu era plăsmuită”, Dumnezeu și Dracul trăiau împreună în cer. În timpul celor șapte zile în care Dumnezeu a făcut Lumea, Dracul a încălcat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legile biologicului - populează și simbolizează Haosul precosmogonic. Iată-l descris în Cosmogonia redactată de Berosos (secolul al III-lea î.e.n.). Acest preot caldeean al zeului Bel-Marduk rezumă mitul babilonian al facerii lumii, la rândul său o prelucrare a străvechiului mit cosmogonic sumerian : A fost un timp [...] în care „Totul” era întuneric și apă ; atunci au luat ființă viețuitoare diferite și de o conformație ciudată. Căci atunci ar fi luat naștere oamenii cu două aripi, unii chiar cu patru aripi și cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ghemului) și răpunerea Minotaurului (cu ajutorul securii) sunt acțiuni sinonime din punct de vedere simbolic cu aceea de cosmicizare a Haosului. Labirintul (respectiv monstrul care-l locuiește și-l reprezintă) este un Univers dezordonat (un microhaos) care, prin gestul de natură cosmogonică al eroului demiurg, devine un Univers ordonat (un microcosmos). Astfel, „insula de Haos” este cosmicizată și reintegrată în Cosmos. într-o legendă cosmogonică bucovineană se regăsesc unele dintre conceptele și motivele mitice în discuție : „Cum șarpele [creat de Nefărtat - n. A
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care-l locuiește și-l reprezintă) este un Univers dezordonat (un microhaos) care, prin gestul de natură cosmogonică al eroului demiurg, devine un Univers ordonat (un microcosmos). Astfel, „insula de Haos” este cosmicizată și reintegrată în Cosmos. într-o legendă cosmogonică bucovineană se regăsesc unele dintre conceptele și motivele mitice în discuție : „Cum șarpele [creat de Nefărtat - n. A.O.] iscodea și urzea mereu împotriva Fărtatului, atunci Fărtatu l-a prins de coadă, l-a învârtit de două trei ori cum învârți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ideea că Universul este „o unitate bine îmbinată și articulată”. „Pânza de păianjen exprimă într-un mod strălucit posibilitatea de a «unifica» spațiul, plecând dintr-un Centru, legând între ele cele patru puncte cardinale” (83, p. 218). în unele legende cosmogonice românești, păianjenul își țese pânza simultan cu „urzirea” lumii de către Dumnezeu (53, p. 396). De regulă, Cosmosul este văzut ca o enormă țesătură sau ca un veșmânt al Cosmocratorului (98). Este simptomatic, de exemplu, testul la care îl supun zeii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu „urzirea” lumii de către Dumnezeu (53, p. 396). De regulă, Cosmosul este văzut ca o enormă țesătură sau ca un veșmânt al Cosmocratorului (98). Este simptomatic, de exemplu, testul la care îl supun zeii pe Bel-Marduk pentru a verifica virtuțile cosmogonice ale acestuia. El trebuie, prin rostirea Logos-ului, să facă să dispară și apoi să reapară un veșmânt. Marduk - zeul care va lega în plasă pe dragonul Tiamat (Haosul) pentru a clădi Cosmosul din trupul lui - trebuie să-și demonstreze
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Zeus „face o mantie [peplos] mare și frumoasă și brodează pe ea imaginea Gaiei [= Pămân tului] și a lui Ogenos [= Oceanului], și lăcașurile lui Ogenos” (9, p. 82). Așa cum corect a observat H. Diels, această imagine are un vădit caracter cosmogonic (10, pp. 82-83). Ogenos, brodat pe mantia cosmică țesută de Zeus, este Okeanos - apa care se credea că înconjură lumea ca un brâu (cf. akkadianul Uginna = cerc). Pentru veșmântul zeului (peplum), „imitând stelele și bolta cerească”, și pentru reprezentarea mării
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Jur-prejurul poalelor, Joacă stele mărunțele, Mai presus și mai mărele... [în] spate-i luna cu lumina, [în] piept, soarele cu căldura (90, p. 9 ; 14, p. 9). Dar imaginea cea mai apropiată de cea în discuție o găsim în legendele cosmogonice românești. Dumnezeu și ajutorul său, ariciul - el însuși un „ghem țepos” sau „ un ghemotoc” de animal (125) -, „urzesc” lumea cu ajutorul unui ghem de ață. „Dumnezeu urzea [lumea] pe după araci. Ariciul, care ajuta la urzit, ferindu-se de un araci, a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întemeiere a unui microcosmos (un nou sat, oraș, stat etc. ; vezi, de pildă, legenda întemeierii Moldovei). Voi încerca să prezint în continuare, foarte schematic și evident simplificat, nivelurile de evoluție/involuție ale scenariului mitic, care are ca model scenariul mitului cosmogonic. 0. „Nivelul zero” este probabil mitul cosmogonic. Zeul suprem, androgin, creează Cosmosul prin ordonarea Haosului. De regulă, zeul realizează cosmogeneza printr-un complex de acțiuni sau printr-o acțiune complexă îndreptată împotriva monstrului pri- mordial. Acesta este vrăjit (legat) cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oraș, stat etc. ; vezi, de pildă, legenda întemeierii Moldovei). Voi încerca să prezint în continuare, foarte schematic și evident simplificat, nivelurile de evoluție/involuție ale scenariului mitic, care are ca model scenariul mitului cosmogonic. 0. „Nivelul zero” este probabil mitul cosmogonic. Zeul suprem, androgin, creează Cosmosul prin ordonarea Haosului. De regulă, zeul realizează cosmogeneza printr-un complex de acțiuni sau printr-o acțiune complexă îndreptată împotriva monstrului pri- mordial. Acesta este vrăjit (legat) cu mijloace magice și ucis cu mijloace războinice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și esențial. În fond, căsătoria (hierogamia) finală dintre erou și eroină nu trebuie înțeleasă altfel decât ca un act de „androginizare mitică”, ce corespunde actelor de „androginizare rituală”, bogat atestate (83, p. 138 ; 88, p. 425), 2. Pierzându-se semnificația cosmogonică a scenariului și, implicit, justificarea înfruntării cu monstrul, o altă motivație s-a impus. Eroina devine victimă a monstrului (justificând astfel intervenția războinică a eroului), dar ea nu-și pierde total prero- gativele magice. Ea îl ajută pe erou legându
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și penibilă cu multiplele, aproape infinitele componente organice ale acelei bestii, în cuprin- sul unui colcăitor labirint de capete hidoase, de membrane respin- gătoare, de gheare uriașe și de țesături cutanee reptilice, încrețite în mișcări spasmodice (123). Vezi și legenda cosmogonică românească, deja citată, cu șarpele primordial plasat de zeul demiurg în Cosmos sub formă spiralat- -labirintică (5, p. 245) și imaginea Glykon-ului de la Histria - șarpe fantastic cu cap semiovin-semiantropoid, cu trupul încolăcit sinuos, în forma unui „ghem” labirintic. Analogia dintre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cele mai folosite (separat sau în combinație) erau mătrăguna (Atropa belladonna) (133), cânepa indiană (Cannabis indica), ciumăfaia (Datura stramonium), măse- larița (Hyoscyamus niger), omagul (Aconitum tauricum) ș.a. (51, pp. 328 și urm. ; 135, pp. 289 și urm.). în unele legende cosmogonice românești, astfel de plante au fost create la începutul lumii de către Diavol : „Unde călca Măritul Stăpân [= Dumnezeu] creștea numai iarbă și flori, iar pe unde călca Scaraoțchi, numai [...] cucută, ciumăfaie, măsălariță, mătră- gună” (113, p. 188). Sunt atestate și în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]