624 matches
-
explozie a astronomiei în Occident moment care se suprapune și cu începuturile conflictului pentru teoria privind universul. Calculele matematice au determinat o atitudine diferită de cea oficială și implicit o nouă viziune asupra universului. Imaginea geocentrică a determinat și dezvoltarea cosmologică a întregului imaginar medieval. Lumea infernurilor 125, datorită faptului că era cea mai grosieră și mai decăzută dintre lumi era considerată ca lume subpământeană sau ocupa o parte din suprafața pământului. De asemenea raiul era privit a fi la nivelul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
procesul său. Concepția lui Giordano Bruno poate fi sintetizată astfel: 1. Universul este infinit el fiind asemenea unei sfere cu raza infinită și centrul peste tot. Concepția aceasta reia ideile lui Cusanus, specificând că ceea ce susține el este o realitate cosmologică și nu doar o supoziție. 2. A doua idee se referă la plinătatea universului, el considerând că la nivelul universului nu există neființă, ci totul este ființă. Plinătatea aceasta, dublată de faptul că Dumnezeu este cel ce se manifestă prin
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
care, asemenea tuturor planetelor, se află în mișcare. 4. Universul, ca și planeta pe care trăim au viață. Reprezentarea planetei ca o "bestie" pe spinarea căreia trăim reprezintă viziunea animistă asupra cosmosului. Acestea ar fi sintetizate foarte pe scurt ideile cosmologice ale lui Giordano Bruno, idei care au determinat acuzarea acestuia și arderea sa pe rug. Filosoful italian spre deosebire de alți autori nu s-a ferit să-și promoveze ideile așa cum a crezut de cuviință, fără nici un fel de precauții intrând în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
construiască după o perioadă de cenzură. Conform acestor principii începutul secolului al XVII-lea aduce cu sine și primele forme ale reconstrucției imaginarului. Acestea se realizează, după o încercare de cenzură totală, pe mai multe direcții: religioase, metodice, metafizice sau cosmologice. S-a încercat astfel obținerea unei imagini inițiale perfect pură, fără a se mai insera forme tradiționale de imaginar. Dar cum acest lucru este imposibil de realizat, imaginarul modern se construiește pornind de la imagini marginale ale Evului Mediu și Renașterii
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și modul în care Meditationes de Prima Philosophia 140 a realizat-o Dezvoltarea imaginarului conține și componentă de natură metafizică. În prima jumătate a secolului al XVII-lea imaginea asupra universului s-a modificat realizându-se o trecere a imaginii cosmologice de la heliocentrism spre geocentrism, de la finitudinea cosmosului spre infinitatea sa, de la unitatea adevărului spre diversitate. Din punct de vedere metafizic s-a realizat trecerea de la o lume construită în jurul conceptului de Dumnezeu spre una centrată în om. Această trecerea nu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
firesc cu veacul în care trăiește; 2) dimpotrivă, Răsăritul ortodox, neconsumat de împlinirea sa în actualiate, așteaptă realizarea desăvârșită a tuturor lucrurilor în participarea făgăduită la sfârșitul veacurilor 7. Pornind de la diferența tipologică (cea dintre act și formă) dintre concepțiile cosmologice și antropologice ortodoxe și catolice, filosoful român se oprește asupra unei probleme fundamentale referitoare la neutralitatea naturalistă și transfigurarea spirituală (civilizație și viață duhovnicească); altfel spus, este vorba de modalitatea în care catolicismul privește lumea naturală în iconomia divină 8
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
discuție câteva paradigme, precum: imagini, simboluri, arhetipuri. Ceea ce ne interesează este funcția simbolică a imaginii și profunzimea sa. Depășind psihanaliza freudiană și având ca punct de plecare psihologia, Jung restaurează semnificația spirituală a imaginii. A traduce imaginile, cu funcțiile sale cosmologice, antropologice și psihologice, în termeni concreți, este o operație lipsită de sens; acestea înglobează, desigur, toate aluziile concrete, evidențiate de Freud, dar realul pe care încearcă să-l semnifice nu lasă să se epuizeze prin asemenea referințe la concret 10
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
dator să ofere cititorilor / criticilor săi un fir al Ariadnei, care să conducă la o aproximare cât mai exactă a semnificațiilor încifrate în el: "Veghea lui Roderick Usher stabilește un raport între cel care o semnează [Ion Barbu] și valorile cosmologice și cognitive [s.n.] ale lui Edgar Poe"3. Platoniciana noastră aprehensiune față de înrâurirea fatidica a afirmațiilor poeților pare să mai dăinuie și, din această pricina, binevenită lămurire adusă de poet a rămas, de prea multă vreme, neverificata. "Veghea lui Roderick
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Brémond), cu care are legături directe și vădite afinități. Descoperim, la poetul român, o viziune asupra poiesis-ului împărtășită și de alții, ce unește reflecția să asupra artei cu o practică poetica specifică, în funcție de care Ion Barbu își dezvoltă proprii tropi cosmologici și estetici. Obscuritatea "Veghii lui Roderick Usher" are, se pare, ceva din misterul spectral al luminii. Uneori, suprapunerea unor anumite lungimi de unda luminoasă generează, mai curând, umbră și întuneric 11. Ori, aceste "ocoliri tremurătoare" nu au menirea decât de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
specifică științei, poetul american vrea una integratoare, care să ofere percepția concordiei divine a lumii, adevăr unic și ireversibil. Nevoia păstrării individualității impresiei 7, fără ca întregul să aibă de suferit, conduce, inevitabil, la o modalitate estetică de abordare a problemei cosmologice, sau, după cum mărturisește chiar el, folosind o metaforă cât se poate de expresiva, la "o răsucire mentală pe călcâie"8: Cel care, stând pe vârful Etnei, aruncă o privire în jurul său, este mișcat mai ales de extinderea și diversitate priveliștii
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în viziunea barbiana, unul din textele esențiale pentru "revoluția poetica" inițiată de scriitorul american. În forma unui colocviu celest, între doi iubiți postumi, Monos și Una - ale căror nume exprimă reîntoarcerea la unitatea primordială, unul din conceptele cheie ale proiecției cosmologice din Eureka, Monos îi povestește Unei despre procesele morții, decăderii, alterării conștiinței, în starea post-mortem, înainte de regăsi în Aidenn regatul cunoașterii, sensul mousike...". Atunci are loc renașterea să (co-naisance)46 care conduce la cunoaștere adevărată, prin operațiunile unui al "saselea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
scăpărările de scântei, vor arde că o miriște cuprinsă de foc, dezvelind pietrele prețioase, suflul zgomotos al poezie lirice (controlul poetului asupra versului) va dispărea 20. În Eureka, "poemul în proza" al lui Edgar Poe, aceeași aventură capătă explicite valente cosmologice: aneantizarea, disiparea eului superficial și recunoașterea eului profund însemna regasirea unității universului, a identității cu Dumnezeu, redobândirea esenței originare pierdute 21. În procesul de creație, ce conferă sens unei lumii imaginare, printr-un intens efort de reflecție, poetul, divizându-se
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Ierusalim, Antiohia, Cezareea Capadociei, Alexandria, Roma. Cartea a opta din Constituțiile Apostolice (sfârșitul secolului al IV-lea) cuprinde așa- zisa Liturghie clementină, În care ni s-a păstrat cea mai extinsă și clară anafora din primele secole creștine. După partea cosmologică, antropologică, istorică și hristologică a rugăciunii euharistice, urmează anamneza unde sunt Încadrate și cuvintele de instituire, care nu sunt Însă identice cu niciunul din referatele biblice. Imediat după această anamneză urmează invocarea Duhului Sfânt, adresată Tatălui:„Și Te rugăm să
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
tari (à la française): Dumnezeu este separatul; el nu se amestecă în treburile politice ale oamenilor. Dar, desigur, în aceste condiții, Dumnezeu a devenit treptat nu doar separatul, ci și absentul, ignoratul. Prezența în alteritate a divinului a devenit politic, cosmologic și mental nerelevantă, a fost scoasă din scenă, pentru a ceda locul policromei alterități umane, unei diversități legitimate, pusă ca principiu al democrației. însă dacă perspectiva e redresată, atunci prezența de neresorbit a celui diferit de noi poate deveni simbolul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
natural al individului și al instituțiilor creștine de a se afla în centrul universului. Lumea se dezagregase : toată e bucăți, orice coerență s a pierdut ; orice raport just, orice relație . Totuși, viziunea metafizică ce ar fi permis trecerea de la simbolismul cosmologic medieval la un simbolism la fel de expresiv, bazat pe Noua știință, fusese deja formulată înainte ca primele mișcări seismice să se manifeste. în modelul cusan, lumea e prin definiție imperfectă, neterminată, are o realitate de tipul aproximației în raport cu perfecțiunea modelului ei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Dante s-a sprijinit pe date de știință tradițională, antice, creștin-medievale și musulmane, pentru a descrie inversiunile de formă, de mișcare și de ordine care apar la trecerea a ceea ce H.-R. Patapievici numește cezurile realului (mai cu seamă cezura cosmologică dintre vizibile și invizibile, marcată de granița dintre Cerul cristalin și Empireu, după care urmează cezura esențială, cea între creat și increat. Dante are două feluri alternative de a vizualiza Empireul, în funcție de posibilitățile de percepție ale naturii sale. Pe o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cezura esențială, cea între creat și increat. Dante are două feluri alternative de a vizualiza Empireul, în funcție de posibilitățile de percepție ale naturii sale. Pe o anumită treaptă, percepe Empireul ca un sistem teocentric de nouă cercuri (cetele îngerești) e reprezentarea cosmologică a Empireului. Pe măsură ce pătrunde în Empireu el începe să vadă altfel același lucru Firea lui Dante trans-umanează, trece dincolo de posibilitățile de percepție ale subiectului uman obișnuit Transformat lăuntric, trans-umanat, Dante vede întreg Empireul sub forma Rozei Divine.1 Dar analogia
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
apofatic al revelației rămîne mereu prezent în miezul unei tradiții spirituale, că el e mereu reamintit, tematizat, trăit în cadrul tradiției respective, menținîndu-și tensiunea imaginile cu privirea atotdirecționată, pe cea a Săgetătorului din Zodiacul Nürenbergului, Cusanus face implicit referință la simbolismul cosmologic și ne îngăduie astfel să considerăm poziția nordică drept emblemă a polului, punct ceresc imobil care susține rotirea universului. Imaginea Atotvăzătorului are exact același statut. Situarea nordică i se potrivește pe deplin, de vreme ce, prin mișcarea imobilă a ochilor săi, ea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
tip special de structură concretă, un nex cauzal alcătuit din relațiile omului (ale spiritului său) cu timpul și mediul în care trăiește. El desprindea, de la Evul Mediu și Renaștere încoace, caracteristici care au determinat evoluția spiritualității: omul situat sau "dislocat cosmologic" în/din centru creației, triumful lui homo faber urmat de flexibilizarea acțiunii umane și dobîndirea unui grad de libertate etică odată cu ethosul capitalist, pentru ca pe fondul acestei moderne "labilizări a conduitei", ceea ce ar trimite la o spiritualitate de tip deschis
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o posibilă lectură "ezoterică" a prozei fantastice a lui Eliade ar putea fi abordate în mod inteligent"67. Utilizând perspectiva gnozei, Ștefan Borbély afirmă că finalitatea prozei fantastice a lui Mircea Eliade nu este "una literară, ci una metafizică și cosmologică", literatura lui având o "funcție epifanică, de transmițător și depozitar al unor energii metafizice de mare anvergură (...) Literatura este reintegrată ca intenție și ca portant de sens, în marea mișcare a cosmosului: textul devine dramă cosmică, o provoacă, face parte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
iar nodurile ei sunt boabe de lumină. Mântuitorul este identificat cu Vița Vieții, iar vița-de-vie este concepută ca un Arbore Cosmic, deoarece învăluie cerurile, iar boabele de strugure sunt stelele. Despre ansambluri ca Zeița - Arbore, Zeița - Viță-de-vie înconjurată de embleme cosmologice și animale heraldice, Eliade afirma că marchează un loc, "centru al lumii"; unde se află izvorul Vieții, al tinereții și nemuririi. "Arborii reprezintă Universul în neîncetată regenerare; dar în centrul Universului se află întotdeauna un arbore - acela al Vieții veșnice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sens, Încercarea labirintului: "Or tocmai el va supraviețui, pe când cei puternici vor cădea"), este "capacitatea de a "mișca" istoria prin poveste, grăbindu-le unora sfârșitul (...), întoarcerea către Cel Veșnic (către IHWH, Iahve, Divinitatea Vechiului Testament) prin amintire concentrată. Completă, ecuația cosmologică sună în felul următor: lumea e alcătuită din entități disparate, din "fărâme", care continuă să existe tocmai datorită disparității lor, în virtutea faptului că sunt "fragmente". Când un "Zacharias" leagă "fărâmele" între ele prin puterea unei viziuni, a unei "vedenii", se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fiu. Înțelegerea mesajului pe care i-l transmit cele două călăuze în dificilul proces al anamnezei, Laurian și Niculina, coincide cu alegerea numărului trandafirilor. Marta Petreu consideră că nouăsprezece este semnul morții la Eliade, semnificație care se descifrează în registrul cosmologic, în marele joc cosmic dintre viață și moarte (un alt exemplu de acest fel este numărul camerei de hotel a lui Dominic Matei). Combinația celor două numere -din nouăsprezece se veștejesc șase, numărul destinului transuman, și rămân treisprezece, număr care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aproape inevitabilă prezența sensurilor "impure". Voi încerca să stăpânesc ambiguitatea, verticalizând cercetarea către sensul principal. Capitolul 1 Tematizarea blagiană a antinomicului Antinomicul pare să intervină în întreaga filosofie a lui Blaga. O însoțește încă de la primele încercări și până la scrierile cosmologice târzii, fiind prezent "la diferite paliere ale existenței, cunoașterii și creației"49. Se poate spune că este un fel de element structural al întregii sale construcții filosofice 50. Partea în care antinomicul dobândește cea mai mare forță este legată de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ei este investită, în concepția metafizică a lui Blaga, cu "posibilitatea de a se "reproduce" ad infinitum, în chip identic, aceasta fără a se istovi și fără a-și asimila substanță din afară"158. Aceasta este teza fundamentală a întreprinderii cosmologice blagiene, axioma în jurul căreia va construi întregul edificiu ontologic al genezei. Ce înseamnă teza de mai sus? Ea vrea să spună că Marele Anonim nu este un creator de lumi, ci un generator de existențe echivalente cu sine. Aceste posibilități
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]