996 matches
-
acesteia. În consecință, prezența lui în zona Putnei s-ar datora “posterioarei răspândiri a elementului românesc din Oltenia spre răsărit” (p. 88). Pentru istoria acestui cuvânt trebuie să se pornească de la forme ca a vârî, alb. vrimë “gaură, cavitate, văgăună, cotlon”, visl. vrá “colț”; urmează derivate ca vrană, sl. vrana; apoi vraniță “poartă de scânduri sau de nuiele împletite”, cu variantele vramniță, vragniță, vracniță, bg. vranița < vrata “ușă” etc. Vrancea este o formă substantivală derivată de la forma adjectivală și posesivă (m-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
57 Chișoda, 57 a chiti, 44 Chițoc, 57 cioban, 66 clacă, 131 a cleveti, 100 clop, 96 coc, 99 codru, 104 colac, 43 colibă, 52 colnic, 53 coloni, 52 contra, 46 a conține, 222 copac, 95 copoi, 95 coraslă, 134 cotlon, 109 cotlovină, 109 cotor, 195 a cotrobăi, 109 a cotropi, 195 cotruță, 195 a se covăsi, 134 crac, 104 cramă, 46 a crăpa, 56 croat, 52 a culege, 127 culme, 69 cumani, 193 a cure, 102 curat, 102 a cura
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unei construcții ridicate cu mari eforturi personale. Ce și mai ales cine este acest eu de care „se bucură” nu puțini, dar cu care mulți nu știu „ce să facă”, șoarece insistent, indelebil, care ne urmărește până În cele mai obscure cotloane ale psihicului, accentuând disperat, strident, nepotrivirea noastră nu atât „cu lumea”, cât cu ceea ce am fi dorit „să fim”, singurătatea nedorită, incomodă În care ne aflăm, dar, În același timp, interzicându-ne tocmai această singurătate, strecurându-se după noi „peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
biblioteci private, care mă atrăgeau uneori până la fascinație, dar despre care profesorii noștri sau adulții nu reușeau să-mi spună mare lucru, dacă nu, uneori, să-mi dea chiar false informații, tot astfel, față de acest nou și neinvitat „musafir” al cotloanelor mele psihice nu știam ce „atitudine” să iau. Toate acestea azi Își pierd total din „extravaganță”, iar, după decenii de coexistență cu acest „eu” care, lectorii mei, cel puțin, știu, a luat forme dintre cele mai surprinzătoare și mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
clasică - cea politică - sau pe camarilă. Mai exista o „dimensiune”, un resort important al puterii sale - l-am numit mai sus, Resentimentul, În accepția lui Nietzsche și nu În cea curentă, ca ranchiună etc., capacitatea dictatorului de a ațâța din cotlonul celor mai rele, mai virile și mai vechi instincte, unele pseudo-calități, cum ar fi naționalismul, bazat nu pe valoare specifică și pe voință tradițională, coumună, ci pe excluderea „celuilalt”! Acest „celălalt” era exclusiv privilegiul Celui din vârf de a statua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
clasificare stă însă, în parte, reușita sa. Vârtosu, senatorul jovial nest-ce pas, care colmatează acțiunea filmului (antologică, scena interviului !), este, la rigoare, un tip identificabil în fauna Puterii vezi anumite ticuri verbale, de un comic irezistibil , dar și prin cotloanele ei (peuneriste). Vârtosu este un vital fără inhibiții, dar și fără scrupule, din specia îmbogățiților prin foncție. Lasă-mă-să-te-las când e vorba să nchidă ochii în interes propriu și laș, la o adică, atunci când vine momentul să dea socoteală. în interpretarea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fenomenale, să arate, mă-nțelegi, prostimii cât e de deștept. Vreți să auziți ceva despre Olympia (pronunție ezitantă), a lui Edouard (pronunțat cu un „d“ final sonor) Manet? Ascultați la mine! Urmează platitudinile curente, culese din Wikipedia și din alte cotloane digitale, de unde trebuie să rezulte că vorbitorul și-a tocit coatele și și-a mâncat tinerețile studiind asiduu istoria artei. Nu-i nimic - îmi spun. Insul a făcut, totuși, de bine, de rău, un efort. Și, decât să nu știi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
România. În fabrica și școlile în care-am lucrat acolo, legăturile extraconjugale traversau ierarhiile în lung și-n lat. Bărbații și femeile se magnetizau, mizeria locurilor de muncă îi făcea disponibili în modul cel mai vădit. Să simți prin vreun cotlon ascuns, murdar, de fabrică dorința altuia îndreptată spre tine făcea mai suportabilă răvășeala de care erai cuprins în fața benzii rulante ori la masa de scris. Urmarea: nu cunosc altă țară în care intimitatea să fi fost atât de întramestecată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ne-a furnizat date despre toți cei douăzeci și șase: detalii legate de naștere, familie, educație, rezultate școlare, viață sexuală, înclinație spre băutură. Absolut tot ce ne interesa. V-au dezbrăcat ca pe niște prunci și au pătruns în toate cotloanele. Astfel am aflat o mulțime de lucruri. — Nu pricep totuși ceva, am zis. Din câte am înțeles, nucleele conștiinței, respectiv cutiile negre au fost stocate în biblioteca Sistemului aflată în subteran. Cum s-a realizat lucrul acesta? — Am urmărit absolut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așteptarea rezolvării misterului care a pus stăpânire pe ființa lui. Iar amintirea nu vrea să iasă din sertarul în care a fost închisă acum multă vreme. Brusc, mintea lui e invadată de o lumină orbitoare care se strecoară prin toate cotloanele prăfuite ale creierului brăzdat de riduri și descoperă câteva litere uitate într un ungher. Literele sunt încă neclare, văzute parcă prin ochii unui miop. Apoi lumina orbitoare scade treptat, iar literele capătă contur și devin inteligibile. Agatha. Da, femeia din
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
magazin. Hai, mămică, lasă. Nu-i nici o rușine. Numa guvernu ăsta păcătos e de vină. Că ne lasă artiștii să crape de foame, sărăcuții de ei. Mă gândesc să iau hanoracul și să mai arunc o privire și prin alte cotloane, dar doamna cu batic pare să fie abia la începutul unui lung monolog. Vorbește ca și cum ar țipa, așa că toți clienții ne privesc cu interes crescând. E exact genul de situație în care-mi doresc să devin invizibil. Îi explic încă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
prostit. Puteai să-mi dai cu ciocanul în cap, nu sărea o scânteie care să-mi lumineze întunericul, să-mi arate poarta de scapare. În acest hal, am ieșit în uliță în puterea nopții, pe când dormeau și cocoveicile 172 prin cotloanele lor și... O, sfântă Troiță! Ce întâmplare! Ce fericire!... Mi s-a luminat deodată dinaintea ochilor... Se vede că este un Dumnezeu pentru copii, bețivi și mincinoși. Tocmai în momentul când mă credeam pierdut trecea un birjar cu trăsura goală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
omului pănă când ia o hotărâre, dar, odată luată, el o ține strună înainte și își lasă toate grijele la spate. Așa și noi, față cu neputința de a ne scoborî la târg, ne-am ales fiecare câte un mic cotlon, nu departe unul de altul, și ne-am așezat pe somn. Pe somn, vorbă să fie; eu unul știam de mai înainte că n-am să închid ochii. Luna cea în crai nou, care acum se urcase sus pe ceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
devenirea în mod decisiv. Am o structură care a știut să asculte și să înregistreze, să acumuleze, până la izbucnirea proprie. Izbucnire care s-a produs numai atunci când magma acumulată era imposibil să mai fie ținută sub control și încarcerată în cotloanele sufletului. Cum am spus, în facultate începusem să scriu eseuri și cronici de teatru în revista facultății, Ex Ponto, coordonată de Marin Mincu, asistentul lui Cornel Regman. De la cei doi, dar mai ales de la Marin Mincu cu care am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
viața nu o voi iubi decât pe ea. Îți închipui că n-am vorbit unui copil despre dragoste, dar știu că și ea mă iubește și știe că o iubesc. Sosind la Bugaz, nu-mi închipuiam că o să găsesc, în cotlonul ăsta ascuns, marea, unica iubire, la care râvnisem din totdeauna. Nicolae credea că nu aș putea întâlni nici măcar o iubire mai puțin exigentă, atât de îngust era cercul posibilităților, dar mi-a prezis că la Bugaz nu voi scăpa de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să le pomenesc,pentru că unele au fost din perioada restricțiilor de pe granița din vest,după care am ajuns în garnizoana bătrânului Iași, oraș dorit de mulți ofițeri, în special careși petrecuse mai mulți ani prin Plenița,Becikeret, Sălaj, sau alte cotloane din astea. Prin perioada anilor 1960, locuințele erau una din problemele suferinde, căminul garnizoanei nu putea asigura cameră la toate cadrele și majoritatea trebuia să și caute gazdă în oraș, printre ei mă aflam și eu. Printr-o relație mai
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
pufoase, ca două pernuțe, ne îndeamnă, în flamandă, să luăm și legume. Taraful cântă muzică de petrecere. Adrian Popescu spune: „Niciodată n-am mai mâncat desculț în Belgia...”. VITALIE CIOBANU: Seara, aglomerație teribilă în Piața Charles de Gaulle. Din ce cotloane a mai ieșit și mulțimea asta? Adolescenți de 14-18 ani, atrași, din toate cartierele orașului, de concertul rock susținut de David Holliday - fiul lui Johnny Holliday, veteranul muzicii franceze de gen -, poposit în turneu la Lille. Exact ca la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
frumusețe rară, e drept că și foarte scumpe. Uite un loc care mai „repară” din imaginea șifonată a orașului. Din păcate, această frumusețe este ascunsă sub pământ, într-o galerie ca un buncăr - un fel de tunel cu mai multe cotloane, cu treceri sofisticate, ca în metrou. La ieșire suntem așteptați de o avalanșă de artiști amatori. Muzică, dansuri populare și moderne, un potpuriu de o varietate halucinantă. Nu ai timp să te dumerești, să te fixezi pe un gen de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sură două turte în cenușă,/ Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă,/ Prin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă/ Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă;/ Hârâe-n colț colbăită noduros râșnița veche,/ În cotlon toarce motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac147. La fel sunt creionate amănunte din decorul pe care și-l alcătuiseră frații în joaca lor: Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scufundări în neant. Este o diferență ca de la cer la pământ între atitudinile care vor urma de aici înainte și ceea ce a fost până acum; căci una este să te închini l-amanta [...] de lemn,/ În sfânta mănăstire,/ Într-un cotlon de sobă156, aruncată în foc pentru că nu-ți răspunde, și cu totul altceva să tânjești la o oră de iubire 157. În prima atitudine, era o simplă imitație nevinovată de copil, în a doua, credința că fata întâlnită în paradisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe capătu-unei laiți,/ Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț;/ Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă,/ Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă;/ Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche,/ În cotlon torcea motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac;/ Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată/ Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată;/ Pe cuptiorul uns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nimic. Cutremurul albastru (1973), Ziua și noaptea cuvintelor (1977), În fața luminii (1981), continuă - fără obsesia timpului - zidirea universului poetic pe aceleași coordonate trasate în volumul de debut. Lumina este principiul central ce imprimă limpezime, solaritate, seninătate; de aceea, până și cotloanele sunt irizate, astfel încât nostalgia este vagă, resemnarea calmă și tristețea senină. Cărțile care urmează, perfect omogene și nemodificând major imaginea unei poete exaltate de natură, aduc câteva elemente noi: melancolia în contemplarea trecerii timpului, spaima și neliniștea provocate de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
hîrtii, am scos cheile și le-am pus pe o măsuță, în holul apartamentului Liviei. Acolo le-am uitat. Acum vreau să intru în birou, așa că merg în atelierul mecanic și-l caut pe Ghiță. Îl găsesc pitit într-un cotlon al magaziei de materiale, frecînd de zor mînerul unui cuțit de bucătărie. Cînd mă vede, încearcă să strecoare cuțitul sub niște cutii cu rulmenți, dar îi fac semn să mi-l dea, rămînînd cu palma desfăcută, întinsă poruncitor spre el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prăvăli la unison pe pardoseală și nimic nu va mai rămâne intact. Mi-a trebuit un mare efort de voință să mă aplec, cu băgare de seamă, să strâng cioburile, să mă holbez prin ochelari, de-a bușilea, prin toate cotloanele, ca nu cumva să fac vreun pocinog și mai mare, să fi omis vreun ciob ascuns, care să provoace mai știu eu ce răni groaznice cuiva din casă, a doua zi. îmi și imaginam scena: sânge șiroind abundent dintr-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ibricul. Privi cu un zâmbet înghețat pe chip cioburile răspândite pe gresia portocalie, dârele de lichid maroniu care se strecurau prin tre plăcile de gresie, ca niște râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se, pentru a pătrunde în toate cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât de mândră și în care își petrecea cu atâta voluptate diminețile, devenise o cloacă - murdară și dezagreabilă, ba chiar de-a dreptul grețoasă, precum vizuina unui monstru
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]