586 matches
-
Mă duc la biroul lui Mel, dar și ea a plecat, ca toți ceilalți. Mel, care de obicei stă cel puțin până la șapte, apoi bea un pahar de vin și se schimbă la budă pentru cine știe ce planuri are în oraș. Cotrobăi în spatele scaunului ei până găsesc pachetul adresat mie și îi scriu un mesaj pe un post‑it. După care mă ridic, ținând pachetul greu la piept și‑mi spun că gata, pentru asta am venit. Acum pot să plec. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
secretă. Se tot întorcea, din prag, să se asigure că nudul se afla în aceeași poziție, anesteziat. Somn impudic, intangibil. Căută printre sutiene și ciorapi și fotografii, între prosoape, cosmetice și pantofi. Cum își permitea politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise o permisie nelimitată, somnul acesta neverosimil și nelimitat? Nu, nu găsise recuzita de deghizare. Nici revolverul, nici uniforma, nici ordine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răstrurnase fata pe pat, îi desfăcuse larg picioarele și privea cu ochi hulpavi în adâncul ei. De parcă căuta cine știe ce comori în vintrele ei. Își petrecu două degete în deschizătura cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de plete pe maică-sa, devenită dintr-o dată o atât de aprigă, hapsână și criminală moașă. Urla înnebunită de durere. - Io ți-l scot, fă, acușica, pă moment, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cruste puroiate crapă, se descojesc și lasă în locul lor doar mătasea umedă, îmbujorată, a unei pajiști abia trezite din amorțire. Toropită, abia mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble, descoperind pas, după pas, drumul spre noua zi, se duse și cotrobăi în teancul de sidiuri. Îl găsi pe cel cu Aznavour. Porni plaierul. Se trânti în pat, strângând pătura sub ea. Asculta tremurul cântecelor urmărindu-se doar cum se lasa copleșită de avalanșa de prefaceri. Până și muzica parcă încolțea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unde cumnata primarului deschisese o reprezenanță comercială, profilată pe achiziționat struți de montă. Sună telefonul. Unduind, ca și cum ar mai fi dansat la pieptul părosului necunoscut, Valentina se îndreptă spre sufragerie. Își aminti că i-ar fi trebuit și o pălărioară.Cotrobăi în rafturile de sus ale șifonierului și o alese, în cele din urmă, pe aceea crem, din ațică, cu o pamblică lată, roz. Și-o potrivi, strângându-și mlădițele din vârf într-un coc înălțat. Nu-i stătea rău, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
așa destule la care să mă gândesc; însă el ridică privirea, mă vede și-mi face cu mâna, iar scrumul țigării zboară peste tot. N-am de ales. —Ai adus biscuiți? N-am mâncat nimic la prânz. Îi dau punga. Cotrobăie prin ea și, dintre toate mărcile de biscuiți posibile, îi alege tocmai pe cei cu ciocolată și migdale preferați de fratelesău. —Mai bine nici nu se putea! zice el sfâșiind pachetul. Dar ăștia nu-ți plac deloc, încerc eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e trântită pe podea lângă celălalt pat, de pe care pot vedea minunatul peisaj al ușii deschise de la toaletă. —Salut! mă întâmpină extraterestra, întorcându-se să vadă cine a intrat și privindu-mă cu indiferență, înainte de a se apuca iar de cotrobăit în valiză. —Tu trebuie să fii Rebecca, nu-i așa? Eu sunt Baby Thompson. Vanessa mi-a zis că o să fim colege de cameră. Sper să nu te superi, dar am luat eu patul ăsta... Știi, întotdeauna dorm în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
intri. Am închis porțile cu ore în urmă și am trimis patrule în toată școala. Au cercetat fiecare încăpere și fiecare cameră și nu te-au găsit. Ceva nu se lega. Dacă a trimis patrule în toată școala și au cotrobăit, cum zicea el, în fiecare încăpere, atunci ar fi cotrobăit și în încăperea de la etajul trei unde m-am întâlnit cu profesorul de istorie și unde timpul a trecut rapid. Și nu am fost deranjați cât timp am fost acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trimis patrule în toată școala. Au cercetat fiecare încăpere și fiecare cameră și nu te-au găsit. Ceva nu se lega. Dacă a trimis patrule în toată școala și au cotrobăit, cum zicea el, în fiecare încăpere, atunci ar fi cotrobăit și în încăperea de la etajul trei unde m-am întâlnit cu profesorul de istorie și unde timpul a trecut rapid. Și nu am fost deranjați cât timp am fost acolo. Oare nu și-au făcut treaba bine? Au cercetat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ale sălii de mese. Intrând, am dat cu ochii de o mare de elevi. Unii din ei stăteau într-un colț, cu niște castroane în față și păreau extrem de mulțumiți cu ceea ce mâncau. Alții, majoritatea, se învârteau de ici, colo, cotrobăiau prin niște cutii din lemn de diferite dimensiuni, unele din ele semănând chiar cu cele aduse de Soliteraj. Unii, mai curioși decât ceilalți, deja scoseseră din cutii pistoale și utilaje ce păreau să nu-și aibă rostul și le învârteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
are rost să caute, așa că s-au îndreptat spre magazie. Acolo au descoperit niște compot îmbuteliat, expirat deja de vreo doi ani, niște carne înghețată, pe care Vagabonzii au savurat-o tacticos, și câteva sticle de mied. Nimic interesant! Au cotrobăit prin căminul de locuit în fiecare cameră și au găsit, în sfârșit, o hartă înghețată care se despături cu greu. Era sub un teanc de cărți de teologie din biblioteca clădirii. Își dădură seama că ceea ce căutau nu era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
staționați acolo și erau și înarmați, dar Vagabonzii veniră din urma grupului și se avântară asupra adversarilor, scurtând considerabil timpul pe care l-ar fi petrecut acolo. Căutară și aici un dispozitiv de autodistrugere, dar nu-l găseau, așa că au cotrobăit după niște explozibil pe care l-au descoperit în depozitul principal de arme. L-au fixat de partea interioară a peliculei de diamant, calculând ei că asta ar trebui să funcționeze. Setaseră conflagrația pentru o întârziere de cinci minute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de nicio lege. Acești oameni bătuți de soartă nu sunt uniți, dimpotrivă sunt Înrăiți, se dușmănesc, se privesc cu ură În loc să se ajute, Își Întind cu frenezie cele mai neașteptate capcane, sunt violenți, răi, Își smulg mâncarea din mâini, Își cotrobăie prin buzunare unul altuia, se bat și uneori se și omoară pentru un pumn de mărunțiș sau cine știe ce sticlă de băutură ori drog. Bolile șerpuiesc prin trupurile lor ofilite, și Îi pun la pământ la vârste la care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nu te-ai dus să tragi cloptele? Nu ai aprins o lumânare? -Plăcințico, ți-am spus că a dispărut. Am venit acasă și nu mai era. L-am căutat peste tot, zile În șir, am fost și la poliție, am cotrobăit prin toate cotloanele, pe calea ferată, prin mestecănișul din parcuri, prin subsoluri, prin straturile de iarbă și de flori, prin spitale, dar a fost În zadar. Mi-a rămas de la el cutia asta de tablă În care sunt câteva țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a devenit o capitală prăfuită, murdară, În care se Înjură la tot pasul vârtos, În care ești agresat de cele mai multe ori din senin, În care nimeni nu respectă pe nimeni, În care toți te privesc urât de parcă tocmai le-ai cotrobăit prin buzunare. Ce au stricat comuniștii, repară acum grăbit, fără har și incoerent, cu girul banilor, capitaliștii de tranziție. Poluarea alarmantă, și murdăria de pe străzi adaugă un plus de urâțire, acestui mare oraș pe care, se pare că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
neînduplecat al legii, cu pistolul la cingătoare, clipește amenințător din ochi Ăde fapt singurii care i se vădă, de sub cagula neagră trasă pe cap. Are o respirație șuierătoare care se aude de la câțiva metri și bate din picior cu furie. Cotrobăie cartierul de câteva zile și nopți, căutând un evadat periculos, și au dat peste un mort, și un câine care nu s-a dezlipit de trupul lui, până nu a fost lovit cu picioarele și gonit cu urlete bestiale. Legistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frig. Mascatul ridică pentru o secundă cagula și scuipă Într-o parte, cu sete. Legistul aprobă dând din cap și se urcă În dubă. Mașina se pune În mișcare, cu un scrâșnet lugubru, de motor.. Cei trei mascați rămân să cotrobăie În continuare prin măruntaiele orașului, În căutarea evadatului periculos. Norii au descoperit pe cer, o stea Împietrită și stranie, ca ochiul unui ciclop. -Sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
hibernare umplu străzile cu șpanuri murdare, suflete casante se fac zob, atingându-se din greșeală, ochi apoși, cu pojghițe înghețate, nu mai pot lumina filtra. o lasă să băltească dizgrațios și trec mai departe. anotimp al germinării ascunse, viclean ne cotrobăi în viscere, din vlaga noastră te înfrupți, pentru ca primăverii să nu-i lipsească nimic din trupul ei fragil ca un iadeș. drogați nori copii și nori bătrâni stau în palma cerului, printre degete se-aleargă. lumini prea nude ocrotesc, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
moldovene presărat... Smulși de la vetre-n miez de noapte, grămadă în vagoane pentru vite, părinții fără apă, copiii fără lapte, repartizați spre iaduri diferite în urmă, satele rămase pe mâini străine, și pe jalea lătratului de câini, în calea dușmanilor cotrobăind prin case pe când erau stăpânii lor mânați pe calea robilor... Jilava, 1956 Mamă Țară verișoarei mele, Margareta Dumitriu Locuri natale, păstrate-n suflet vii, o nesfârșit de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu lacrimi și cu sânge-ncep s-
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de drum, care cine știe unde duce? Sau, cum spune poetul: „De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le om duce toate, de e pace, de-i război”. Aproape involuntar, toți au început să cotrobăie prin fund de traistă. Când în mâna fiecăruia se găsea câte o garafă - mai plină sau mai goală - cu rachiu, căciula țurcană a vorbit din nou: ― Până om avea norocul să bem din căușul palmelor unei frumoase ca cea care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a comandat cu voce obosită: ― Înainteee, marș! După un drum ucigător de câteva ore, căpitanul a ordonat oprirea. ― Scoateți hrana rece și mâncați. Plecarea, peste un ceas... Cei de la tunul lui Dumitru s-au adunat în jurul lui. Au început să cotrobăiască prin sacii de merinde. Tot ce aveau prin saci era aproape înghețat: conservă, bidonul cu apă... Până și coaja de pâine. Doar pesmeții au scăpat de îngheț. ― Mă fraților, eu merg la domnul căpitan, să cer voie să aprindem un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în genunchi pe gresia din bucătărie. Stai să vezi ce-ți fac când o să sune Joey! —Joey n-o să sune, mi-a replicat ea cu îngâmfare. Nu mi-a cerut numărul de telefon. M-am așezat și am început să cotrobăi prin geantă, căutându-mi sticla cu Valium. Mi-am turnat trei pastile în palmă, după care m-am răzgândit și am mai adăugat două. Ce chin! îl uram pe Luke fiindcă mă sunase, fiindcă mă obligase să trec prin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-o fac. —Dă-o dracului, a șuierat Joey ridicându-se și dând un șut în canapea. După care și-a plimbat degetele făcute greblă prin păr și-a mai pocnit o dată canapeaua. Apoi, pe neașteptate, s-a apucat să cotrobăie printr-un sertar. Eu, Luke, Brigit, Shake și Gaz - mai ales Gaz - îl urmăream nerăbdători. Nimeni nu știa ce-avea Joey de gând. Era foarte supărat. Joey a găsit ce căuta. Ceva negru și strălucitor. Era un obiect prea mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost un adevărat calvar. Tresăream violent din cauza nervilor și mă tot uitam la ușă, rugându-mă ca Luke să apară. După venirea celei de-a douăzecea persoane care nu era Luke, nenorocită, m-am decis să plec. Am început să cotrobăi prin geantă în căutarea portofelului ca să plătesc apa minerală... Apoi, Luke a apărut. Intrând pe ușă. Schimbând câteva cuvinte cu cel care întâmpina clienții. I s-a spus unde eram. Iar el s-a uitat în direcția mea. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă strecor În camera mea. Am auzit de pe hol că era cineva zgomotos Înăuntru și eram sigură că Maria Își căuta ceva. ― Ce cauți aici? am urlat când am intrat. Nu dădusem peste Maria, ci peste Alex, care Îmi cotrobăia prin sertarul de la noptieră. I-am aruncat o privire otrăvită, pe care o foloseam numai cu el. Dar nu a părut să bage de seamă, căci s-a Întors și ochii lui verzi m-au fixat cu și mai multă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]