584 matches
-
pentru aparate electrice de joasă tensiune, un campion înrolat în lotul de lupte greco-romane al fabricii. Săritorul campion, după ce le face craniile amândoror procleților să le răsune a tinichea, îi răsucește unuia mâinile subțiri de hoț la spate și-i cotrobăiește după actele personale, în buzunarul secret. Tocmai atunci, printre surpăturile zonei în demolare și printre dantelăriile zidurilor crenelate haotic pe orizontul roșiatic al asfințitului de soare, începe să se reverse un val de muncitoare de la Fabrica de confecții militare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sprințare sonuri galițiene, încât icnetul agresiv al bolovanului sur, amplasat la subsuoara unui gros ram de arbore sequoia îl trezi, plonjându-l subit într-o sfioasă așteptare. După un scurt răstimp echivoc, își reveni din surprindere. Amuzat de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate de bebeluș poznaș, îl îmboldi în coastă pe puiul de linx vânăt care, cocoțat stângaci în arbore, îl fixa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu știu ce eveniment major, dovadă a cenușiului curgerii vremii atunci, cînd simți necesitatea evadării fie și În ridicol chiar față de tine Însuți. Orice. Rex era singurul care nu avea probleme existențiale și ființa În afara acestor așa-zise reguli sociale care Îți cotrobăie În destin, un simplu agent de poliție, un oarecare agent de poliție (se schimbase denumirea În „miliție”), nu mai spun despre cei „acoperiți” adică Îmbrăcați În civil, necunoscuți, aparținînd „serviciului secret”, Îți putea umbla În existență cum dorea, cu singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
individual, aici personajele sînt aduse împreună, ca la exercițiile de terapie în grup. Căutarea este la comandă. Cu toate șabloanele și sloganurile cunoscute. Cineva bate din mîini aferat și noi ne despuiem sufletele, subconștientul, îi lăsăm pe ceilalți să ne cotrobăie în intimitate. Sau o expunem de bună voie. Sperînd ca asta să ne fie de folos. Să ne elibereze. Să ne ajute să ne cunoaștem și să ne rezolvăm viața, ce mai!... Dialoguri absurde, frînturi de fraze aberante, lipsite de
Șase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Și Radu Afrim - by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8661_a_9986]
-
-i descifrez ura, și acum ea îmi oferea să reflectez la primejdia care m-ar pândi dacă mai încercam s-o ating, chiar cu intenția de a-i declara că o iubesc. Ei, ce primejdie? Îndârjită, se aplecă iar să cotrobăiască în dulap, având aerul sfidător, să încerc adică de-aici înainte să-i mai fac ceva dacă mai îmi dă mâna. Mă aplecai atunci și îmi deslănțuii furia asupra geamantanelor: le răsturnai, lovii cu picioarele în ele, împrăștiai lucrurile prin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu, îi răspunsei, dar când se va topi zăpada da, și fără să fie nevoie de o divizie de milițieni, ci de un simplu cioban, sau tăietor de lemne, sau unul din acei excursioniști cărora tocmai asta le place, să cotrobăiască prin toate cotloanele munților. Și pe urmă, te întreb și eu: accepți să..." Da, știu ce vrei să întrebi. Doamna Culala are remușcări și, zice ca, n-ar mai putea fi fericită cu mine. Probabil că tot îl mai iubea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe fata mea? Burke era încurcat. ― Păi, mă gândeam să-ți vorbesc după înfățișarea la comisie... ― După o așteptare de cincizeci și șapte de ani, nerăbdarea mea este de înțeles. (El dădu din cap, își luă geanta și o deschise. Cotrobăi un minut până să scoată câteva foi de plastohârtie.) Ea e... Burke îi citi unul din documente: ― Amanda Ripley ― McClaren. Numele soțului, presupun. În vârstă de șaptezeci de ani.... În momentul decesului, survenit în urmă cu doi ani. Nimic interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-mi umbli la șort?! Te sparg!“. Veneam acasă murdar și vânăt (fusesem băgat în poartă în ultimul meci), cu coatele julite și sângele închegat pe genunchi, pregătit să încasez binemeritata papară. Pândeam diminețile când bunica Aneta pleca la piață și cotrobăiam prin dulapul din bucătărie, în căutarea borcanelor mici și parfumate, legate cu țipla aia tăioasă pe care orice copil al comunismului și-a dorit, măcar o dată, s-o spargă. Acolo, dedesubt, clipoceau formele și culorile după care tânjeam: negru-vișiniul cireșelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca o îmbrățișare cu-o femeie murdară; pur și simplu nu puteam să merg până la capăt. Fusesem învățat să iubesc totul, măreț, nediscriminatoriu, să nu-mi fie rușine nici de tinerelul care se masturba prin trening, nici de tipul care, cotrobăindu-mi prin buzunare după bani și, negăsind decât o batistă, plecase cu ea. Țara mă suporta, îmi tolera bravada și nebuniile, deși aș fi meritat probabil să fiu împușcat (ori eu, ori ea!), fără ranchiună sau supărare. Îmi făcea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu se recunosc. Mă depășea în viteză cu bicicleta, râzând în altă parte. Îl priveam cum își vede de drum, aplecat pe cadrul cu litere albe cojite, de import: MYPYCM. Pe omul ăsta mă hotărâsem să-l spionez, să-i cotrobăi prin momentul zilnic de liniște, când se-așeza în fața calculatorului, devenind moale și vulnerabil. Era ca un homar ce năpârlește și, înainte de a-și abandona crusta, sapă un adăpost pe fundul oceanului, unde se-ascunde până i se întăresc membranele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frumos, nu vezi nici volane, nici bucle, nici decolteuri; doar luminițe multe, ca de Crăciun în desenele animate. După aia cazi într-o găleată neagră, imensă, căreia cineva i-a tăiat fundul. Mi-am scuturat hainele și-am început să cotrobăi prin casă, îndârjit de Rapotan. Am găsit imediat calculatorul: unitatea zăcea crăpată, ca o fractură de craniu. Nici monitorul nu arăta prea bine, cu ditamai cărămida trecând prin ecran. Am împins dărâmăturile cu piciorul, căutând restul. Lipseau niște chestii, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Văzusem acum un an la Mihnea, cu toată echipa, un film SF. Băieții erau morți după ele, Andrei oprea muzica și-și azvârlea căștile de pe cap, Cezar se-oprea din bâlbâială, iar Mihnea îl lăsa pe Brutus în bucătărie, să cotrobăie prin frigider. Până și Cătălin renunța la șurubelniță, împachetând-o într-o batistă și punând-o deoparte pe noptieră. Filmul se chema Dark City, un nume banal, care nu anunța mare lucru. Acolo, niște extratereștri dubioși, îmbrăcați în parpalace până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă țintuiau pe scaun, privirea încremenea, în așteptarea stingerii. Mă simțeam ca o broască înainte de disecție. Și mai era un lucru. Cine desenase harta nebună de creiere, imagini și întâmplări, unde carnea se-amesteca cu hârtia și sângele cu cerneala, cotrobăise departe, prin cotloanele cele mai adăpostite ale pământului și neuronilor. Nu numai că nu mai știam cine sunt, dar nu-mi mai găseam nici țara. Trăiam într-o Românie pierdută, cu geometrie schimbată, ca o poveste spusă de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și cu mine. Era o idee. Dacă lucrurile se legau ca până acum, atunci tot secretul Garoafelor albe și roșii stătea într-una din tinichelele gigantice ale lui Dimitriu. Nu trebuia decât să te cațeri și să te-apuci de cotrobăit. Atâta doar că noi eram la 289 kilometri de București, 2100 de Paris și 18 de Neptun. Acolo ne aștepta balul scriitorilor-avocați (sau ce-or fi fost). Unde să alergi mai întâi? Pe la unu noaptea, lumea s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau de unde: cocul? mâneca halatului? cutia cu mărunțiș de pe tejghea? Planurile colective erau alimentate și de zvonul că Leana ne-ar fi îndrăgit în mod egal, așa cum cereau normele echității socialiste. Cezar susținea că o și-auzise odată spunând, în timp ce cotrobăia după o ladă de covrigi: „Ce v-aș mai fute eu pe toți...“, dar nimeni nu-l lua foarte-n serios, fie din cauza behăielii, fie pentru că nu se mai aduceau covrigi la colț de ani de zile (asta o știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i responsabilitățile. O controlam în modul cel mai sever, forțând-o să părăsească tejgheaua și să treacă în spate, în depozit. Acolo, tăiam sacii și citeam împreună scrisorile care se revărsau pe ciment. Deschideam coletele, rupeam sforile pachetelor recomandate și cotrobăiam printre dosarele cu evidența pensiilor. Verificam mandatele cu grijă, unul câte unul; căutam să depistez eventualele falsuri, scoțând cu-o pensetă firul de-argint din hârtiile de 500 și 1000 de lei. Nimic nu părea în neregulă. La sfârșit, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de box unde se-nfruntau mii de oameni, bărbați și femei lovind cu bâte și cuțite, zdrobindu-și oasele cu plumbi și potcoave ascunse-n mănuși, crăcănați peste mormanele de nămeți și scaune rupte. Aș fi putut să mă trezesc. Cotrobăind nițel prin culise, mi-aș fi descoperit biografia invadată de turma de prieteni ai Adinei, etern dispuși să recomande păstrarea purității rurale și sexuale a familiei Gheorghe. I-aș fi văzut pe toți la treabă, sugerându-i iubitei mele că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bibliograf anonim în foile dosarului meu existențial) fără să-i cer acordul, îmi amintea de copilărie, de zilele bune. Scotoceam prin poșeta maică-mii ca hoțul nevăzut din „Maiorescu“; mișcam degetele printre rujuri, chei și oglinjoare, în căutarea dropsurilor chinezești. Cotrobăiam prin sertarele scrinului din dormitor (semăna cu un automobil de epocă), în care, dacă m-aș fi culcat pe-o rână, aș fi încăput ca pe banchetă printre prosoape și fețe de pernă. Chiar sub cearșafuri, dădusem pe la șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-l dezorienteze. Îmi mai plăcea și cuvântul Schlagobers, suna a nume de împărat și-aș fi pus pariu că japonezul nu putea să-l pronunțe. „Ce faceți, cât mă-ntâlnesc eu cu omul meu?“, am încercat din nou. Maria cotrobăia cu lingurița prin trei feluri de marmelade dietetice, iar Mihnea sorbea din ceai, cu privirea în altă parte. „Vorbesc singur?“ „Mihnea, eu mă duc la cumpărături.“, a anunțat Maria. „Pe la două sunt înapoi.“ „OK. Ne vedem aici.“ „Tu ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maria. Și nu le-aș fi dat prea multă importanță, dacă n-aș fi descoperit un detaliu în cartea tipului cu istoria asigurărilor de viață.“ „Aia din 1936...“, a precizat Maria. „Da, aia. Un detaliu care m-a făcut să cotrobăi pe Net și să găsesc mai multe despre autor: prieteni, vizite, preferințe muzicale, artiști pe care-i frecventa.“ „Mai exact...“ „Mai exact, am ajuns de la o trimitere de subsol la un vraf de corespondență. Ghiciți cu cine era prieten T.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am văzut! strigă tânărul, fără să asculte. Închipuiți-vă că pe acest înger, pe această fată, acum orfană, verișoara mea, deci pe propria lui fiică o bănuiește, caută în fiecare noapte iubiți la ea în cameră! Vine aici pe furiș, cotrobăiește și pe sub canapeaua mea. S-a smintit de-atâtea suspiciuni; în fiecare ungher i se năzăresc hoți. Noaptea întreagă, sare mereu din pat, se uită la ferestre, ca să vadă dacă-s bine zăvorâte, ba încearcă ușa, ba se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
est moi“, în cazul lui Flaubert, dar asta-i altă poveste), prin referințe livrești, prin scene teribile și mai ales prin capitole precum cel din Miraflores de un rafinament absolut ieșit din comun. Llosa își arată dorința lui de a cotrobăi cu ochi de critic literar în extremele „educațiilor sentimentale“. Fata rea, nina mala, bad girl, mantisa religiosa (călugărița, cea care își devorează masculul după împerechere) sau cum vrem să-i spunem are un sfârșit tragic. Moare de cancer, nu înainte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
est moi“, în cazul lui Flaubert, dar asta-i altă poveste), prin referințe livrești, prin scene teribile și mai ales prin capitole precum cel din Miraflores de un rafinament absolut ieșit din comun. Llosa își arată dorința lui de a cotrobăi cu ochi de critic literar în extremele „educațiilor sentimentale“. Fata rea, nina mala, bad girl, mantisa religiosa (călugărița, cea care își devorează masculul după împerechere) sau cum vrem să-i spunem are un sfârșit tragic. Moare de cancer, nu înainte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
îngerul emisar, cel care duce tolba cu rugăciunile culese de la oameni, îi arată niște poze cu îngerițe în pielea goală la duș, după care îl amenință cu excluderea din paradis. Nefericitul cedează atunci șantajului și îl lasă pe Drac să cotrobăie în tolbă, bucuros, cu pana de scris pregătită să modifice textele petițiilor. Astfel, din subsemnatul Vasile, domiciliat în... ., comuna... , rog aprobarea de sănătate, înțelegere cu fimeia și cu vecinii și ploaie ca să crească popușoiul, amin, semnătura și data, scrisoarea devine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
pe sărmanul Oreste -, Soarta noastră, care a părut poate mai mult ca niciodată absurdă, brutală, neumană. Iar ca să-i găsim o pereche, una la fel de dușmană și absurd-capricioasă față de indivizii care o populează un timp, un secol, va trebui poate să cotrobăim prin peripețiile și absurdul Evului Mediu timpuriu european!... Vorbeam mai sus de „simetriile” unor acte existențiale; doar prin acest act, proces, fenomen al simetriei, putem Înțelege nu numai fenomenele naturale, dar și ceea ce ne „șoptește”, uneori cu Încăpățânare, istoria și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]