698 matches
-
rămânând statui vii. Eu am fost blestemată de un vrăjitor rău, dar voi m-ați salvat, așa că vă dăruiesc o candelă de argint. Când veți fi la liman, să bateți o dată și veți avea tot ceea ce vă doriți! Mulțumim, bună Crăiasă! rostiră oamenii, încercând să-și dezmorțească trupurile înțepenite. Fata pieri într-o clipă, parcă luată de unduirea răcoroasă a pârâului. Iute, călătorii își strânseră lucrurile și plecară, înfundându-se în întunecimea tainică a pădurii. Merseră ei ce merseră și, deodată
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o găsească pe Baba Iarna! Apăi, multă cale-i până la Peștera Uitării! Dar n-o veți vedea, căci peștera este ferecată. Ne or ajuta Sfântul Gheorghe și bunul Dumnezeu! se rugă Vasilică. Unde mai pui, că și Sfarmă Piatră și Crăiasa ne-au promis ajutor, rosti, cu însuflețire, Ionică. Sfarmă Piatră și Crăiasa v-au promis ajutor? Atunci se cade să vă ajut și eu, Craiul Regatului de Mărgean, ca frate bun ce le sunt, spuse hotărât uriașul cal și îi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Dar n-o veți vedea, căci peștera este ferecată. Ne or ajuta Sfântul Gheorghe și bunul Dumnezeu! se rugă Vasilică. Unde mai pui, că și Sfarmă Piatră și Crăiasa ne-au promis ajutor, rosti, cu însuflețire, Ionică. Sfarmă Piatră și Crăiasa v-au promis ajutor? Atunci se cade să vă ajut și eu, Craiul Regatului de Mărgean, ca frate bun ce le sunt, spuse hotărât uriașul cal și îi puse pe șaua strălucitoare, se înălță peste pădurea deasă și, ca-ntr
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dar apoi întunericul peșterii îl înghiți cu totul. Degeaba încercă să aprindă amnarul, scăpărările îl duceau la marginea unor hăuri sau, mai rău, proiectau duhuri rele pe pereții întunecați și reci ai peșterii. Atunci, își aminti de candela fermecată a Crăiesei, bătu o dată din palme și, în măinile lui, străluci o candelă de argint, care lumina întreaga peșteră. Mulțumind, în gând, Crăiesei, bătrânul își târâ trupul amorțit de ani și de frigul pătrunzător al grotei, șerpuind pe poteca întortocheată a peșterii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai rău, proiectau duhuri rele pe pereții întunecați și reci ai peșterii. Atunci, își aminti de candela fermecată a Crăiesei, bătu o dată din palme și, în măinile lui, străluci o candelă de argint, care lumina întreaga peșteră. Mulțumind, în gând, Crăiesei, bătrânul își târâ trupul amorțit de ani și de frigul pătrunzător al grotei, șerpuind pe poteca întortocheată a peșterii. Ajunse la o ușă, o deschise și văzu o bătrână vestejită, flămândă, legată cu lanțuri de mâini și de picioare. Când
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
răsuflarea de gheață a Babei, rostuindu-și, apoi, traiul, bărbații tăind copaci, femeile torcând și împletind haine groase de lână, iar copiii bucurându-se de jocurile Iernii. Și, uite-așa, a rămas iarna stăpână pe acele meleaguri, până când Sfarmă Piatră, Crăiasa și Craiul au luat-o și au închis o în peștera Uitării. Dar, totdeauna, s-au găsit prin acele locuri câțiva voinici, care au adus-o înapoi, bucurând copiii și înveselind casele gospodarilor dornici de petrecere. Nici Baba Iarnă n-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
îmbucat aseară! Eu sunt Starostele! Am venit să-mi asculți ruga, să-mi dai un moștenitor, o ființă care să sămi aline anii bătrâneții, se tânguia bătrânul. Puterea nu vine de la mine, trebuie să mergi să vorbești cu sora mea, Crăiasa Pădurii. Ea va putea să -ți desfacă legământul, spuse Uriașul și plecă spre marginea codrului, unde zărise o turmă de mistreți, care căutau, grohăind, jirul stejarilor proaspăt înroșiți. Bătrânul se îndreptă spre miazăzi, merse cale de două zile și două
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
atinse tâmplele ninse de trecerea anotimpurilor. O preafrumoasă făptură se uita la bătrânul obosit: De ce-ai bătut atâta drum, Staroste? Am căutat să ascult poruncile date, dar durerea inimii nu mi-a dat pace! Legământul trebuia respectat! porunci slăvita Crăiasă. Vei pleca acasă, iar, peste nouă luni ți se va naște pruncul dorit. Mulțumesc, bună Crăiasă! chiui bătrânul de bucurie și, pe loc o porni spre casa de la poalele codrului. Merse ce merse și un viscol se porni din dreapta Țîului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ai bătut atâta drum, Staroste? Am căutat să ascult poruncile date, dar durerea inimii nu mi-a dat pace! Legământul trebuia respectat! porunci slăvita Crăiasă. Vei pleca acasă, iar, peste nouă luni ți se va naște pruncul dorit. Mulțumesc, bună Crăiasă! chiui bătrânul de bucurie și, pe loc o porni spre casa de la poalele codrului. Merse ce merse și un viscol se porni din dreapta Țîului. Zăpada acoperi toată întinderea pământului. Fulgii mari îl împiedicau să înainteze, iar potecile erau pierdute. Văzu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
brăzdați de trecerea anilor. Visul i s-a împlinit! Avea un băiat și o fată! Amândoi erau frumoși ca pruncii de-mpărați. Bucuria dură doar câteva clipe. Trei făpturi se desprinseră din adâncimea codrului: Regina Regatului Luminii, Uriașul Fiarelor și Crăiasa Pădurii. Ca-ntr-o horă îi cuprinse pe cei doi bătrâni și pe nevinovatele odrasle. Dansul nu dură mult și totul se învălui într-o pâclă deasă, străbătută doar de sulița cea mare a Soarelui. Toți dispărură, parcă luați de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Mara Era o noapte de iarnă splendidă. Stăteam la fereastră și priveam cum fulgii dansau prin aerul înghețat. Fluturi de argint se așterneau pe geam și mă îmbiau să ies afară, dar era târziu. Deodată am zărit-o chiar pe Crăiasa Zăpezii. Avea o rochie alba, împodobită cu diamante care-ți luau ochii, în picioare avea niște balerini de cleștar și pe cap purta o coroană de gheață. Am deschis repede geamul și ea m-a întrebat: — Vrei să vii cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de doi ursi polari, cu blana pufoasă și albă ca spuma laptelui. Niște oameni de gheață ne-au condus până la palat. Eram uluită! Era un palat cu totul de cleștar, cu turnuri înalte, împodobit cu diamante asemeni celor de pe rochia crăiesei. Îmi era frig și abia așteptam să intru înăuntru. Am uitat să te întreb, cum te cheamă? — Mă numesc Mara. Și am vrut așa de mult să te reîntâlnesc! — Da, îmi amintesc ne-am mai întâlnit și acum cinci ani
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
început să cânte. Și deodată s-a întâmpat o minune. Sunetele magice ale fluierului au făcut ca renii să apară la casa bătrânului. Acesta a vorbit ceva pe limba lor cu renii. Astfel, am aflat că ei fuseseră răpiți de Crăiasa Întunericului ce voia să distrugă Ținutul Zăpezilor. I-am mulțumit bătrânului care m-a ajutat apoi să aduc întreaga herghelie în siguranță la palatul de cleștar. De bucurie, Crăiasa Zăpezii a dat o mare petrecere. Când să-mi încep și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
lor cu renii. Astfel, am aflat că ei fuseseră răpiți de Crăiasa Întunericului ce voia să distrugă Ținutul Zăpezilor. I-am mulțumit bătrânului care m-a ajutat apoi să aduc întreaga herghelie în siguranță la palatul de cleștar. De bucurie, Crăiasa Zăpezii a dat o mare petrecere. Când să-mi încep și eu dansul cu unul dintre cavalerii simpatici adunați la palat, am auzit vocea tatei care m-a smuls din visare. Păcat... Școala noastră Ilinca Luca Eu învăț la Colegiul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de câtă vreme. A cam Înghețat ca piatra. O vreme ca asta Își face de cap bine de tot cu rigor mortis. — Cauza decesului? Doctorul Își șterse mâinile de interiorul jachetei sale plușate. — Va trebui să primiți o confirmare de la Crăiasa Zăpezii, dar mie mi se pare că e vorba de strangulare prin legare. — La fel ca data trecută, oftă Insch și scăzu vocea astfel Încât copiii care nu erau morți să nu-l poată auzi. Vreun semn de agresiune sexuală? Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
abia intri și lumina electrică se stinge. Pană de curent. Îndreptat spre flacăra galbenă a lămpii de gaz, prin diascop, vizionezi diafilmul Peștișorul de aur de Pușkin. Cu moșul și baba. Și baba nesătulă care vrea să fie a mărilor crăiasă. Afară, iarna albastră Își face de cap. Ești fericit. Dimineața, albul primei zăpezi va ascunde orice umbră de albastru. Doar teracota fierbinte a camerei are plăcile albastre. Rămâne stins În urmă miracolul unei seri de ajun. A anului 1958. Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la Bellu cotoroanța, și-a făcut cavou amărâta”. „Nu permit. Nu permit nimănui. Nu permit sub nici o formă, nu permit! Și eu și ea, Ecaterina, așa o chema, Ecaterina, am suferit toată viața! Ecaterina era o doamnă, o prințesă, o crăiasă, da, domnule, și copiii strigau, Ecaterino, vedea-te-aș moartă cu dric la poartă și cai mascați! Caii nesătulului ăla de Țăpăligă. Că nu murea bine omul, că se și Înființa. Două zeci și cinci de lei până la Bălăneanu, cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui Pătru de când Îi Însurat, sau ce și-ar putea aduce aminte: Johanes sasu’ tot mere la beserică și se uită la chipul lu’ moșu-su. Moșu lu moșu lu’ Johanes o fost Helmuth mutu’ care o furat-o pe crăiasa Ruzi din Cetatea Chezarocrăiască a Szegheșvarului. Dar pentru aia l-or prins și l-or băgat la temniță, și-or murit. Pătru-i pretin cu Johanes că-i om bun. L-o ajutat pe Pătru În toate cele. Să care sacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
stâncile din apa puțin adâncă de lângă cherhana, pentru ca să-și Încaseze asigurarea pe vechitura lui plutitoare. Dar pentru Petru Evanghelia nu era o epavă, pentru el era o corabie, Întruchiparea unei posibile plecări spre țărmuri necunoscute. Era ca un soi de crăiasă a mărilor, venită să se odihnească lângă un țărm solitar. Nu, nu fusese niciodată fericit la mare, marea Îl Întrista cu desăvârșire. Singura bucurie era nemărginirea care i se deschidea În fața ochilor și neputința de a descifra dacă În fumuriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
etaje se prăbușiseră. Apoi, surprinzător, un teatru care funcționa. Și pentru că pe mama teatrul o atrăsese dintotdeauna, indiferent dacă se juca o operă, o operetă sau o dramă - cu ea am văzut, copil fiind, la Teatrul de Stat din Danzig Crăiasa zăpezii -, seara am văzut o piesă de Strindberg, Tatăl, cu Hermann Speelmans în rolul principal. Când a căzut cortina, ea plângea. De rudele pe care le-am vizitat nu-mi aduc aminte, dar călătoria cu trenul dus și-ntors mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sunt: Alegoria este figura de stil alcătuită dintr-o înșiruire de metafore, personificări, comparații, formând o imagine unitară prin care poetul sugerează noțiuni abstracte, prin intermediul faptelor și lucrurilor. Exemplu: "Să le spui curat Că m-am însurat C-o mândră crăiasă A lumii mireasă. ” (Miorița ) Aliterația constă în repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din rădăcina cuvintelor, cu efect eufonic, imitativ ori expresiv. Exemplu: "Vîjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie Urlă câmpul și de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Intervențiile unor sfătuitori, ale unor elemente cu puteri magice (blestemul, vrăjile și descântecele) ori chiar păcatele Înfăptuite de părinți În existența lor, participă la proiectarea unui copil. În basmul Viteazul cu mâna de aur apare o situație excepțională. Craiul și crăiasa, după ani lungi de așteptare Începură să-și jelească feciorii. Într-o zi de sărbătoare Împărăteasa merge la biserică unde se roagă; mărturisindu-i istoria cu cei doi 34 feciori care nu s-au mai Întors, popa Îi spune: Din
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
inițial, ci imprimă și o notă de regret, de neputință. Doi feciori frumoși de crai vrură să-și Încerce și ei norocul, pentru că Împăratul făgăduise jumătate din Împărăție și pe fiică-sa de nevastă celui care o va aduce acasă. Crăiasa naște un fecior cu mână de aur (Cât creșteau alți copii Într-un an, el creștea Într-o lună), care Întreabă părinții unde-i sunt frații. Cum află, Își alege un cal cu care ajunge la o vale semănată cu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Și când a mers acolo de i-a dus bucatele miresei să mănânce i-a mirosit bucatele a busuioc. Și, cum a văzut că miroase a busuioc, i-a dat În gând că-i el. În același sens, În basmul Crăiasa zânelor, un Împărat, ducânduse la război, le interzice feciorilor săi să deschidă cu o cheie ruginită chiliuța de la miazăzi, argumentând: bine nu va fi. Ei deschid ușa și zăresc o icoană Întoarsă cu fața la perete pe care era pictat un chip
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
și Începe să mbătrânească. Locuiește În Împărăția zânelor, unde nu moare nimeni; oamenii pământeni Însă, care ajung acolo, nu se mai Întorc; zânele Îi prefac În dobitoace ori În stane de piatră. Cei care au Îndrăznit s-o pețească pe crăiasa zânelor au fost fermecați de către zâne, deoarece, dacă s-ar mărit, atunci Împărăția lor se va stinge, căci e ursită de Dumnezeu atâta să trăiască, până vor fi toate fete fecioare, și, călcând numai una cuvântul ursitoarei, Împărăția să se
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]