3,263 matches
-
pe-o parte. Mă analizează din poziția prea-drept, prea-dreaptă. Nu mă simt prea grozav cînd îmi aranjează/ corijează din ochi maxilarul. Cînd brațul întins înainte încearcă să-mi șteargă o cută din colțul gurii. N-o poate șterge. Mai bine crăp decît să mă victimizez ori să mă las compătimită de Rusalin: Puțin îmi pasă de compasiunea față de ridurile mele. Și nu mă mai picta atîta. Asta am venit să-ți cer. Nu ți-a trecut prin cap că mă tratezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dumnezeu-Popescu și alți dumnezei de roșu, convenea. Ce încăpea în el, umflat ca un cauciuc de tir cum era? Păi citate din "Scînteia", mult Gherea, toate "temele majore" trasate de PCR, o baghetă de șuncă și o palincă pînă se crăpa de zece, orice număr de telefon util, "reconsiderările" de scriitori, ciorbe de burtă, dicționare de idei literare, Eugen Simion tot, neologisme prost-plasate, nenumărate cești TAPL cu cafea, interviuri cu întrebarea " Ce aveți pe șantier", de parcă scriitorii ar fi fost mecanici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
foarte târziu dimineața și nu iese din casă înainte de amiază, după care revine doar la asfințit pentru o partidă de șah cu Priculiciul. Zâna Zorilor, Eos după strămoașa sa elină, iese în fiecare dimineață înainte de arătarea soarelui, doar ce se crapă de ziuă, cu o crenguță de liliac sau de alte plante mirositoare. Oricine e atins de crenguța ei, se spune că întinerește cu un an. Condiția este să te scoli foarte devreme, să fii primul care i-a ieșit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în volbura râului, căci oglinda nu e sensibilă la metamorfozele mele. A strigat către prietenul lui și mi-a apucat mâinile strâns la spate: E o Aspidă! S-o legăm și s-o lăsăm să se usuce la soare, până crapă! Și-au sfâșiat hainele și m-au legat cu ele de un ciot de copac, apoi au luat-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare ale amiezii. M-a dezlegat un pescar, ce s-a oprit la sfârșitul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un cadou. Dintr-o dată, hainele lui strident de roșii au început să se crape la spate și două aripi uriașe și albe și-au făcut loc, crescând către exterior. Și-au crescut atât de mari, că obturau toată priveliștea și am putut să-l văd numai pe el cum se ridica la cer ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putea să însemne fie victorie, fie deznădejde, un scâncet înfundat (de băiat, după insistența monotonă în aceeași octavă), o tentativă de cântec al unui greier anchilozat într-o noapte de vară, epopeea înflăcăratei iubiri dar numai sfârșitul, după miros -, tăcerea crăpând de ciudă în lacrima unui sfânt obscur, pictat naiv pe o felie de fag, într-un roșu cândva agresiv, devenit plictisit, mirosul de pâine caldă rămas într-un fagure părăsit sub streașină, amețeala fără cuvinte și caruselul cu cuvinte disperate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din creștetul lor, încât și cerul avea căuș deasupra. Infinitul se mula, ca o pânză de tul, peste stâncile sferice bine șlefuite, bine prinse cu mortar, alcătuit dintr-un ciment și o apă necunoscută, dintr-un nisip necunoscut, nu se crăpa niciodată gulerul gri care le sprijineau, ploaia nu-l spăla, soarele nu-l usca, unghiile-i nu-l puteau scrijeli, mâinile ei nu le puteau răsturna. Fără-ndoială, erau paznicii din Hadesul lui Homer. Meduze pe capul cărora șerpuiau dârele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spion român printre românii deportați în '42 în mama lor, Rusia, unde, ca să reziste frigului, mânca usturoi, era încărcat prin toate buzunarele și căptușelile cu chibrituri, avea untură în bășici de porc, unguent pentru piele la -78o când și cerul crăpa de ger și stelele cădeau bucăți de-a valma. F ocul își ridică limbile verzi, întâi prelingându-se timide pe pământ ca apoi, copilăroase și zburdalnice, să se ridice observând și încercând să înțeleagă Lumea. Și Lumea nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fragilele ființe în mijlocul lor se izbeau de ziduri, se încâlceau printre copaci și semnele de circulație, furioase nu atât pe apropiatul lor sfârșit de stagiune, cât pe neciopliții aceia înnebuniți de iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ziduri, se încâlceau printre copaci și semnele de circulație, furioase nu atât pe apropiatul lor sfârșit de stagiune, cât pe neciopliții aceia înnebuniți de iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și dispărând, fără să facă niciun val, în adâncuri. Nu se mai știe dacă era joi. Putea la fel de bine să fie luni sau toamnă. Cu siguranță însă trebuie să fi fost iarnă, pentru că se prăbușeau nori înghețați și brăilenilor le crăpau ochii de atâta întins de zare netedă și una cu cerul mohorât. Parcă era mai bine atunci când ți se oprea privirea în grâu! spuse paznicul de sector al câmpiilor dintre Mogador și Albina. Colegul de la Baldovinești îi răspunse prin stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
te duci la gimnaziu, nu știi ce se va întâmpla cu tulburătoarea mutare a ghiveciului de flori. Încerci secrete mai dificile, adică mai absurde. Pe furiș, fixezi în clasă cu pioneze fotografia unei femei goale. Și de data asta, ai crăpa mai degrabă decât să te declari vinovat de un asemenea act de bravură, etc. Îți dai seama că ești format în ziua în care secretul nu mai este artificial. În ziua în care știi că o să ai necazuri mari dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
eu l-am ucis? Imposibil. Olaf nu avea nicio urmă de violență. Dar puteau crede că l-am otrăvit. În lipsa autopsiei, această ipoteză era mai credibilă decât acea aberație a hazardului, un tip de treizeci și nouă de ani care crapă fără motiv în apartamentul unui necunoscut. Îmi venea să-mi urlu nevinovăția. Dar dacă așa se petrecuseră lucrurile, de ce nu o informase Georges pe Sigrid de moartea soțului ei? Trebuia să existe o altă explicație. Încercai să-mi imaginez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Cîlțiu, simte nevoia să specifice, un disident român, critic fățiș al dictaturii Piticului care a spus (mințit) că a fost închis timp de 21 de ani înainte de a izbuti s-o șteargă în America în 1985. Cîtă neobrăzare, să-ți crape obrazul, dom’ Colonel, uite cum fac popicii noștri turnători de meserie pe nevinovații, pe oprimații, pe năpăstuiții sorții, nu e asta culmea nerușinării? După serviciul religios, vreo 40 de persoane, asta însemnînd două-trei familii prietene, s-au strîns în fața Ambasadei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se ridică de la celelalte mese. Nu vă mai gîndiți la prostiile alea, încearcă Gulie să-l potolească, de ce nu înțelegeți că nimeni n-a trădat pe nimeni, că pur și simplu așa a fost să fie? Unde dai și unde crapă, zice Roja, auzind tot mai multe voci în jurul său. O să scăpați pînă la urmă de ele, îl încurajează Gulie. Și dacă o să fie așa? îmi garantați că în ce vă privește nu v-ați gîndit să trădați nici unul dintre voi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi în ce direcție au apucat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu l-a Împuns măcar, dar bunica Ileana i-a dat cu o jordie de cheltuială, cu vârf și-ndesat! Bunicul Ghiorghi a zis cu un glas de mare șef al familiei: Ămâia mătii, Vizanti, te-ai făcut rău de crapă chelea pe tine! Lasă-l Ileanî, gata! Și pe când bunica Ileana bucătărea În chiler, bunicul Ghiorghi fura o bucată generoasă de mămăligă rece și o dădea pe ascuns lui Vizanti, spunându-i prietenește: Bravo, Vizanti, iar i-ai Înroșit botu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe ascuns și nu ca pe o fată cinstită, cu pețit, cu nuntă, etc. Ce vor spune părinții lui Victor, oare cum și când o va accepta copilul ăsta cu obrajii trandafirii? Ei, dar toate fetele din Sauca or să crape că am să am un bărbat frumos tare! Va nu putea crede că va avea o așa mamă! Dimineață, lucrurile s-au precipitat, au fost priviri chiorâșe, Îndoieli, vorbe grele, dar În final Victor sa impus: Are ceva zestre? Dar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de la frică, mirare și până la, În final, ...ămâia mătii Ioani! c-am să-ți ard câteva palme de-o să auzi câinii În Giurgiu!” Băiatul s-a gândit un pic și și-a amintit de scula cu care bunicul Însemna oalele crăpate pentru a fi reparate, un ciob de oală ascuțit la un capăt, pe care-l aduse din tindă direct pe pat și pe fundul unei străchini aflate În plin proces de uscare a Încercat să deseneze cele două litere. Nemulțumit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
De fapt, Anca Pedvisocar o socotește pe Anca Pedvis decedată. N-o plânge, dar undeva, în adânc, se simte amputată, deposedată de o substanțială parte de suflet și identitate. Apoi, într-o noapte a anului 1992, calota de gheață se crapă, bucăți întregi se desprind și, de dedesubt, poezia țâșnește ca un jet de țiței. Jetul e amestecat cu noroi, cu moloz, cu oase și cataroaie. Dar e țiței“ etc. Tot acest ceremonial al eroizării creației nu este susținut de versurile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ce împărți. Autorul este, de altfel, un maestru al desfigurării zicalelor, prin folosirea lor inadecvată. Iată încă un exemplu: „O nouă alianță au făcut / Cu un partid puternic, de temut, / Și astfel de o grijă scapă; / « Unde dai și unde crapă...»“ Dă și fugi, dar unde?) Unde dai și unde crapă se referă, de fapt, atunci când zicala este folosită corect, la situații de cu totul alt gen (este vorba, de regulă, de acțiuni care au un efect neașteptat). Expresia se potrivește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
zicalelor, prin folosirea lor inadecvată. Iată încă un exemplu: „O nouă alianță au făcut / Cu un partid puternic, de temut, / Și astfel de o grijă scapă; / « Unde dai și unde crapă...»“ Dă și fugi, dar unde?) Unde dai și unde crapă se referă, de fapt, atunci când zicala este folosită corect, la situații de cu totul alt gen (este vorba, de regulă, de acțiuni care au un efect neașteptat). Expresia se potrivește ca nuca-n perete cu inițiativa nu se știe cui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dacă... cutremure, inundații, războaie, bombe atomice și alte chestii oribile? Dacă mă caută dom' președinte, dom' prim ministru și eu... Deschid blestematul ăla mic și-i spun că-l urăsc. Nu peste mult timp sună de credeam că acu, acu crapă. Da, răspund înțepat. L-ai avut închis? Te caut de un car de vreme. Și de ce mă cauți, mă rog? Vreau să trec pe la tine. Treci. Cînd? Cînd vrei. Pe la ora nouă? Da, oricînd. Nu mai am voință. Pe la zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
necitite. Uită-te că diavolul ăsta mic, nici dacă este singur nu se liniștește. L-aș buși cu mare drag de un perete, dar dacă... războiul, cutremurul, inundațiile, dom' președinte, dom' prim ministru și atîtor alți domni și nedomni le crapă măseaua după mine?! Mare pacoste ești pe capul meu, monstrule! Plimbări liniștite Duminica trecută mi-am luat bastonul și m-am aventurat pe străduțele înguste și în formare din cartierul Galata. De fiecare dată cînd mă decid să ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bine la față. S-a repezit la Gheorghe cu ironie: Pedestru, ai? Eu am venit ca boieru'. Cît ai dat? încearcă Gheorghe o contralovitură. Nimic. Mi-au dat și o sticlă cu vin de Cotnari. Acolo lucreză amîndoi. Vreo poșircă. Crăpi de ciudă, nu? Află că este Grasă de Cotnari, o duc babii. Gheorghe socotește cît efort a făcut din cauză că a fost un prost. De amar, se pune pe băut și îl contrează răutăcios pe Ilie. Ești cam țîfnos, rîde Ilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]