747 matches
-
O podidesc lacrimile cînd vede sacrilegiul? Categoric, se abține. Poate că am putea-o ghici acum, cînd știm despre ce e vorba, În postura melcului retras cu discreție, cu toate regretele sale, În cochilia unui haiku. Covata crăpată sub streașinăcovata crăpată plină cu soare Iulian Dămăcuș 4-6-5, schema silabică neglijată compromițător sau luată-n răspăr? Dar poți vorbi oare cu suficientă credibilitate de o covată crăpată cu manșetele scrobite și Încheiat la toți nasturii? Mai degrabă trebuie să o faci condus
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care se potrivesc mai curînd spiritului, precum austeritatea și Învoirea cu efemeritatea și precaritatea celor ce sînt. Rafinamentul caracteristic acestei valori, este tocmai această ciudată Întrepătrundere a contrastelor, această topire Într-un singur aliaj a imperfecțiunii și a delicateții. Covata crăpată nu se pune pe sine În valoare, nu și afirmă ostentativ vreunul din atribute. În umilința și discreția ei, ea se oferă doar, prin oglinda picului de apă scursă de pe streașină, pe care Încă Îl mai poate păstra, celebrării soarelui
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Scena-n sine este ancestrală: existența permanentă sub streașină, recurgînd la recipiente uzate și hîrbuite, dezafectate de la utilitățile lor primare, a cîtorva captări de apă din resursele cerești este un obicei care face farmecul vechii gospodării țărănești. Și, așa imperfectă, crăpată și paradită, covata e integrată armonic În micul univers cvasiperfect al econimiei sătești care, iată, Înglobează prin intermediul ei și soarele. Covata, cu minimă utilitate practică acum, este plină de rosturi cosmice: cît nu pierde toată apa prin crăpături, ea păstrează
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
urgiei. Cuvîntul imprimat sugerează o pecete durabilă, urme Întipărite poate pe veci. Dar imprimarea pe chimonouri indică un transfer benefic al năpastei și o posibilă degajare a chipurilor, a sufletelor, a spiritului. Două poeme capătul lumiiîn calea unei furnici pământul crăpat Genovel-Florentin Frățilă Dincolo de orice considerent alegoric despre calamitatea care a crăpat pămîntul, poemul are un ton ironic care subminează ideea panicardă de apocalipsă (reiterată zilnic În porții digerabile) la tv. Sigur că există sugestia unei secete severe care a produs
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
toate bine, cum este, de exemplu, cursa de șoareci, cu slănina salvată în ea, una cheie de la armoal sau poate de la alt obiect, trei oale de bucătărie în bună stare și una de noapte pentru gătit [...] una bilă table, puțin crăpată, dar se poate repara înlocuindu-se cu alta"214. Chiar mai aproape de umorul negru din caragialescul C.F.R. Raport.... este nota informativă prin care vierul Costică Dură îi prezintă stăpânei șirul de nenoriociri abătute asupra moșiei, cu o seninătate care sfidează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu vise, plăcere și greață, O mostră de moarte, o mostră de viață, Un strop de durere, un gram de coșmar. Îți spun că vom fi, climateric, atinși De veri iluzorii sau ierni disperate, De toamne cu viscol, prin geamuri crăpate, De tragica soartă a celor învinși. Vom lua de la pol sentiment boreal, Închiși ca-n clepsidră în patima noastră, Vom scrie pe suflet cu gheață albastră, Sub cerul ascuns de potopul letal. Din nou îți voi spune că plec spre
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mărci pe săptămână, care se presupunea că acopereau partea mea de contribuții la orice nouă schemă aducătoare de bani născocită de DAF, Frontul Muncitoresc German. Am Înjurat lipsa de viteză a liftului, când am zărit ușa lui Gruber doar ușor crăpată, atât cât să permită feței lui de macrou piperat să tragă cu ochiul pe coridor. — A, Herr Gunther, dumneavoastră erați, zise el ieșind din birou. Se apropie Încet de mine, ca un crab care trebuie să se descurce cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
zdup, pentru Început. Dacă era să nu stau În banca mea cât de cât, m-ar fi expediat Într-un lagăr mai repede decât Își dă chiloții jos o tipă din spectacolele de Kit-Kat. Șuierând ca un armoniu cu burduful crăpat, Weizmann rânji și-mi Înapoie fotografia spunând: — Amsterdam ar fi locul cel mai potrivit pentru a-l vinde. Asta dacă poți să-l scoți din Germania. Vameșii germani sunt coșmarul oricărui contrabandist. Nu că n-ar fi destui oameni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
exercitam pe străzile galbene și prăfuite ale Bucureștiului, în cartierele lui vechi, necunoscute de mine până atunci. Umblam toată ziua, recitind versuri în gura mare, oripilând trecătorii cu ochii mei halucinați, cu fața mea palidă și asimetrică, având peste buzele crăpate și mușcate un puf de mustață. Căutam case foarte vechi, galbene, cu de-corațiuni prostești și solemne, sau blocuri bizare, înguste ca o lamă de brici, aruncîndu-și umbra ca de gnomon peste piațete singuratice. Uneori intram în aceste blocuri enigmatice, pătrundeam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
clipă pentru ca apoi să se destrame ușor, ca un nor pe cer. Urcam scara înghiocată de ciment zgrunțuros, plin de licheni galbeni, până la etaj, unde se afla culoarul cu dormitoarele băieților. De aici, pe o scară mai îngustă de lemn crăpat, dat cu petrosin, urcam la doi, privind 67 din când în când propriul meu chip palid în ferestrele rotunde, lucios-întunecate, din peretele curb în care se încastrau marginile treptelor, perete vopsit în ulei vernil, cu dungă cafenie. O ciudată oblicitate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ceai? Lisa dădu din cap în semn că nu. Kathy a pregătit oricum ceaiul. Un ceai puternic și dulce, spuse ea cu subînțeles și puse cana alături de Lisa. Lisa s-a trezit privind pantofii lui Kathy. Erau uzați, murdari și crăpați unde se îndoaie piciorul. A mai luat rapid un șervețel din cutie și l-a pus peste ochi. După ce Ashling a spus că nu o va ierta niciodată pe Clodagh, a plecat, arzând încă de furie. Următoarea oprire era Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dezordine. Dintr-o debara dădeau pe dinafară valize, genți, cufere, iar două paturi fără saltea țineau loc de masă, cu ajutorul unei bucăți de linoleum trântită deasupra, în diagonală. Masa era acoperită cu cosmeticale și oglinzi. În jurul mesei podeaua din lemn crăpat era presărată cu fard de obraz și pudră. Fata mă abordă: — E vorba cumva despre amenzile alea pentru că am traversat strada aiurea, alea pe care am uitat să le plătesc? Uite cum facem: mai am trei zile de filmare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stinse. Le-am acordat zece minute, apoi m-am apropiat de bungalow, împăcat cu gândul că voi fi întâmpinat de muzica dată la maximum și de întuneric. Dinăuntru se auzeau gemete, însă fără muzică. Am remarcat că unica fereastră era crăpată câțiva centimetri, căci vopseaua uscată de pe cercevea o împiedica să se închidă complet. M-am ascuns după o împletitură de nuiele năpădită de plante agățătoare, m-am ghemuit și am tras cu urechea. Am auzit gemete în crescendo, scârțâit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nenorocit din Aberdeen putea să inventeze o chiflă care arată ca o balegă. Are o jumate de tonă de grăsime animală saturată și o jumate de tonă de sare! Nici nu mă mir că toți faceți atac de cord și crăpați. Trase spre el punga și se servi cu un croasant, din care rupse o bucată, o unse cu unt și gem și o Înmuie În cafea. — Tu vorbești! Logan privi o peliculă subțire de grăsime care plutea la suprafața cănii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era cu un etaj mai sus, cu covoare albastre jerpelite și mobilă Învechită. Pe perete era un semn cu „Fumatul interzis“, scris cu litere mari și roșii, dar asta n-o deranja cu nimic. Stătea la birou, cu fereastra ușor crăpată ca să lase rotocoalele de fum de țigară să iasă afară În soarele strălucitor. Doamna inspector era un fel de Stan pentru inspectorul Insch Bran. Unde Insch era gras, ea era slabă. Unde Insch era chel, Steel arăta de parcă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apoi pășiră delicat peste afecțiunea mentală și peste moartea doamnei Hoitar Senior, Dumnezeu s-o odihnească. Nu era nimic acolo să nu aibă Logan la dosar, așa că-și petrecu timpul bând un ceai deosebit de tare, turnat dintr-un ceainic maroniu crăpat. Și numărând florile de pe tapet. Și fundele de mătase albastră. Dintre dungile roz. Doar când Miller ajunse la subiectul Lorna Henderson, fata moartă din adăpostul numărul doi, Logan deveni din nou atent. Numai că, oricât ar fi fost de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vreo nevoie urgentă, era nevoit să facă cercuri din pipi În spatele vreunui tufiș. Se duseră printr-o parte, bucuroși să scape de vântul mușcător, pe acolo pe unde era intrarea doamnelor, ascunsă În spatele unui mic paravan. Ușa era deschisă, doar crăpată, cu lemnul făcut așchii și rupt acolo unde ar fi trebuit să fie un zăvor care s-o țină Închisă. În loc de asta, zăvorul cel mare atârna inutil de balamaua sa de metal. Logan Împinse ușa ca să o deschidă și păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
televizoare rulau la distanță, câte unul În fiecare colț al Încăperii, deasupra barului lung de lemn. Ambele arătau aceeași cursă cu câini, imaginea sărea, iar sonorul era dat mult prea tare. Patru bărbați stăteau pe marginea scunelor lor de plastic crăpate, toți cu ochii holbați la ecran și țipând. — Hai, leneș nenorocit! Fugi!!!! Doug Disperatul nu se zărea nici unde. Dar alsacianul lui era lățit pe podea, lângă focul cu trei arăzătoare, cu limba atârnându-i Într-o parte afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a luat cu el o fetiță de patru ani când a venit să-l ia pe fratele tău și să-i hăcuiască rotulele. Da’ ce, era ziua În care-și lua cu el la lucru nepoțica? Cameron Își linse buzele crăpate și spuse: — Pot doar să vă spun ce s-a-ntâmplat, pentru a douăzecea oară. Se descurca neașteptat de bine. Ca și cum nu era primul interogatoriu la poliție pentru el. Ca și cum gândise totul de dinainte. Numai că nu exista nici o Înregistrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ușa cu piciorul, lângă Încuietoare. Ușa cea veche pocni, trosnind la atacul lui, dar zăvorul rămase la locul său. O lovi din nou, apoi Încă o dată, la noroc. A treia lovitură Își găsi ecoul În pereții carierei, acoperind sunetul lemnului crăpat, când elementele de fixare ale zăvorului cedară. Înăuntru era ger și Întuneric, iar mirosul de șoareci și șobolani pălea sub praful de ani Întregi. Rânjind nervos, lăsă femeia să-i alunece de pe umăr pe podeaua de ciment. Pielea ei palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și neagră. Inima Îi bătea Încă să-i spargă pieptul, pulsând prin vene, făcându-i urechile să țiuie. La baza stâncilor era o cabană pătrățoasă de beton, nu departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la fugă. Torța nu prea dădea un aer confortabil cabanei. Flacăra torței era un con de lumină gălbuie, ștearsă, care făcea umbrele din cabană să pară și mai adânci decât Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de tandrețea ei invadatoare, m-am Îndepărtat de strada Matei Basarab, ademenit În dogoarea după-amiezii, și am colindat toate fundăturile din jurul acestui punct de răscruce, unde realul se scufundă În meandrele literaturii de mistere. În jur, numai ziduri cenușii, roase, crăpate, căptușite de iedere agățătoare până sus, astupând ferestre și uși; abia acum descopăr o biserică destul de mare semănând cu o sinagogă, retrasă În fundul unei curți buruienoase ce pare Închisă sau probabil e frecventată pe ascuns cine știe de ce sectă secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prietenia lui Dinu și sunt sigură că totul se va sfârși cu bine și... bucurie! 11 aprilie 1960 (luni) Am asistat Împreună cu Dinu la cercetările făcute În jurul unui monstruos accident În fața școlii, cu o moartă atinsă pe jos cu capul crăpat. Când am plecat, trecând prin mulțime, Dinu mi-a pus o mână pe umăr și am mers așa o porțiune. Am simțit deschizându-se deasupra mea cerul fericirii și am Închis ochii... De fapt, azi am luat un 10, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În mod normal, îi era foarte greu să-l privească în ochi, dar astăzi îl privi direct și îi spuse: - Ai să mă lași vreodată să plec? Urmă o pauză, în care ceru ziarele, le trânti pe tejgheaua murdară și crăpată. - Kadesky, se maimuțări el. Și ce o să faci pentru el? - La început asistentă. Apoi câteva spectacole în sezonul de iarnă personale, în Florida. Apoi, cine știe? Stinse țigara. - Faci o greșeală. Ai să își irosești talentul. Ce face el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
decît chineza. Jim era hotărît să-și primească porția lui de orez. Știa că era mai slab decît fusese Înainte de război și că părinții lui ar putea să nu-l recunoască. La orele de masă, cînd se privea În geamurile crăpate ale chioșcului de bilete, abia dacă-și mai recunoștea fața prelungă cu ochii adînciți În orbite și fruntea osoasă. Jim evita oglinzile, căci femeile eurasiatice Îl priveau mereu prin pudriere. Hotărîndu-se să se gîndească la ceva folositor, Jim se rezemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]