546 matches
-
lea an, premiul de 200.000 le i (două sute mii lei) se va acorda celei mai de seamă lucr ări de critică literară scrisă și publicată în ultimii șase ani ce precedează decernarea premiului, operă de îndrumare și însănătoșire a creațiunilor noastre intelectuale și de purificare și perfecționare a limbii românești, lucrare de critică constructivă care să apere și să provoace curente sănătoase de propășire și în ălța re a literaturii noastre. IV. În cel de al 4 lea an, premiul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și artiști. Din mijlocul ei nădăjduiesc să răsară creatori de noi și nepieritoare opere, izvorâte din inima, din s ufle tul și din geniul acestui popor. În special către aceștia ni se duce gândul, d e la aceștia așteptăm acele creațiuni frumoase, curate și nemuritoare, care să ducă faima țării noastre în toată lumea, căci repetând crezul nostru de la începutul acestui act: gradul de civilizație și de cultură al unei țări se măso ară după valoarea producțiunilor ei spirituale, și mai ales
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și frumoasă limbă românească. 2. Ca lucrările dramatice în afară de recoman dați unile de mai sus, să fie și de o deosebită valoare literară pe lângă valoarea lor scenică. 3. Ca lucrările de critică literară să ajute la î ndrumarea și însănătoșirea creațiunilor literare românești . 4. Ca lucrarea de pictură, sau sculptură, să fie expusă într-un salon oficial, sau într-un local îndestul de accesibil publicului pentru a putea fi judecată de oriș icine. 5. Ca lucrarea muzicală să fie o lucrare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
adins pe verandă ca să-i întîmpin. Maitreyi mi s-a părut puțin cam tristă. ― Cum a fost? întreb eu, adresîndu-mă amîndorora. ― Nu prea au înțeles-o toți, răspunse inginerul. A fost prea profundă, a vorbit de lucruri prea intime: despre creațiune și emoție, despre interiorizarea frumosului, și publicul n-a putut-o urmări întotdeauna. Am crezut o clipă că Maitreyi se va opri să mai stea cu mine de vorbă, dar a trecut prin fața ușii fără să mă privească și a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scaunul cel nou romanic din sudul Dunării, binecuvântat de papa Vigiliu, împăcat cu Constantinopolul, și funcționând ca un mijloc de apropiere, de simbioză cu Apusul. Este îndreptățită întrebarea: care este sensul acestei "fundațiuni" religioase a lui Justinian? Este o nouă creațiune organică, țâșnind din substratul popular al regiunilor din sudul Dunării, a latinității din sud-estul Europei și ea cuprinde, prin solidaritatea și interferența malurilor dunărene, și influența, conștiința de drept și așteptarea de viitor asupra vechii Dacii. Noua lume romană care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
venetic", față de "această pacoste" (Iorga). Care era realitatea social-politică în sudul Dunării, după 679-681 ? Triburile slave sub dominație bulgară, obotriții sau predenesensii și-au păstrat autonomia față de năvălitorii turanici. "Statul" bulgar, ca și cel hun și avar, ca și orice creațiune turcească, folosea pe lângă comandanți de cetăți, colectori de tribut, de daruri și delegați (trimiși). Dar unele triburi slave se revoltă, iar altele trăiesc pașnic cu bulgarii dominatori. Treptat, elemente de frunte ale slavilor sunt atrase în conducerea statului bulgar. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
caracterul românesc al apărării se impunea. Apariția în Transilvania a voievodului, în golul peceneg din provincie, este paralelă cu apariția, în celălalt gol din Dobrogea, a lui Tatul și a vecinilor săi. De o parte și de alta a Carpaților, creațiunea politică românească se razimă pe simbioza cu pecenegii, apoi, în secolele XII-XIII, cu ceilalți turci, cumanii. Chiar și după Lebunion (1091), bătălia ce a marcat "sfârșitul pecenegilor", rămășițe ale pecenegilor atacă Transilvania, în 1092, în frunte cu o căpetenie "Kopolchor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu în comunități de familie, ci în gospodării proprii. Începând de-acum, adică de la 1330 înainte, un șir de documente și mențiuni de cronică privesc domnia românească. Dar aici, la sud de Carpați, "n-avem de-a face cu o creațiune de stat, ci cu putința de a ieși la iveală, liber, în condițiile create de Angevini, a unor teritorii a căror viață politică fusese până atunci acoperită de intențiile dominatoare ale Arpadienilor", spune marele istoric. În condițiile în care Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istoric se află pe linia logică a unei dezvoltări ce include atât procesul intern cât și contextul extern regatul ungar și relațiile cu mongolii (Hoarda de Aur). 3. Tradiția istorică a întemeierii (descălecatului) aduce, în ceea ce privește Moldova, o mărturie certă a creațiunii politice românești, pe care o reprezintă existența acestei țări. Aici sunt originile acelei "ordini constituționale", ce n-a fost concretizată în nici o "chartă" de privilegii sau libertăți, dar constituie o latură esențială a obiceiului pământului (cutumei) și un aspect specific
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din jurul lui Nae Ionescu și a ziarului "Cuvântul". Deosebirea dintre aceste două direcții este decelată de Mircea Vulcănescu la nivelul existenței a trei termeni majori care clarifică întreaga dezbatere cu privire la înțelegerea Ortodoxiei: generație ("produs istoric-psihologic, condiționat al unor forme de creațiune culturală"); poziție culturală ("realitate spirituală obiectivă, o manifestare socială"); atitudine spirituală ("realitate metafizică, transsubiectivă, cu rădăcini incontestabile în sufletul individual, dar depășind acest suflet, până la înglobarea unei întregi reprezentații despre lume")1. Unitatea de soluții culturale specifice celor două direcții
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
vedea Virgil Nemoianu, O teorie a secundarului: literatură, progres și reacțiune, în românește de Livia Szász Câmpeanu, Editura Univers, București, 1997, pp. 11-71. </ref> Există, negreșit, un temperament moldovenesc, contemplativ, tradiționalist și, deci, statariu, visător și inactual, care, în domeniul creațiunii poetice, sa ridicat la cea mai înaltă expresie artistică, pe când, în domeniul vieții politice și economice, prin rezervă și imobilitate, sa pus întro vădită inferioritate. Acestui temperament i se datorește rolul pasiv și mai mult critic al Moldovei în procesul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de fel de lucruri necunoscute pentru el, iați vorbit de portărei, de somațiuni, de institutori, de institutrice, de prefecți, de subprefecți, mai ales de perceptori și de subperceptori, toate aceste cuvinte noi, ființe noi, instituțiuni noi, care au amețit poporul, creațiuni de ocazie importate cu grămada din țări străine și cu care îi era imposibil de a se desprinde, de a și le însuși.<ref id=”1”>Ibidem, pp. 251-252.</ref> „Formele stricăcioase“ de la 1876 nu sunt decât prelungirea ipotezelor la
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
poet trebuie să gîndească, înțeleg de la sine că trebuie să simțească înainte de toate”. („încotro e viitorul poeziei?”, în Pagini alese, ESPLA, 1958, p. 270) Iar mai încolo: „Eu cer gîndire și simțire și sînt în contra oricărei fantazii sau imaginații, pure creațiuni artificiale ale spiritului”. (p. 271) Opinia lui era că: „De la gîndire vine totul, și imaginația, și simțirea. Un poet care nu gîndește, după mine, nu poate nici să simțească, nici să aibă fantezie”. (p. 273) în aceste fraze, scrise în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nostru în revoluția de la 1789. Filosofia acesteia îi părea suspectă, "contractul social" o aberație. Nimeni n-a vestejit cu mai multă forță voluntarismul politic "stearpa ciocnire a silogismelor și urletul prelung al invidiei populare", pentru a exalta numai ceea ce este "creațiunea umană" ca atare. Istoria nu e reductibilă la document și spectacol, căci ea trebuie să formeze mereu pe om, să pună în valoare umanitatea din noi. La un pas de bicentenarul Revoluției franceze și în timp ce Europa de est cunoaște încă un semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
într-un mod mai mult sau mai puțin conștient cu toate că în acea perioadă conceptul de creativitate nu figura printre preocupările psihologiei, fondatorii Bauhausului au anticipat această dimensiune 33. "Arta, în concepția Școlii de la Bauhaus, nu mai este o revelație a creațiunii oferită artistului în harul inspirației, ci perfecțiunea unei înfăptuiri care-și are principiul și scopul în lume și se împlinește în întregime în sfera socială [...] Arta nu mai este o formă ce se deduce din realitate, se imprimă realității, nu
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
gen de muncă existent, nici n-ar avea puterea, nefiind legate de cadrele sociale active, să impună un gen nou de muncă. Dezlegată de cealaltă determinare, cea naturală, libertatea ar putea să apară în forma sa supremă, proprie doar Divinității: "creațiunea". În fapt, libertatea în forma activității libere a personalității trebuie să fie determinată natural și social. Personalitatea însăși păstrează în structura sa aceste determinări, ea fiind o structură bio-psihică și socială. Dacă ar fi simplu determinată, atunci i-ar lipsi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și prin timp, participând la o ordine de cauzalitate. Astfel, "în dimensiunea rațională a timpului, apariția vieții omenești este o simplă verigă dintr-un lanț cauzal fără început și fără sfârșit; în destin, apariția vieții omenești este actul suprem al creațiunii"165. Timpul aparține ordinii cauzale; destinul, celei de finalitate. Ele constituie, prin intuiția care, după C. Rădulescu-Motru, le dă viață, condiția fundamentală a prevederii fenomenelor cauzalității mecanice, primul, condiția necesară prevederii fenomenelor vieții, al doilea. Prin urmare, conceptul destinului se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lumii; dar acest mod nu este rupt de natură, ci se află și în ordinea ei firească. "Rolul omului apare mai grandios când intră în ordinea naturii decât atunci când se îmbracă în aparența de a fi ordonatorul naturii. (...) Durabile sunt creațiunile cerute de timp; creațiunile care realizează posibilitățile pe care natura le-a sădit în sufletul omenesc prin personalizarea treptată a energiei cosmice"233. Vocația valorifică dispozițiile creative din fondul sufletesc al "totalității". De altminteri, aceste dispoziții creative devin astfel numai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu este rupt de natură, ci se află și în ordinea ei firească. "Rolul omului apare mai grandios când intră în ordinea naturii decât atunci când se îmbracă în aparența de a fi ordonatorul naturii. (...) Durabile sunt creațiunile cerute de timp; creațiunile care realizează posibilitățile pe care natura le-a sădit în sufletul omenesc prin personalizarea treptată a energiei cosmice"233. Vocația valorifică dispozițiile creative din fondul sufletesc al "totalității". De altminteri, aceste dispoziții creative devin astfel numai prin activarea lor vocațională
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fi confundată cu arta retorica. Construcția înseamnă organizare deliberată, căci formele vii [s.n.] nu se ivesc, numai ridicol, numai pe cale de procreare sexuală; zămislire a cărei înțelegere d-l F. Aderca o are cu prisosință. Aceasta e perpetuarea, cealaltă e creațiunea. (...) Poezia trebuie să păstreze invariante față de anumite grupuri de transformări verbale. Invariantul permanentă, e subtilă disociație intelectuală. Fără această preocupare de esențial și permanent, poezia s-ar preface în bărbărie ori alexandrism. Corbul lui Poe nu e numai o punere
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
domeniului de observație, "își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite", cu alte cuvinte să generalizeze, dar să le și verifice valabilitatea: "Ce altceva poate fi celebrul sonet al Vocalelor, daca nu o revizuire - prin extaz [s.n.] - a zilelor enorme ale creațiunii?"74 Extazul liric barbian recuperează, în bună măsură, atributele corespondentului sau mistic, așa cum acesta este înfățișat, de Jean de la Croix', în lucrarea doctrinara intitulată "La nuit obscure de l'âme" [Noaptea întunecată a sufletului]75, a cărei metaforă centrală, sugerând
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
dubiu că națiunile nu au făcut parte din creația divină, Stăniloae introduce concepția de creaționism germinativ. Să îl lăsăm pe Stăniloae însuși să dea glas acestei bizare acrobații argumentative prin care se străduie să dezvolte o teologie primordialistă a națiunii: "[...] creațiunea propriu zisă n-a constat într-o arătare a lumei în forma ei deplin desvoltată, cu toate speciile și varietățile lucrurilor din ea. Dumnezeu a creat numai semințele lucrurilor, dar în aceste semințe se cuprind potențial toate formele ulterioare ale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ar sluji neamului nostru înmiit mai mult decât o marmură sau un bronz. Răsfoită în străinătate de mâini simțitoare la frumusețea tiparului, ea ar trezi curiozitate și simpatie pentru opera poetului și pentru poporul care-l sfințește astfel în chiar creațiunea lui. Și e nevoie de aceasta. înălțat până la geniu, coborât până la mizerie și nebunie, poet universal, profet, gânditor social și politic, minte împodobită cu toate darurile spirituale, suflet îmbogățit cu toate durerile abstracte, Eminescu ne poate acoperi cu personalitatea lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
după căderea feudalității, prefacerile de după 1848, condițiile speciale românești. Criticul arată cum în Europa, burghezia ajunge puternică din punct de vedere material și feudal și învinge clasa feudală introducând instituțiile liberalo-burgheze. La noi, dimpotrivă, burghezia, puterea și cultura ei sunt creațiuni ale instituțiunilor. Cultura modernă burgheză se confruntă cu o cultură inferioară cu tendința de a o distruge. O pleiadă de tineri introduc forme sociale moderne. Neajunsurile, ridiculizarea, satirizarea anomaliilor speciale țării noastre sunt pretexte în comediile lui Caragiale, căruia i
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
este făcută cu lux de amănunte. Gherea afirmă că Cetățeanul turmentat e unicul om adevărat cinstit din toată piesa, că polițaiul Ghiță Pristanda, servil, corupt de șefii lui, instrument docil al prefectului Tipătescu, este iarăși una dintre cele mai fericite creațiuni ale lui Caragiale. Eroii comediilor caragialiene sunt oameni nou-născuți, cu individualitate și caracter propriu. Sunt atât de vii, de bine tipizați, încât par mai adevărați decât în viața reală. Cu toate acestea, „analiza sufletească“ din piesă nu i se pare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]