11,160 matches
-
vieții lui George Constantin, așa cum el însuși a făcut-o ca pe o sfîntă taină. De fapt, aceste explorări analitice nu își propun și nu au cum să fie o abordare exhaustivă, dar îl descoperă pe actor, neîmprăștiind misterul actului creator, ci descifrînd o metodă de lucru prin mărturiile, intențiile și știința martorilor. De aceea cartea are atîta farmec, dar și mister și se citește pe nerăsuflate deși, repet, nu este formată din vînzoleala culiselor, ci tocmai, din arta actorului (lucru
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
care, cele mai multe, se refereau la episodul de tinerețe cu lipsa banilor de la regimentul unguresc unde slujise, a trebuit să se spovedească public și, apoi, scîrbit, să renunțe la direcția "Educației Poporului", redevenind ceea ce fusese, un prozator mereu în chinurile facerii creatoare. În toată vara lui 1932 muncise nopțile la Răscoală, în casa viei sale de la Valea Mare. La 2 iulie notă: "Dacă în noaptea de joi spre vineri am scris puțin, azi-noapte a mers mai bine, fără însă a ajunge la
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
lumii care, în cazul scriitorului, devine un pivot al actului narativ, înzestrîndu-l cu o structură proprie. Rezultatele se scriu în termeni că: surprinderea "concretului existențial", a unei densități palpabile a senzațiilor, mobilitatea și tensiunea continuă care își asumă spontaneitatea actului creator, însă doar ca efect. Aventură scriitorului se desfășoară la hotarul dintre "adevăr" și "minciună", dintre notația lucida a trăirii directe și tentația cuvîntului supus unei presiuni alterante din partea multiplelor limbaje care și-l revendică. Oniria. Jurnal de vise (1985-1995) este
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
aibă parte măcar de un post pe masura valorii sale, constrîns la izolarea provinciala, Gheorghe Grigurcu este totuși o institutie (un exemplu: toți poeții ar dori ca volumele lor să ajungă sub ochii criticului, iar Cronicarul cunoaște destui dintre acești creatori dificil de mulțumit care recunosc în Grigurcu cel mai comprehensiv cititor al lor). Prezența sa prin texte în viață literară e atît de pregnanta, încît toată lumea are impresia că îl cunoaște, deși, cel putin cei mai tineri, nu-l știu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
Recesivitatea nu e citită mai de nimeni, pe cînd opera lui Noica se bucură de un mare interes. E, repet, aici confuzia dintre filosofie și literatura, cărțile lui Noica fiind considerate mare literatura. Și nu e vorba numai de actul creator în sine, socotit similar operei de artă. Dl. Flonta are dreptate să releve că atitudinile marcînd despărțirea de Noica (ale d-lor Al. Paleologu și Gabriel Liiceanu) se datoreaza fugii filosofului de literar-cultural și afundarea în sistem, speculația sistemică opunîndu-se
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
lor. Sau cel puțin așa procedează călugărita din Cavalerul inexistent, naratoarea care e de fapt și personaj, o războinica îndrăgostită de eroul masculin, sau mai bine zis de eroii-bărbati, pentru că trece de la unul la celălalt, așa cum o seduce propria imaginație creatoare de isprăvi fantastice. De fapt, și ea și toți ceilalți naratori sînt îndrăgostiți de închipuirea lor care concepe asemenea fantasme uluitoare. Fantasticul e sabotat, dar astfel și insinuat cu tertipurile firescului, de umorul conceput că imensă doză de bun simț
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
memorialistica de mare rafinament, exemplu măiestru de expresivitate involuntara i se datorează poetului. Fine sînt aprecierile din eseul Caragiale - marele mim. Are dreptate dl Alexandru Săndulescu, Caragiale mimă, ca geniu, tot ceea ce scria, mereu cu infinită dificultate, efectiv în chinuri creatoare, nefăcînd un pas fără să imite sau să ironizeze pe cineva. În cei șapte ani berlinezi (1905-1912) îi lipsea, acut, suetă de acasă. O suplinea extraordinar în corespondență expediata, pe care o scria cu acribia cu care își compunea opera
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
ar fi apucat de publicistica. Sărăcia sau nevoia coșniței au născut pe unul dintre cei mai importanți eseiști români, cu opțiuni clare pentru occidentalism, ridicîndu-se, deschis, împotriva autohtonismului păgubitor. Mai sînt, vezi bine, si hazarduri nefericite aducătoare de mari împliniri creatoare. Repet, cartea d-lui Alexandru Săndulescu e un volum remarcabil de exegeze literare. Al. Săndulescu, Constelații literare. Editură Minerva, 1998.
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
perspective sînt fertile (cînd nu devin doar facile), în cele istorice ele sînt mai curînd naive și totodată manipulative. Dolezel identifica două presupoziții fundamentale în gîndirea poetica, una ontologica, cealaltă epistemologica. Conform primeia, literatura este "artă limbajului produsă în activitatea creatoare de poiesis". Cea de-a doua premisa ne declară că "poetica este o activitate cognitivă, guvernată de cerințele generale ale investigației științifice". Firește, cele două premise autorul le "redescoperă" la formaliștii moderni, între care Jakobson, Mukarovsky și Iuri Lotman, pentru ca
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
amuze pe seama bărbaților, așa după cum bărbații petrec pe seama femeilor? De ce sexul-frumos nu și-ar lua din când an când câte o revanșa?..." * Poți să crezi că d'Arthez, ănselat, știa că este ănselat, și că e un dar al geniilor creatoare să absolve, orice ar fi, firea omenească, mai ales când ea dă dovadă de mult stil și mult farmec și de o fantezie și de o inteligență ieșite din comun.
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
De o parte aplecarea spre legi și spre idei abstracte; de alta, instinctul puternic și matur. De o parte, înălțarea morală, frumosul spiritual; de alta, voința de a trăi ferm. De o parte, lumina; de cealaltă, pămînt. Ce contradicție frumos creatoare de viață! În istoria sionismului aceste două caracteristice instincte și-au dat mîna. Sionismul pur a voit un ideal: pămîntul tradiției, departe, neguros și imposibil". Pînă la urmă, să adaug, aceasta imposibilitate s-a transformat în realitate și, în 1948
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
apare că un echivalent al personalității accentuate ori numai bucurîndu-se, la un moment dat, de o extensie a renumelui. Să vedem însă cum ar putea fi definit geniul. Iată definiția lui Tudor Vianu: "Înțeleg prin geniu înzestrarea spirituală care permite creatorului de cultură soluții originale și fecunde, purtătoare de germeni ai unor creații noi, într-un domeniu de mare însemnătate socială.(...) Geniul este o categorie predicativa, în care se reflectă o împrejurare hotărîtoare a culturii, dar în același timp permite aprecierea
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
demonic fără geniu, nu poate exista geniu fără demonic. Goethe atribuia geniului trăsăturile contradictorii ale umanului potentat, exaltat, inconvertibil, acel ceva "ce nu se poate istovi cu intelectul și cu rațiunea". Demonicul nu e opus divinității, căci prin forță să creatoare nu e decît o înfățișare a acesteia, capabilă a se reintegra în matcă. Distrugător, dar și creator de forme, daimonul se află în opoziție cu satanicul, exclusiv negator, steril. Atît Goethe cît și Blaga relevă valentă pozitivă a demonicului. Un
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
Schuré etc.). Primind rolul de-a întruchipa neliniștea fecunda, creatoare, demonul se manifestă că un factor necesar al devenirii universale, tot așa cum prezența lui Iuda e necesară în scenariul evanghelic. Înșelătorul e, la rîndul său, înșelat. Mefistofeles luminează "inconștientul organic, creator" (Blaga), pentru a-l încadra în dinamică vieții, pentru a-l antrena în procesele ei creatoare. În acest sens se rostește și C.G. Jung, în L^homme à la decouverte de son âme; Structure et fonctionemment de l^inconscient, 1946
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
necesar al devenirii universale, tot așa cum prezența lui Iuda e necesară în scenariul evanghelic. Înșelătorul e, la rîndul său, înșelat. Mefistofeles luminează "inconștientul organic, creator" (Blaga), pentru a-l încadra în dinamică vieții, pentru a-l antrena în procesele ei creatoare. În acest sens se rostește și C.G. Jung, în L^homme à la decouverte de son âme; Structure et fonctionemment de l^inconscient, 1946: "Acest rapel al laturii tenebroase a personalității, a energiei pe care o reprezintă și a rolului
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
pneuma (memoria unită cu o excepțională capacitate de analiză). În raprotul geniu-melancolie, Jean Starobinski face o referire la mitul lui Faust: "Pentru omul secolului al XVI-lea, puterea melancoliei era cea a geniului, într-un sens ce include dimpreună forță creatoare și tertipurile diabolice". Pentru că Marsilio Ficino să remarce: "Toți mării oameni care au excelat într-o artă au fost melancolici, fie că așa s-au născut, fie că au devenit astfel printr-o meditație asidua". Același Ficino a identificat melancolicul
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
și soarta comună a muritorilor, ci pe omul separat de ceilalți, divin sau bestial, blajin sau strivit de o extremă mizerie". Dar fetele bestiala și genială (sinonim renascentist pentru divin), ca și mizeria, nefericirea, formează o platformă pentru marea personalitate creatoare, pentru înălțarea ei în abstracțiune și metafizic. Unul din poeții de curte ai lui Lorenzo de Medici, Bartolomeus Fontius, se rostea astfel, într-o Carmina a sa: "Tempora nunc tandem per te Saturnia surgunt/ Nunc surgunt artes, nunc șunt în
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
mai adâncă, una de ordinul revelației profunzimilor, aptă a se integra estetic prin chiar substanță să? E neapărat nevoie să opunem, histrionic, "adevărul" și "minciună" pentru a evidenția scriitura, stilul, poza etc. pe care le poartă, ca o fatalitate, experiența creatoare? Mai clar: ar fi acestea cu putință fără concursul "primitivei" suspectei sincerități? "Minciună" an artă e doar deficitul de artă, doză ei de fals. "Știu prea bine, nota Gide, că tot ce alcătuiește originalitatea artistului vine mai presus; dar vai
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
Biserică Lutherană, o stagiune muzicală coerentă ăncepe a lua contur cu sprijinul atât de generos al Institutului Francez, al Institutului "Goethe". Organista titulara a bisericii Saint Gervais din Paris, Aude Heurtematte aduce la București ăntreaga ăncărcătură de tradiție și ăndrăzneală creatoare a școlii franceze a acestui nobil instrument. De la Bach la Messiaen, ea se dovedește a fi un maestru care construiește atent și sigur reușind o deplină comunicare. Este o logică a adresării sensibile ce dă farmec și elegantă marilor construcții
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
buzele fanilor (are mulți, mai vechi și mai noi); o evaluare stă oricum an ierarhii ănalte, dar an seara aceea muzică somptuoasa constituind cea mai importantă emanciapre a genului concertant la Beethoven a reprezentat cam tot ce ai era necesar creatorului să exprime atunci (anul 1809). Bravura cutezătoare, multiplele ipostaze și reliefuri desfășurate ăntr-un imens ciclu armonic (partea I). Protejat de partenerul său, dirijorul Nuanjo Mena, Dan Grigore duce ideile muzicale, volutele configurațiilor pianistice acolo unde "clasicul" este și "romantic" sau
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
nu cred că sîrbii au creat cîntecul popular i-au dat o formă strălucită, dar că l-au creat nu pot admite". Aceste balade sîrbești, au dovedit-o exegeții, preiau părți întregi din chansons de geste ale francezilor, singurul popor creator al cîntecului în Evul Mediu. De acolo, din Franța, a trecut în Italia și, de aici, în Peninsula balcanică. Apoi a apărut, la noi, proza, și profesorul o trece rapid în revistă, neocolind Codicele Voronetian, Alexandria, Istoria Troadei (acestea din
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
la Troia e fără sens astăzi, eroii sînt la cîmp, în uzine, în mine, în văzduh". Și tot Divinul critic, captiv al "actualizării" redundanțe și al festivismului vacuu: "O poză este și aceea de a scrie pentru ămîineă. Toți mării creatori au scris pentru ziua de ăaziă(...). Trăiește pe pămînt, în cetatea ta, cu oamenii vremii tale, acesta este singurul chip că mîine să fie al tuturor cetățenilor". Sînt surprinzători, de altminteri, termenii în care "vigilentul" J. Popper îl amendează pe
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
în programele partidului și, regăsindu-se, trebuie să-și manifeste recunoștință atît că și corp colectiv (la defilări, în folclor), cît și ca voci individuale. În domeniul culturii consecință acestei terori a fost iminentă apariției folclorului nou și așa-numiților creatori țărani și muncitori (asimilați la început creatorilor de folclor)". Pretinzînd că se întemeiază pe "reflectare", pe "observație", adică pe mimetism, semantica acestei literaturi ține de domeniul socialismului fictiv. Toate reprezentările ei, susține Emil Iordache, pot fi asimilate cu "centaurii", "strutocămilele
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
acesta, cu atat mai ciudat cu cat povestea vieții lui Totò constituie, "împreună cu Craii de Curtea-Veche și Lunatecii, un remarcabil triptic al decadentismului românesc". Amnezia scriitorului este, într-adevăr, surprinzătoare. Indiferent însă de explicație, ea constituie și dovada unei forțe creatoare cu totul ieșite din comun. Trebuie să fii Petru Dumitriu ca să iți permiți să pierzi - așa cum ai pierde mănușile sau umbrela - o operă literară din care alți autori și-ar face, fără să mai scrie altceva, justificarea întregii lor existente
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
urmelor. Plăcerea istorisirii e o formă de inspirație, o resimțim cu toții în micile noastre exerciții narative cotidiene, cînd adăugăm un minuscul detaliu ici, omitem altul dincolo, totul doar pentru că există un entuziasm al povestirii, care stimulează în oricine o vocație creatoare, novatoare. Micile retușuri, discretele intervenții sînt precum niște inflexiuni de glas, ori alegeri de gesturi retorice ce însoțesc istorisirea: ele sînt privilegiul absolut, chiar obligația povestitorului. Ar fi, după părerea mea, fascinant de verificat cam unde a umblat Carrière în
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]